DirtBike @ Merida Press Camp 2013 – Puţin despre roz cu verde pe şosea
DirtBike @ Merida Press Camp 2013 – Puţin despre roz cu verde pe şosea
Autor: Maximilian Munteanu | 9 aprilie 2013
Începusem să documentez călătoria la press camp-ul Merida din Mallorca din februarie şi am întrerupt-o din motive personale. O continuăm acum pentru că sunt o droaie de lucruri interesante de aflat.
Am scris şi în primul articol despre această ieşire hibernală că Mallorca este o destinaţie pentru biciclişti prin excelenţă şi că o parte bună din turism se învârte în jurul bicicletelor de şosea. De fapt, lucrurile stau în aşa fel încât în cele 6 zile petrecute pe Mallorca nu am prea văzut nici un alt mountainbike în afară de cele de la test camp-ul Merida şi în rest doar cursiere peste cursiere.
Evident, Merida a profitat de ocazie pentru a-şi prezenta noul parteneriat cu Lampre, aspiraţiile către supremaţie pe şosea şi noile produse dedicate. Întrevederea oficială cu echipa a avut loc la un fel de hacienda, unde aştepta un foc de tabără cu barbecue, vehiculele oficiale, membrii noului team, jucăriile sportivilor şi restul alaiului de jurnalişti şi oameni afiliaţi. S-a vorbit oficial, pe scenă, s-au dat interviuri şi s-a dansat salsa. Tot pe scenă, tot oficial.
Capii Merida şi Lampre au venit lejer, cot la cot, şi au vorbit fiecare despre noua echipă. În timp ce William Cheng, vicepreşedintele Merida a vorbit despre companie, despre istorie şi despre direcţiile ei de dezvoltare din viitorul apropiat, boss-ul de la Lampre a venit mai relaxat, a glumit şi a dovedit o carismă tipic italienească.
Sunt sigur că nu multă lume ştie, dar Lampre a rămas ultima echipă italienească get-beget din circuitul mondial, asta însemnând sponsor principal italian, management italian şi rideri italieni. Biciclete italieneşti acum nu mai sunt, evident. Lampre a început în anii ’90 sub numele Colnago-Lampre/Lampre-Colnago, i-a mai avut furnizori de cursă lungă pe Fondriest şi a încheiat destul de anapoda o relaţie de 10 ani cu Wilier. Cum însă acum arta oţelului îmbinat prin mufare este aproape pierdută şi complet neplauzibilă pentru biciclete de masă şi cum marile mărci italieneşti oricum sunt făcute în China sau Taiwan (Chinarello FTW!), originea sponsorului de biciclete poate că nu mai este problema de mândrie pe care şi-o închipuie unii. De la unii cunoscători din culise am aflat un aspect interesant legat de Lampre: compania de la nord de Milano este un mare producător de laminate tratate şi are doar clienţi industriali. Ce inseamna asta şi în ce fel e relevant? Simplu. Spre deosebire de ceilalţi sponsori din ciclism, Lampre nu are şi nici nu caută nici un beneficiu de imagine, fiindcă nici unul dintre clienţii săi macro nu o să spună ”Vaaai, ce drăguţ! Am văzut că susţineţi o echipă de ciclism, uite pentru aia o să vă comandăm încă 100 de tone de tablă zincată!” Nici pomeneală de aşa ceva. Emanuele Galbusera a ţinut să precizeze personal acest detaliu foarte important şi, de asemenea, a exemplificat pasiunea sa pentru ciclism, destăinuind că an de an se ocupă personal de design-ul echipamentului. Din pasiune şi ”pentru că suntem italieni şi avem design-ul în sânge”. Cam aşa.
