Trail bikes și geometria: Reach, Top Tube Length și Seat Tube Angle

Salutare tuturor!

Dacă săptămâna trecută am avut de-a face cu un articol cu tentă de prezentare, în discuția de astăzi vom face trecerea la ceea ce ne interesează și anume, partea concretă de informații.

Pentru a ne face înțeleși de la început, chiar dacă mă repet, aș dori să încep cu logica de bază a rândurilor pe care urmează să le scriem:

Deseori sunt întrebat despre produsul X sau produsul Y, cu o condiționare clară: care este mai bun? Ei bine, pentru cei interesați care produs sau care variantă este cea mai bună, am o veste destul de proastă: Nu există cel mai bun produs sau cea mai bună variantă la modul absolut. Putem discuta despre cea mai bună variantă sau cel mai bun produs pentru o anumită persoană, dar să facem o generalizare ar fi imposibil și totodată și stupid. De ce?

Care este mai bun? Consider că și în acest caz, cel mai bun, se rezumă la individ și la preferințele personale
Sursa: motortrend.com



Pentru că fiecare dintre noi are un anumit set-up preferat, o constituție fizică, un anumit stil de dat, un anumit nivel de deprinderi, anumite preferințe și teren diferit pentru dat. Toți acești factori de mai sus ne vor dicta alegerea optimă.

Aceeași disciplină, dar: fizic diferit, stil diferit, garantat și set-up diferit
Sursa: pinkbike.com



Pentru că suntem cu toții diferiți, o balanță a factorilor de mai sus va rezulta categoric în cerințe diferite de la un rider la altul. Ca să dau un exemplu în acest sens, eu mă simt destul de confortabil cam pe orice bicicletă, în schimb foarte rar găsesc pe cineva care să se simtă confortabil pe set-up-ul meu. În ochii altora, bicicleta mea se asemănă cu un truchi fără viață, cu care e imposibil să te simți bine la dat, dar în ceea ce mă privește, va fi întotdeauna cel mai bun set-up, pentru că este unul filtrat de toți factorii de mai sus și este foarte bine argumentat.

Bun, dar discutăm de un colectiv întreg căruia ne adresăm. Persistă întrebarea față de modul optim de abordare, acel modus operandi care să ne satisfacă pe toți. Informație customizată pentru fiecare în parte este ceva aproape exclus, totodată și imposibil. Varianta la care vom recurge este aceea de a lăsa această alegere în sarcina fiecărui cititor în parte, pentru că așa este mai bine, în schimb vom interveni cu informații din cunoștințele noastre, pentru a ușura această alegere individuală.

Customizare - De departea cea mai bună variantă, dar totodată și imposibilă în cazul nostru
Sursa: therakeonline.com



Mai pe românește, vom prezenta factorii cei mai importanți și relevanța fiecăruia la dat, astfel încât să înțelegem cu toții cum suntem afectați de un anumit produs sau de o anumită versiune. Cu acest bagaj de cunoștințe în spate, ne va fi mult mai ușor să ne alegem jucăriile cele mai potrivite nouă, că despre asta este vorba.

Odată clarificat acest aspect, am să fac trecerea la subiectul de astăzi, și anume geometria bicicletei. Probabil cel mai important factor în alegerea unei biciclete, însă din păcate unul căruia rareori îi acordăm atenția cuvenită, orbiți fiind prea des de echipare.

O schemă tipică a geometriei



Sporul și distracția vor fi întotdeauna mai mare pe o bicicletă cu geometrie care ni se potrivește, chiar dacă este echipată mai slab, față de cazul unei biciclete cu echipare exemplară dar cu o geometrie deloc potrivită pentru noi.

Odată ce putem accepta acest lucru și înțelege importanța geometriei, vom trece mai departe la o descriere a acesteia. Pentru mulți dintre noi, un tabel informativ al geometriilor de pe paginile producătorilor face mai multă asemănare cu tabelul periodic al elementelor al lui Mendeleev decât cu datul cu bicicleta.

De altfel simplu, cu puțină cunoaștere. Idem și în cazul nostru
Sursa: blogulblog.wordpress.com


Ne lovim de dimensiuni liniare sau angulare și diverse prescurtări din care nu înțelegem mare lucru. Supuse la o analiză mai atentă, putem ajunge liniștiți să putem citi un tabel de genul. Dar este o diferență între a citi și a înțelege o geometrie și, mai departe, între a înțelege și a ști cum ne afectează fiecare dimensiune din acel tabel și a aplica eficient informația.

