Absa Cape Epic 2013 – Etapa 3

Deloc mai uşoară a fost etapa de azi a maratonului din Africa de Sud. Concurenţii au fost „păcăliţi” de distanţa scurtă pe care aveau să o parcurgă considerându-se că astăzi este etapă de recuperare, cu doar 94 km. Căldura foarte mare a decis ca mulţi dintre concurenţi să nu poată termina în timp util sau deloc.

Traseul a avut forma cifrei 8. Pentru concurenţi nu a însemnat mare lucru însă pentru fotografi a fost bine întrucât au putut urmări cursa din mai multe locaţii. Aventura zilei a început cu o urcare de 400 m verticali pe o distanţă de 15 km, numai bună pentru încălzirea de dimineaţă de la ora 7. După care a urmat un single track şerpuitor timp de de 3 km pentru a încheia cu o secţiune lejeră prin pădure.

Pe coborâri aproape că nu contează ce teren este sub roţi. Dacă sunt mai mult de 3 rideri care vin împreună se face un praf de-l tai cu cuţitul, la fel ca ceaţa... Foto: Dan Mazilu

Însă riderii nu şi-au făcut iluzii întrucât ştiau că greul abia urmează. Ajunşi la mijlocul cifrei 8, participanţii au putut auzi muzica din zona start-finiş însa, din păcate, ciclocomputerul arăta doar 55 km în loc de 94. A doua buclă a traseului a fost mai scurtă însă diferenţa de nivel la fel. Dr. Evil şi echipa sa răspunzătoare de traseu au inclus partea dificilă a traseului după punctul de alimentare 3. Aceasta a început cu 1,5 km de urcuş abrupt pe drum de ţară, urmat de o scurtă coborâre şi încă 3 urcări dificile.

Pe multe secţiuni bikerii au fost nevoiţi să împingă bicicletele, lucru foarte comun şi la cursele noastre. Din păcate unii au avut mari probleme cu încălţămintea care i-a deranjat încă de la prima etapa. Alţii, cu care am legat prietenii în acest răstimp, au fost la fel de ghinionişti. Pentru unii partenerul de echipă nu a mai putut continua datorită problemelor de stomac. Alţii au căzut în etapa de ieri şi şi-au fracturat una-alta.

Calcâiele lui Dariusz Miroslaw de la Vimar Eska Rock, Plonia, vecinul de cort pentru două nopţi. În fiecare seară se ducea la cortul medical pentru tratament. Tocmai ce mi-a spus că va lua startul şi în etapa de mâine. Aşa determinare mai rar, dar datorată şi faptului că taxa de înscriere a fost 16.800 lei / echipă în banii noştri. (Da, 3.800 euro)

Una dintre concurentele care nu a mai putut continua din cauza problemelor de stomac a fost Viviane Spielmann de la echipa mixtă Stiftung Wädlitest, Elveţia. Ea nu a mai luat startul în etapa de azi deşi, are nişte mâini şi picioare de alpinistă veritabilă. Partenerul ei de echipa, Reto Fehr, a continuat singur fiind „aut of the race”, dar permiţându-i-se să pedaleze cu număr de concurs albastru. Astăzi mi-a arătat tehnica sa de protecţie împotriva soarelui. Nu foloseşte creme de soare ci doar mânecă lungă si un Buff la gât. Însă pe cei câţiva cm unde nu a avut îmbrăcăminte pielea era pur şi simplu arsă. El a terminat etapa cu timpul de 7 ore.

La nivel „înalt” lucrurile au stat mai bine fizic, dar nu şi tehnic. Jose Hermida, de la Multivan Merida, a avut o pană devreme în cursă, fapt care i-a anulat şansa pentru podium. După care Christoph Sauser şi Jaroslav Kulhavy, de la Burry Stander – Songo, au atacat tot timpul şi singurii care i-au putut urmări au fost pro-riderii Karl Platt şi Urs Huber de la Team Bulls, care anul acesta merg pentru prima oară pe biciclete cross country full suspension. La final Platt a reuşit să obţină cea de a 14a sa victorie de etapă la maratonul Absa Cape Epic.

Pe locul întâi au sosit Karl Platt şi Urs Huber cu timpul de 3 ore şi 53 minute, pe locul doi au venit Christoph Sauser şi Jaroslav Kulhavy cu timpul de 3 ore şi 54 minute, iar pe trei au fost Thomas Dietch şi Tim Boehme de la Team Bulls 2 cu timpul de 3 ore şi 59 minute.

La feminin una din favoritele cursei, Esther Suss, a tebuit să se retragă datorită problemelor de sănătate, iar acum partenera sa Jane Nuessli concurează singură. Ea nu va fi inclusă în clasamentul final, acesta fiind rezervat doar echipelor. În schimb echipa mixtă RE:CM a obţinut azi a 4a victorie consecutivă de etapă cu timpul de 4 ore şi 36 minute.

Etapa de mâine are 120 km şi 1.900 m diferenţă de nivel şi este caracterizată de 3 căţărări principale şi teren foarte variat. Primii 15 km vor fi pe macadam relativ plat şi asfalt. După care însă începe „distracţia”.