Mică paranteză! O altă informaţie interesantă am aflat pe drumul cu autocarul către prezentarea Lampre-Merida de la responsabilul cu distribuţia pe Benelux, un tip foarte avizat şi pe care îl puteţi recunoaşte lesne în pozele de la eveniment după pantofii pe comandă roz/verzi asortaţi cu cele două echipe. S-a speculat mult în ultimii ani pe tema relaţiei dintre Specialized şi Merida, principalul mit fiind acela că Merida deţine Specialized. Ei, să zicem că... e aşa, dar nu prea. Se pare că Specialized a avut probleme financiare prin 2001, iar fondatorul Mike Sinyard a vândut către Merida 49\% din companie, urmând să răscumpere anual nişte procente, pe măsură ce recâştigă teren. Cealaltă înţelegere logică făcută a fost aceea ca bicicletele mărcii americane să nu se mai producă decât la Merida, iar un schimb reciproc de tehnologie este şi el destul de clar. Merida mai deţine acum 34\% din Specialized, deci lucrurile au mers cum a prevăzut Sinyard, dar celor din Morgan Hill nu le place, în mod firesc, să vorbească despre acest lucru, fiind o chestiune de mândrie. Informaţiile aceastea au fost confirmate la faţa locului de multiple surse.
Revenind la domnul Cheng de la Merida, acesta a făcut o prezentare impecabilă, exact cum rezolva un premiant din liceu un proiect de laborator, şi pe care a reprodus-o aproape perfect şi a doua zi la înfăţişarea team-ului de MTB. Dincolo de cifrele plictisitoare şi graficele inerente, am aflat totuşi o suită de lucruri interesante, începând cu istoria solidă a Merida şi cu prezenţa globală din ce în ce mai accentuată şi terminând cu recenta rebranduire şi cosmetizare de imagine. Ceea ce mi-era clar încă de când am ajuns în Mallorca era că aspiraţiile Merida sunt de a-şi depăşi condiţia de producător de masă oarecare şi de păşi cât mai rapid pe piaţa premium. Cine e curios de întreaga prezentare, o poate vedea integral AICI, la Fons Moors.
Un moment haios al serii a fost trailer-ul cu iz de Hollywood narat de vocea gravă şi inconfundabilă prezentă în majoritatea teaserelor de cinema. Lucrurile au devenit însă de-a dreptul comice la prezentarea formală a echipei Lampre-Merida în acorduri de Dire Straits. Nu mă înţelegeţi greşit, îl ador pe Mark Knopfler, dar melodia aleasă a fost ”Money for nothing”... Mai toată lumea a sesizat ironia, dar era deja târziu. Echipierii au stat şi au acordat generoşi interviuri, iar seara s-a încheiat cu salsa pe scenă alături de două spanioloaice mai fierbinţi decât oţelurile Lampre proaspăt ieşite din furnale. Whooo-ha!
A doua a zi de dimineaţă ne-au fost prezentate noile produse de şosea şi inovaţiile tehnologice care vin la pachet cu ele direct de către principalul designer şi inginer, Jürgen Falke. Am aflat o seamă de lucruri interesante despre tehnologia de prelucrare a carbonului şi cum de fapt lucrurile ar fi ceva mai complicate decât par şi decât flecărim cu toţii pe forumuri, materia primă de calitate (Toho, Torayca, Mitsubishi) fiind cam scumpă, matriţele şi mai scumpe şi în general oferta destul de limitată. Trecând peste orice fel de manipulare de marketing, trebuie să ne fie clar că una e să ai un cadru de carbon făcut de Trek, Giant, Cannondale, Scott, Merida sau orice altă marcă cu greutate care investeşte în dezvoltare, care îşi protejează tehnologia acumulată şi care e obligată să îşi controleze riguros producţia şi cu totul alta e să ai un cadru făcut de Cucurigu™ care s-a apucat alaltăieri şi branduit de oareşcine. Termeni-cheie: maşini de ţesut fibră, răşină epoxidică, coli unidirecţionale, tăiere cu laser, matriţe laborioase şi aşa mai departe. Poate cel mai importantă informaţie comunicată, ţine de justificare preţului: un cadru de carbon trebuie finisat mult mai bine decât unul de aluminiu şi durează mult mai mult să iasă ca produs finit din uzină. Toate ăstea se adună. Lucrurile se descoperă şi se ameliorează pe parcurs, nu există o norme de testare standardizate la nivel de industrie în ceea ce priveşte carbonul, dar se doreşte asta. Monococa este, pare-se, depăşită, iar viitorul se spune că-i va aparţine tehnologiei tube to tube, aşa cum se găseşte ea deja pe bicicletele Scott. Alţi producători respectabili, după cum îi vede inginerul Merida: Simplon, BMC.