Va rămâne în continuare acel semn de întrebare legat de influența fiecărei cifre asupra datului. Deseori observăm diferențe mari între geometriile producătorilor, și ne asemănăm cetățeanului turmentat întrebându-ne ”ce să aleg?”.

O alegere cât se poate de dificilă atât timp cât nu cunoaștem influența acestor cifre



Pentru o foarte bună descriere a terminologiei care ne întâmpină într-un tabel, am să vă invit să recitiți acest articol, scris de una dintre cele mai în măsură persoane să facă acest lucru, Mihai Istrate.

Pentru că discutăm despre trail bikes, unde obligatoriu trebuie să includem și ideea de fun, ne lovim de geometria new school, dinamică și ofensivă. Prin geometria ofensivă, înțelegem acea combinație care va avea tendința să ne aducă în poziția centrală pe bicicletă, astfel încât să fim cât mai activi în controlul total al bicicletei; spre deosebire de vechea ideologie a geometriilor defensive, care implicau poziția mai pe spate.

Rebuild impecabil al unui Rotec din 1998, geometria fiind cu mult înaintea timpului său.
Sursa: photobucket.com



Deși de-alungul timpului au existat mai mulți producători care au pus în aplicare această noua ideologie fie ca pe un întreg, fie doar prin mici modificări, povestea de succes a implementării totale a acestei noi ideologii, îi revine acelui cu adevărat dream team de la mijlocul anilor 2000, adică Mad Catz/Iron Horse, unde s-au împletit cu mare succes nume precum Jared Graves, Nathan Rennie, Bryn Atkinson și Sam Hill de partea rider-ilor, cu Sean Heimdal de partea managmentului echipei de racing. Dave Weagle (DW Link) de partea inginerească și Todd Seplavy (Evil) în marketing. O combinație foarte asemănătoare ar fi dictat și viitorul lui Evil, poveste care din păcate, a ajuns să prindă o altă formă.

O parte din the dream team: Nathan Rennie, Jared Graves, Sam Hill și Bryn Atkinson. New School at its best!



Întorcându-ne la oile noastre, vom începe descrierea acestor termeni, cu Reach-ul, care poate reprezenta cea mai importantă dimensiune a unui tabel, dar nu obligatoriu pentru fiecare dintre noi.

Schiță explicativă a Reach-ului



Reach-ul reprezintă distanța dintre proiecția verticală a axului de angrenaj și centrul headtube-ului și este descris printr-o linie orizontală. Precum ne spune și logica, reach-ul dictează dimensiunea cockpit-ului, în momentul în care suntem ridicați din șa. Reach-ul este important și are prioritate în două situații:

1. Dacă petrecem prin definiție mai mult timp în picioare decât în șa (de exemplu, într-o manșă de DH)
2. Dacă pentru felul nostru de a ne da este mai importantă și mai relevantă perioada când stăm în picioare (de exemplu, dacă ne place mai mult să coborâm decât să urcăm și ne asumăm urcarea ca pe un lucru necesar, dar tot este mai important cum ne simțim pe bicicletă la vale)

Probabil am auzit cu toții vorba care spune să ”fim în bicicletă, nu pe bicicletă”. Împreună cu altele, reach-ul va dicta această poziție.

Un Reach mai lung ne va conferi acea senzație compactă în care suntem una cu bicicleta, ne va aduce în acea poziție centrală care se traduce printr-o creștere a manevrabilității și ne va adăuga un spor de stabilitate la viteză. Desigur, cazul opus, al unui Reach mai mic, ne va obliga la o tentă mai defensivă. Un rider de școală veche cu stilul adaptat unei geometrii defensive se va simți acasă cu un Reach mai mic dar va avea dificultăți în adaptare la un Reach mai lung. Dacă discutăm despre cazul unei persoane neutre, fără un background fix, consider că Reach-ul mai lung va oferi mult mai multe beneficii.


Cât de lung e prea lung?

Ei bine, trăim în zilele în care se caută răspunsul acestei întrebări. Am observat mai multe cazuri de du-te/vino, în care s-a făcut trecerea la dimensiuni exagerate ale reach-ului, urmând ca ulterior să se revină la dimensiuni mai cumpătate. Mondraker sau GT sunt doar câțiva dintre producătorii care au dansat acest du-te/vino cu reach-ul.

