Flow Ride 5 - Techirghiolul de deal și de munte

E musai să încep articolul ăsta povestindu-vă despre părinții lui Angelo. Cum care Angelo? Angelo care s-a ocupat anul acesta de organizarea Flow Ride, dat fiind faptul că bunul nostru prieten (și și mai bun prieten al gap-urilor de pretutindeni, între noi fie vorba) Doctoru' e în perioada asta ceva mai ocupat cu creștinat copii. Când i-am spus că venim la Flow Ride, Angelo ne-a spus direct ”Stați la mine” și nici n-a vrut să discute. Am ajuns joi seară de la drum, am fost instalați direct la masă, ni s-a dat cameră, am primit prosoape și ni s-a spus să nu îndrăznim să ne simțim altfel decât ca acasă. Masa merită o mențiune specială, fiindcă Tanti Mama Lu' Angelo se tot scuza că nu i-ar fi ieșit nu știu cum, doar că era excelentă. Asta mi-a adus aminte de ce mi-a povestit Mitzu acum 15 ani când a stat 2 săptămâni la Ciuc, la Geza, și a decretat direct ”Mă, eu cred că părinții ăștia ai lui Geza îs bucătari!”. No, cam așa și aici, doar că ceva mai la nord-vest. Cât n-au fost acasă să se ocupe de musafiri, atât tatăl cât și mama lui Angelo au fost la concurs să ajute: cu șofat, cu înscrieri, cu ce-o fi fost. Totul cu un zâmbet larg pe buze, fără să se plângă o secundă de ceva. De ce spun toate ăstea, care aparent n-au legătură cu vreun concurs de downhill? Fiindcă se spune că ”omul sfințește locul”, iar genul acesta de ospitalitate denotă niște caractere remarcabile. Acolo unde oamenilor le pasă atât de mult de musafiri trebuie să iasă ceva bine!

Printre altele, Angelo ne-a povestit despre munca la traseul de anul acesta, dar și despre diversele bisericuțe de rideri din Bistrița. Măi să fie! Habar nu aveam că bistrițenii sunt atât de credincioși, darămite că au atâtea biserici! Dar, de fapt, ăsta e un lucru bun, fiindcă din concurența între brigăzi ies lucruri bune. În caz că ați deschis mai târziu calculatoarele, pe lângă gașca Bistrița DH, care se ocupă de Flow Ride, îi mai avem pe oamenii de la Bistriz Bike Shop, care fac o treabă excelentă din 2013 încoace la Vatra Dornei, și și pe băieții de la The Kollective, care fac de ani de zile Colibița Bike Fest, alt eveniment apreciat în întreagă țară de oricine a fost vreodată acolo. Partea faină e că oamenii sunt în general relaxați și că vin unii la evenimentele altora, ba dau și o mână de ajutor, dacă e nevoie. Așa da!

Flow Ride-ul a debutat în 2010 tot cu ediție noroi, iar traseul este unul relevant, pentru că e genul de loc unde evoluezi și-ți depășești temerile și de-a lungul timpului au fost puține astfel de spot-uri. Vorbesc aici despre sărituri, elemente care cam cern câmpul de participanți, iar partea de sus a traseului de FlowRide, aproape un mini bikepark, e excelentă pentru a exersa săriturile. Avem contrapante, table-uri și whoops-uri, dar linia clasică e cea cu drop mic și gap mare. Iar când vezi la alții cât de lejer merge, sigur încerci și tu! Acum trei ani a apărut o specie nouă de gap mare, așa, cam ca un Aligator de prin Everglades, în stilul tipic de brontal (= brutal și frontal) al Doctorului. Nu degeaba a fost botezat de Sebică ”Scapă cine poate” și apăi de atunci a tot popit fel de fel de biciclete, în special jante mai sfioase. Treaba e că dacă vrei să fii în cărți la Flow Ride e obligatoriu să sari gap-ul ăsta, fiindcă dup-aia triplezi și whoops-urile de după și duci cu inerția o gălăgie de viteză pe partea mai puțin plăcută a traseului, aia de pedalat. Dar ca să-l poți sări pe crocodil, trebuie să dai aproape perfect drop-ul, cele două table-uri și dubla chiar dinainte și să intri rachetă în contrapanta de stânga, eventual să mai dai și 2-3 pedale.

Credeți că asta-i tot? Neah! Anul trecut traseul a primit o linie nouă în partea de început, cu un drop care dă într-o pantă naturală foarte abruptă, apoi compresie, mini step-up și intrare cu speed direct în primele whoops-uri. Ceva mai jos, după zona de pedalat, unde poteca strâmtă pe curbă de nivel e tot timpul palpitantă, a mai apărut o bretea superabruptă, de exersat nervii, care teleportează într-un shooter cu landing natural în pajiște. Bine, asta dacă-l nimerești...

Problema e că anul acesta cineva din organizare s-a pus de-a-ndoaselea cu Sfântul Petru și s-a întâmplat să plouă fix vineri și sâmbătă, adică exct în zilele de concurs, că și joi și duminică a fost soare. Deci gândiți-vă la toate cele de mai sus în condiții nu chiar optime de aderență, mai adăugați niște chinuială extra și derapaj în zona mediană de pedalat plus un sejur de vis la Călimănești-Căciulata în partea de jos, unde puteai să ai ce gume vrei tu, că tot în miriște te duceai, dacă nu erai atent.

Opresc aici puțin transmisia pentru a puncta un lucru important: vineri, pe când toată lumea se dădea și căuta nu-știu-ce linii rapide un om, dar fix UNUL, era pe traseu la săpat și drena contrapantele de jos, ca să fie mai practicabile. L-am numit aici pe John de Bistritz Bike Shop și mă mustra conștiința că nu l-am lovit la afterparty cu o berulă în podul palmei, cum ar fi meritat la așa tupeu cu hărnicie! Respect John! Aplauze, vă rog!

Povestea weekend-ului a fost cu siguranță Matei Moisil, de departe cel mai iubit rider din Bistrița și unul dintre puținii tinerei cu potențial real de creștere în viitor, doar că Matei a rupt lanțul în prima partea a traseului, a făcut un Gwin și a rămas pe 1 la juniori, dar ne-a făcut pe toți să ne întrebăm ce o să se întâmple în finală. Supermotivați erau și proaspeții brigadieri PlayBike/Mondraker, Ciprian Mureșan și Ionuț Sava, dar și Akos Istvandi și Sebastian Grosu, ambii în haine nouțe de la Fox. Akos s-a dat întotdeauna bine la Flowride, așa cum o face de ceva vreme și la 4X sau la dirt, dar avea V10-le de nici trei zile, deci nu aveam de unde ști ce se coace acolo. În cele din urmă, toți cei de mai înainte au mers cu precauție în calificări sau au reușit să cadă, deci misterul rămânea pentru ultima manșă. Surpriza zilei a venit de la Boti din Baia Mare, după un sezon de pauză și trei manșe de dat pe traseu, inclusiv cea de calificări: locul 1 în calificări, bang! Cam așa și Danika, după tot atâtea ture: locul 2. Și apooi mai era petta cu 520 ul ei, care a fsacut ca multi baieti sa fie nelinititi





Duminică mama lui Angelo s-a dus la biserică

nu i-am știut atât de religioși cu bisericuțe, darămite că au și atâtea biserici