Înainte de a prezenta bicicletele de şosea în detaliu, Jürgen Falke ne-a explicat şi semnificaţia culorilor din noua identitate vizuală Lampre-Merida. Tradiţional, Lampre are roz şi albastru; roz pentru că este culoarea hârtiei pe care este tipărit cel mai important ziar de sport din Italia, Gazetta Dello Sport, care este şi organizatorul Giro D’Italia şi dă şi culoarea tricoului de lider, iar albastru fiindcă este culoarea clasică pentru echipele naţionale (Squadra Azzura). Merida vine cu verdele cu care ne-am obişnuit de ceva vreme, dar deja aici aluziile de plagiat către Cannondale fac lumea să zâmbească pe sub mustăţi. Să fim serioşi! Verdele există în ciclism de când lumea, nu a fost inventat de Merida, la fel cum nici roata, pâinea feliată sau apa caldă nu au fost. Să se supere acum şi Kawasaki?
Despre biciclete, cu accentul pe gama Scultura, aflăm că nu excelează la nici un capitol precum greutate sau rigiditate, în comparaţie cu adversarii direcţi şi cu pedigree, dar că sunt bune compromisuri all-around, iar comfortul este un factor-cheie. În acest sens, inserţia de fibre naturale din seatstay-urile cu 7 straturi are rolul de a controla revenirea în caz de impact, exact ca la o suspensie. Cine s-a dat cu un cadru brutal de aluminiu şi apoi cu unul mai îngăduitor din carbon ştie clar despre ce e vorba. În ceea ce priveşte geometria, aceasta este una înclinată spre viteză şi gândită în jurul chainstay-urilor superscurte de numai 400 mm, care se traduc în sprinturi rapide şi agresivitate în manevrare. Interesantă dar între timp aproape obligatorie este integrarea Di12 pentru schimbătoare Shimano electronice, cu tot cu mufe pentru încărcare. Da-da, cam acolo am ajuns! La fel, pentru a scuti rutierii serioşi de orice bătaie de cap, Scultura este omologată de către UCI, procedeu anevoios pentru companii, dar care dă câte ceva de înţeles despre respectul faţă de client.
Racheta de contratimp şi triatlon botezată Time Warp e cu totul altă mâncare de peşte şi a fost concepută după cu totul alte rigori. E fascinant să afli cât de conservator este acest domeniu al luptei cu vânturile (sic) şi cât de mult contează orice fleac. Rezumat: nici un simulator computerizat (computional fluid dynamics) nu bate testarea în tunelul aerodinamic, alt procedeu foarte laborios pe care Merida l-a implementat la Dresden, cel mai apropiat loc unde există un asemenea tunel. Deşi ni se spune că ”cea mai rapidă bicicletă” e o poveste de adormit copii, se pare că vehiculul de contratimp al momentului este un Specialized, că Trek şi BMC au şi ele o bună notorietate şi că Merida este, aşa cum ne aşteptam, undeva printre ele. Aşa cum bănuiam, coeficientul de aerodinamicitate standard depinde mai mult de rider decât de bicicletă, deci lucrurile trebuie luate ca un întreg. Zona cockpit-ului, mai precis a gâtului cadrului, e poate cea mai importantă din punct de vedere aerodinamic şi de aici începe orice producător cercetarea fluidităţii. Merida aduce sistemul Modular Head cu înălţimea sa ajustabilă, care poate influenţa pozitiv aerodinamicitatea şi lasă spaţiu de manevră pentru cei care doresc să experimenteze.