Mondraker au fost poate printre primii care au testat efectele unui reach exagerat de lung, compensat cu o tijă de ghidon de zero mm. Dar practica, a pus capăt teoriei.
sursa: mpora.com


Reach-ul este una dintre dimensiunile dictate de mărime, astfel mărimea S va avea un anume reach, pe când mărimea L va avea cu totul și cu totul alt reach. Mai adaug aici și faptul că la un model vechi de câțiva ani, mărimea L are probabil reach-ul asemănător cu cel al mărimii M, în cazul unui model actual. Dacă în trecut era simplu, când un rider mărimea M își alegea un cadru de mărime L, astăzi lucrurile sunt mai dificile și mulți dintre noi tindem să cădem în acea plasă a reach-ului prea mare, care va duce la o manevrabilitate chinuită, necesitând mult mai mult efort din partea noastră.

Recomandarea noastră este să luăm reach-ul actual ca pas de pornire, coroborat cu încercarea altor dimensiuni de reach pe alte biciclete. Dacă avem un coleg cu o bicicletă cu un reach mai mare, putem să o împrumutăm pentru câteva încercări pe o porțiune de traseu relevantă, încercând să facem abstracție de la restul set-up-ului, concentrându-ne doar pe reach.


Concluzii pentru reach:

Reach-ul are o relevanță mai mare pentru cei cu preferințe orientate către partea gravitațională. În cazul prezenței unui background defensiv, e nevoie și de disponibilitatea de a ne deschidere înspre adoptarea unui nou stil, cel ofensiv. Noua modă cu dimensiuni mărite ale Reach-ului ne oferă următoarele beneficii:

- senzația compactă - rider/bicicletă
- factor benefic pentru implementarea poziției centrale, care duce la creșterea manevrabilității și stabilității
- creșterea stabilității la viteze mari, chiar dacă aceasta nu este dictată de ritm
- bicicleta va reacționa mult mai repede la diversele schimburi de poziție sau ale centrului de greutate.


TT - Top Tube length

O traducere simplificată a acestei dimensiuni ar fi distanța orizontală dintre centrul headtube-ului și mijlocul țevii pe care este poziționată șaua (seat tube), indiferent dacă discutăm despre cadru sau despre tija de șa. Imaginea de jos vă lămurește. Dacă reach-ul este o dimensiune fixă, neinfluențată de alte dimensiuni, în cazul TT-ului, aceasta este influențată de unghiului tijei de șa. Astfel, un unghi mai mic al tijei de șa, va rezulta într-o dimensiune mărită a TT-ului și invers, un unghi mai crescut, va dicta o dimensiune mai mică.

Schiță explicativă pentru Top Tube Length (TT)


Despre TT, ar trebui să știm că este opusul Reach-ului, în sensul că acesta este mai relevant când stăm în șa, fie că pedalăm, fie că nu. El dictează lungimea cockpit-ului. TT-ul este, de asemenea, o dimensiune determinată de diversele mărimi ale cadrului: S, M, L, XL etc.

În funcție de preferințele noastre la dat, TT-ul poate să primească o atenție mai mare decât reach-ul, dacă ne e mai important să ne simțim bine când ne cățărăm/pedalăm decât atunci când coborâm sau dacă se întâmplă să petrecem mai mult timp în șa decât în picioare, deci trebuie să avem mai mult confort atunci. Altfel spus, exact opusul celor pe care le explicam mai sus, legate de reach.
Să nu uităm, deci, că preferințele noastre, coroborate cu felul în care suntem clădiți (constituția fizică, dimensiunea trunchiului etc.) vor stabili dimensiunea acesteia.

Putem apela la diverse tertipuri pentru modificarea acesteia mărimi. Astfel, putem schimba poziția șeii, mai în față sau mai în spate, eventual putem folosi o tijă de șa cu setback sau fără, sau putem înlocui tija de ghidon (pipa) cu una mai lungă sau mai scurtă. În schimb, trebuie să înțelegem de la bun început că toate elementele geometriei funcționează ca într-un concert cu orchestră. Fiecare modificare într-o parte ne va afecta într-alta, fie că discutăm de schimbări benefice sau nu. În cazul unui TT prea scurt, mutarea șeii înspre spate, chiar dacă ne va oferi confortul necesar, ne va afecta negativ la pedalat, deoarece vom fi poziționați mai în spate față de axul pedalier, vom pune mai puțină greutate pe roata față și e foarte probabil să ni se ridice fața prea ușor pe cățărări. De asemenea, o tijă de ghidon mai lungă va influența negativ manevrabilitatea.