Pe final, am mai aflat că Petacchi şi Pozzato, având nevoi speciale ca orice raceri de top, se dau cu o dubioşenie care nu are sens pentru muritorii de rând dar este în fază de dezvoltare şi know how-ul acumulat se va traduce în soluţii practice pentru bicicletele de serie. Merida mai lucrează pe lângă asta la un model special pentru clasicele cu pavaj gen Paris-Roubaix şi la încă un bike de contratimp. Să nu bănuiască cineva că nu iau şoseaua în serios!
Rezumatul prezentării, filmată tot de entuziastul Merida din Belgia Fons Moors, îl găsiţi AICI.
Fiindcă am prea puţin habar despre cursiere, am întrebat un coleg grec, fost şoselar profesionist, despre noile modele de asfalt de la Merida. Mi-a spus foarte sincer, că acum câţiva ani, dacă i-ai fi pomenit doar numele mărcii, ţi-ar fi râs în nas, dar că taiwanezo-germanii au făcut mari progrese în privinţa produselor şi că Merida e acum, funcţional vorbind, cot la cot cu celelalte mărci de top. Cu alte cuvinte, oamenii nu vorbesc doar ca să se afle în treabă şi muncesc cu spor. Nimic de mirat!
Încă nişte poze:
Despre experienţe practice, foarte curând!
Mx
Am scris şi în primul articol despre această ieşire hibernală că Mallorca este o destinaţie pentru biciclişti prin excelenţă şi că o parte bună din turism se învârte în jurul bicicletelor de şosea. De fapt, lucrurile stau în aşa fel încât în cele 6 zile petrecute pe Mallorca nu am prea văzut nici un alt mountainbike în afară de cele de la test camp-ul Merida şi în rest doar cursiere peste cursiere.
 |
| Culorile adecvate. foto: Mx / DirtBike.ro |
Evident, Merida a profitat de ocazie pentru a-şi prezenta noul parteneriat cu Lampre, aspiraţiile către supremaţie pe şosea şi noile produse dedicate. Întrevederea oficială cu echipa a avut loc la un fel de hacienda, unde aştepta un foc de tabără cu barbecue, vehiculele oficiale, membrii noului team, jucăriile sportivilor şi restul alaiului de jurnalişti şi oameni afiliaţi. S-a vorbit oficial, pe scenă, s-au dat interviuri şi s-a dansat salsa. Tot pe scenă, tot oficial.
 |
| Cu De Toate™? foto: Mx / DirtBike.ro |
Capii Merida şi Lampre au venit lejer, cot la cot, şi au vorbit fiecare despre noua echipă. În timp ce William Cheng, vicepreşedintele Merida a vorbit despre companie, despre istorie şi despre direcţiile ei de dezvoltare din viitorul apropiat, boss-ul de la Lampre a venit mai relaxat, a glumit şi a dovedit o carismă tipic italienească.
 |
| Signore Galbusera. foto: Mx / DirtBike.ro |
Sunt sigur că nu multă lume ştie, dar Lampre a rămas ultima echipă italienească get-beget din circuitul mondial, asta însemnând sponsor principal italian, management italian şi rideri italieni. Biciclete italieneşti acum nu mai sunt, evident. Lampre a început în anii ’90 sub numele Colnago-Lampre/Lampre-Colnago, i-a mai avut furnizori de cursă lungă pe Fondriest şi a încheiat destul de anapoda o relaţie de 10 ani cu Wilier. Cum însă acum arta oţelului îmbinat prin mufare este aproape pierdută şi complet neplauzibilă pentru biciclete de masă şi cum marile mărci italieneşti oricum sunt făcute în China sau Taiwan (Chinarello FTW!), originea sponsorului de biciclete poate că nu mai este problema de mândrie pe care şi-o închipuie unii. De la unii cunoscători din culise am aflat un aspect interesant legat de Lampre: compania de la nord de Milano este un mare producător de laminate tratate şi are doar clienţi industriali. Ce inseamna asta şi în ce fel e relevant? Simplu. Spre deosebire de ceilalţi sponsori din ciclism, Lampre nu are şi nici nu caută nici un beneficiu de imagine, fiindcă nici unul dintre clienţii săi macro nu o să spună ”Vaaai, ce drăguţ! Am văzut că susţineţi o echipă de ciclism, uite pentru aia o să vă comandăm încă 100 de tone de tablă zincată!” Nici pomeneală de aşa ceva. Emanuele Galbusera a ţinut să precizeze personal acest detaliu foarte important şi, de asemenea, a exemplificat pasiunea sa pentru ciclism, destăinuind că an de an se ocupă personal de design-ul echipamentului. Din pasiune şi ”pentru că suntem italieni şi avem design-ul în sânge”. Cam aşa.
 |
| Pe unii îi doare-n papuci. foto: Mx / DirtBike.ro |
Mică paranteză! O altă informaţie interesantă am aflat pe drumul cu autocarul către prezentarea Lampre-Merida de la responsabilul cu distribuţia pe Benelux, un tip foarte avizat şi pe care îl puteţi recunoaşte lesne în pozele de la eveniment după pantofii pe comandă roz/verzi asortaţi cu cele două echipe. S-a speculat mult în ultimii ani pe tema relaţiei dintre Specialized şi Merida, principalul mit fiind acela că Merida deţine Specialized. Ei, să zicem că... e aşa, dar nu prea. Se pare că Specialized a avut probleme financiare prin 2001, iar fondatorul Mike Sinyard a vândut către Merida 49\% din companie, urmând să răscumpere anual nişte procente, pe măsură ce recâştigă teren. Cealaltă înţelegere logică făcută a fost aceea ca bicicletele mărcii americane să nu se mai producă decât la Merida, iar un schimb reciproc de tehnologie este şi el destul de clar. Merida mai deţine acum 34\% din Specialized, deci lucrurile au mers cum a prevăzut Sinyard, dar celor din Morgan Hill nu le place, în mod firesc, să vorbească despre acest lucru, fiind o chestiune de mândrie. Informaţiile aceastea au fost confirmate la faţa locului de multiple surse.
 |
| Shiny happy people. foto: Mx / DirtBike.ro |
Revenind la domnul Cheng de la Merida, acesta a făcut o prezentare impecabilă, exact cum rezolva un premiant din liceu un proiect de laborator, şi pe care a reprodus-o aproape perfect şi a doua zi la înfăţişarea team-ului de MTB. Dincolo de cifrele plictisitoare şi graficele inerente, am aflat totuşi o suită de lucruri interesante, începând cu istoria solidă a Merida şi cu prezenţa globală din ce în ce mai accentuată şi terminând cu recenta rebranduire şi cosmetizare de imagine. Ceea ce mi-era clar încă de când am ajuns în Mallorca era că aspiraţiile Merida sunt de a-şi depăşi condiţia de producător de masă oarecare şi de păşi cât mai rapid pe piaţa premium. Cine e curios de întreaga prezentare, o poate vedea integral AICI, la Fons Moors.
 |
| Knopfler, anyone? foto: Mx / DirtBike.ro |
Un moment haios al serii a fost trailer-ul cu iz de Hollywood narat de vocea gravă şi inconfundabilă prezentă în majoritatea teaserelor de cinema. Lucrurile au devenit însă de-a dreptul comice la prezentarea formală a echipei Lampre-Merida în acorduri de Dire Straits. Nu mă înţelegeţi greşit, îl ador pe Mark Knopfler, dar melodia aleasă a fost ”Money for nothing”... Mai toată lumea a sesizat ironia, dar era deja târziu. Echipierii au stat şi au acordat generoşi interviuri, iar seara s-a încheiat cu salsa pe scenă alături de două spanioloaice mai fierbinţi decât oţelurile Lampre proaspăt ieşite din furnale. Whooo-ha!