Ca alegere optimă, vă recomand aceeași abordare ca la reach, în care pornim de la configurația actuală, ca reper, și continuăm încercând și alte variante.


STA - Seat Tube Angle

Acesta este unghiul tijei de șa, sau a țevii cadrului în care aceasta se inserează, în raport cu solul. După cum spuneam mai sus, acest unghi va determina dimensiunea TT-ului. În genere, această dimensiune este relevantă în cazul în care suntem așezați pe șa și/sau pedalăm.

Unghiul acesta are menirea de a ne oferi poziția optimă în raport cu axul pedalier. Prin repoziționarea șeii (mai în față sau mai în spate) sau prin folosirea unei tije cu setback putem redefini acest unghi.

Schiță explicativă pentru Seat Tube Angle (STA)



În schița de mai sus avem două metode de cotare a STA, ambele folosite de către producători. Cu roșu avem metoda standard de cotare. Această ne exprimă unghiul față de sol al unei drepte care pleacă din axul angrenajului până la intersecția cu orizontala TT-ului. A doua metodă, o avem atunci când prin construcție, teava cadrului destinată tijei de șa are un decalaj (offset) față de axul angrenaj, caz în care este cotat unghiul concret al țevii, făcând abstracție de axul angrenajului.

STA-ul, în genere este fix, indiferent de mărimile pe care le găsim în gama producătorului, dar, aceasta poate avea mari influențe asupra TT-ului, în funcție de constituția fizică pe care o avem. Astfel diferențele între să spunem 74 și 73 de grade vor influența diferit TT-ul în funcție de înălțimea la care poziționăm șaua. Dacă discutăm de un caz de șa ridicată, adică un rider mai înalt, diferența va fi destul de mare, ținând cont că avem de-a face cu o proiecție a acestei drepte la unghi. Astfel, în funcție de înălțimea șeii, chiar dacă TT-ul este de aceeași dimensiune la două cazuri distincte, diferența acestui unghi poate să aibă o relevanță mai mare su mai mică. Să nu uităm să acordăm atenție sporită și la modul de cotare în cazul în care cadrul este construit cu decalaj al tijei de șa!


Concluzii pentru TT și STA:

- ambele au relevanță doar în cazurile în care suntem așezați sau pedalăm
- ambele dictează dimensiunea longitudinală a cockpit-ului (în același caz)
- ambele sunt ajustabile prin metodele descrise mai sus
- ambele fac referire mai mult la constituția fizică decât la stilul de dat

Desigur, în funcție de tenta trail bike-ului de care dispunem, dimensiunile acestor primi factori ai geometriei vor fi croite pentru a favoriza specificul bicicletei. Totuși, din acest punct de vedere, deși opuse ca efect, reach-ul respectiv TT-ul împreună cu STA-ul nu se elimină reciproc. Putem afirma că un caz optim de combinație între cele trei dimensiuni este lesne de găsit, atât timp cât stilul sau constituția noastră fizică se încadrează într-o medie generală, astfel putând beneficia de o bicicletă foarte confortabilă la pedalat, dar totodată manevrabilă și stabilă pe porțiunile tehnice.

În cele ce privește fiecare milimetru sau unghi, în cazul în care nu avem experiența necesară, singura opțiune pe care o avem este recurgerea la testarea altor modele/dimensiuni, comparând frecvent cu bicicleta proprie, fie că suntem în căutarea confortului sau a randamentului, fie că le deținem deja. Cu timpul, desigur, fiecare dintre noi își va face propria idee, bazată pe argumente clare despre ce îi este potrivit și ce nu, deși asta nu înseamnă că nu putem fi deschiși în continuare la noile dezvoltări ale industriei, mai ales pe partea de geometrie.

De dragul timpului vostru, al cititorilor noștri, pe care-l investiți în articolele noastre, ne vom opri aici pentru această săptămână, urmând a relua discuția în săptămâna care va urma, continuând cu celelalte elemente, la fel de importante, ale geometriei trail bike-urilor.

Până data viitoare!

Toate cele bune,
Mitzu
Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site.

Actualizați browserul acum! ×