 |
| Got salsa? foto: Mx / DirtBike.ro |
A doua a zi de dimineaţă ne-au fost prezentate noile produse de şosea şi inovaţiile tehnologice care vin la pachet cu ele direct de către principalul designer şi inginer, Jürgen Falke. Am aflat o seamă de lucruri interesante despre tehnologia de prelucrare a carbonului şi cum de fapt lucrurile ar fi ceva mai complicate decât par şi decât flecărim cu toţii pe forumuri, materia primă de calitate (Toho, Torayca, Mitsubishi) fiind cam scumpă, matriţele şi mai scumpe şi în general oferta destul de limitată. Trecând peste orice fel de manipulare de marketing, trebuie să ne fie clar că una e să ai un cadru de carbon făcut de Trek, Giant, Cannondale, Scott, Merida sau orice altă marcă cu greutate care investeşte în dezvoltare, care îşi protejează tehnologia acumulată şi care e obligată să îşi controleze riguros producţia şi cu totul alta e să ai un cadru făcut de Cucurigu™ care s-a apucat alaltăieri şi branduit de oareşcine. Termeni-cheie: maşini de ţesut fibră, răşină epoxidică, coli unidirecţionale, tăiere cu laser, matriţe laborioase şi aşa mai departe. Poate cel mai importantă informaţie comunicată, ţine de justificare preţului: un cadru de carbon trebuie finisat mult mai bine decât unul de aluminiu şi durează mult mai mult să iasă ca produs finit din uzină. Toate ăstea se adună. Lucrurile se descoperă şi se ameliorează pe parcurs, nu există o norme de testare standardizate la nivel de industrie în ceea ce priveşte carbonul, dar se doreşte asta. Monococa este, pare-se, depăşită, iar viitorul se spune că-i va aparţine tehnologiei tube to tube, aşa cum se găseşte ea deja pe bicicletele Scott. Alţi producători respectabili, după cum îi vede inginerul Merida: Simplon, BMC.
 |
| Arme. Nu jucării. foto: Mx / DirtBike.ro |
Înainte de a prezenta bicicletele de şosea în detaliu, Jürgen Falke ne-a explicat şi semnificaţia culorilor din noua identitate vizuală Lampre-Merida. Tradiţional, Lampre are roz şi albastru; roz pentru că este culoarea hârtiei pe care este tipărit cel mai important ziar de sport din Italia, Gazetta Dello Sport, care este şi organizatorul Giro D’Italia şi dă şi culoarea tricoului de lider, iar albastru fiindcă este culoarea clasică pentru echipele naţionale (Squadra Azzura). Merida vine cu verdele cu care ne-am obişnuit de ceva vreme, dar deja aici aluziile de plagiat către Cannondale fac lumea să zâmbească pe sub mustăţi. Să fim serioşi! Verdele există în ciclism de când lumea, nu a fost inventat de Merida, la fel cum nici roata, pâinea feliată sau apa caldă nu au fost. Să se supere acum şi Kawasaki?
 |
| Detalii, detalii... foto: Mx / DirtBike.ro |
Despre biciclete, cu accentul pe gama Scultura, aflăm că nu excelează la nici un capitol precum greutate sau rigiditate, în comparaţie cu adversarii direcţi şi cu pedigree, dar că sunt bune compromisuri all-around, iar comfortul este un factor-cheie. În acest sens, inserţia de fibre naturale din seatstay-urile cu 7 straturi are rolul de a controla revenirea în caz de impact, exact ca la o suspensie. Cine s-a dat cu un cadru brutal de aluminiu şi apoi cu unul mai îngăduitor din carbon ştie clar despre ce e vorba. În ceea ce priveşte geometria, aceasta este una înclinată spre viteză şi gândită în jurul chainstay-urilor superscurte de numai 400 mm, care se traduc în sprinturi rapide şi agresivitate în manevrare. Interesantă dar între timp aproape obligatorie este integrarea Di12 pentru schimbătoare Shimano electronice, cu tot cu mufe pentru încărcare. Da-da, cam acolo am ajuns! La fel, pentru a scuti rutierii serioşi de orice bătaie de cap, Scultura este omologată de către UCI, procedeu anevoios pentru companii, dar care dă câte ceva de înţeles despre respectul faţă de client.
 |
| Scultura de echipă, cu roţi fulcrum şi Dura Ace Di12. foto: Mx / DirtBike.ro |
Racheta de contratimp şi triatlon botezată Time Warp e cu totul altă mâncare de peşte şi a fost concepută după cu totul alte rigori. E fascinant să afli cât de conservator este acest domeniu al luptei cu vânturile (sic) şi cât de mult contează orice fleac. Rezumat: nici un simulator computerizat (computional fluid dynamics) nu bate testarea în tunelul aerodinamic, alt procedeu foarte laborios pe care Merida l-a implementat la Dresden, cel mai apropiat loc unde există un asemenea tunel. Deşi ni se spune că ”cea mai rapidă bicicletă” e o poveste de adormit copii, se pare că vehiculul de contratimp al momentului este un Specialized, că Trek şi BMC au şi ele o bună notorietate şi că Merida este, aşa cum ne aşteptam, undeva printre ele. Aşa cum bănuiam, coeficientul de aerodinamicitate standard depinde mai mult de rider decât de bicicletă, deci lucrurile trebuie luate ca un întreg. Zona cockpit-ului, mai precis a gâtului cadrului, e poate cea mai importantă din punct de vedere aerodinamic şi de aici începe orice producător cercetarea fluidităţii. Merida aduce sistemul Modular Head cu înălţimea sa ajustabilă, care poate influenţa pozitiv aerodinamicitatea şi lasă spaţiu de manevră pentru cei care doresc să experimenteze.
 |
| Racheta aero. Beam me up, Scotty! foto: Mx / DirtBike.ro |
Pe final, am mai aflat că Petacchi şi Pozzato, având nevoi speciale ca orice raceri de top, se dau cu o dubioşenie care nu are sens pentru muritorii de rând dar este în fază de dezvoltare şi know how-ul acumulat se va traduce în soluţii practice pentru bicicletele de serie. Merida mai lucrează pe lângă asta la un model special pentru clasicele cu pavaj gen Paris-Roubaix şi la încă un bike de contratimp. Să nu bănuiască cineva că nu iau şoseaua în serios!
 |
| Cu ăştia nu te joci! foto: Mx / DirtBike.ro |
Rezumatul prezentării, filmată tot de entuziastul Merida din Belgia Fons Moors, îl găsiţi AICI.
Fiindcă am prea puţin habar despre cursiere, am întrebat un coleg grec, fost şoselar profesionist, despre noile modele de asfalt de la Merida. Mi-a spus foarte sincer, că acum câţiva ani, dacă i-ai fi pomenit doar numele mărcii, ţi-ar fi râs în nas, dar că taiwanezo-germanii au făcut mari progrese în privinţa produselor şi că Merida e acum, funcţional vorbind, cot la cot cu celelalte mărci de top. Cu alte cuvinte, oamenii nu vorbesc doar ca să se afle în treabă şi muncesc cu spor. Nimic de mirat!
Încă nişte poze:
 |
| Totul tre' să fie perfect! foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Frontală. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Racing full on. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Asistenţa tehnică. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Vă credeţi forţoşi??? foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Electronic for the people. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Momentan doar 10. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Una. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Două. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Cel mai înfocat suporter. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Amurgul potrivit. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Brigada din Venezuela a luat în serios event-ul ăsta! foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Şefii, între ei. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Oameni serioşi! foto: Mx / DirtBike.ro |
|
| "Şi, ce v-aţi propus sezonul ăsta???" foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Pare bună, aşa... foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Cine are bulan? foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Învălmăşeală mare! foto: Mx / DirtBike.ro |
|
| Instructoarea de aerobic. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Doi simpatici! foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| ...şi încă doi! foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| ...şi o Doamnă între domni. foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Red hot! foto: Mx / DirtBike.ro |
 |
| Merida are talent. ;) foto: Mx / DirtBike.ro |
Despre experienţe practice, foarte curând!
Mx
Raporteaza
23 Comentarii
Scrie un comentariu
Promovarea ta aici!
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovarea ta aici!
Voie bună!