Beneficiile ignorate ale pedalelor clipless
Salutare tuturor,
Astăzi discutăm despre pedalele clipless sau, după cum sunt cunoscute la noi, SPD-uri sau ”automate”, cum le spuneau șoselarii din anii 90.
Clipless este denumirea în limba engleză a acestora, și face referire la faptul că sunt pedale fără clips. Cea mai simplă traducere a clips-urilor ar fi că ele reprezintă acele ”botnițe” prinse pe pedale, care au ca scop fixarea rigidă a piciorului pe pedală. Clips-urile sunt tot mai rar folosite în ziua de astăzi, dar le mai întălnim ca extra siguranță la ciclismul de velodrom sau, mai nou, într-o formă mai simplă, la bicicletele fixie.
Pedalele clipless, spre deosebire de pedalele flat (plate, simple), au în continuare un sistem de retenție a pantofului pe pedală, în schimb metoda este cât se poate de diferită față de clips-uri. Discutăm despre un patent sau clește mecanic pretensionat, montat pe una sau ambele fețe ale pedalelor și o plăcuță metalică fixată pe talpa pantofului.
Pedalele cu specific de șosea au sistem de prindere doar pe una dintre fețe, iar plăcuța este în formă triunghiulară, de dimensiuni mai mari, și în cele mai multe cazuri nu este metalică.
Datorită faptului că ciclismul montan implică de la sine mai multă descălecare și mers sau alergat, plăcuțele pedalelor de acest specific sunt de dimensiuni mai mici, metalice și sunt încastrate într-o adâncitură din talpa pantofului, păstrând astfel un confort acceptabil și în cazul mersului pe jos.
S.P.D. - este abrevierea de la Shimano Pedaling Dynamics și se referă exclusiv la acest sistem de pedale/pantofi a binecunoscutului producător. Deseori acest termen este folosit la general, facând descriere a pedalelor clipless, indiferent de brand. Să spui SPD la o pereche de pedale clipless Crank Brothers, deși crimă pentru puriști, este ceva acceptat și de la sine înțeles, mai ales pe meleagurile autohtone.
De ce SPD?
Invenția și implementarea acestui gen de pedale are la bază creșterea randamentului prin optimizarea transferului de forță dintre ciclist și sistemul pedalier. Indiferent de natura pedalatului, fie ciclică sau cadențată, transferul de putere, în cazul în care nu beneficiem de un sistem de retenție, se face doar prin apăsarea pedalelor. Astfel, putem observa prezența anumitor puncte ”moarte” într-un ciclu complet de pedalat.
Sistemul pedalier este un sistem mecanic foarte eficient de felul său, dar asta nu înseamnă ca nu poate fi îmbunătățit. Știm desigur ca un ciclu complet este cuprins din două jumătăți, fiecare acționată în cazul nostru de câte un picior. Astfel, avem două jumătăți care se completează una pe cealaltă.
De dragul acestei scurte analize, vom evalua traiectoria si punctele de forță ale unui singur picior pe întreg ciclul. Astfel putem observa din imaginea de mai sus, zona albastră, unde avem randament, și zona roșie, unde randamentul este scăzut sau lipsește cu desăvârșire. Știm că în cazul real o mare parte din acea parte roșie este compensată de piciorul stâng. Dar, dacă rămânem la piciorul drept, avem o zonă mare de ineficiență.
Dacă implementăm orice sistem de retenție a piciorului pe pedală, la apăsarea pedalei mai putem adăuga și ridicarea acesteia sau împingerea și tragerea. Această logică simplă a dus la o creștere dramatică a eficienței transferului de forță.
În cazul ciclismului montan, câștigul este și mai mare, datorită terenului accidentat, care generează o pedalare mult mai cadențată. De asemenea, transferul de forțe nu are de suferit în zonele accidentate. În loc să ne concentrăm la păstrarea piciorului pe pedală, putem pedala în continuare cu același randament.
Deși nu dețin date matematice despre acest bonus de eficiență, în anul 2012 un coleg de breaslă ne-a pus la dispoziție o stație dinamometrică de măsurare a cuplului pentru automobile. Având musafiri și o mână de rideri din comunitatea clujeană, sesiunea s-a lăsat și cu un concurs ad-hoc. Pe lângă o distracție bună de weekend, am rămas și cu exemplul concret de diferență de eficacitate la pedalat, pe care doar SPD-urile o pot genera.
Diferența dintre rezultatele pe flat-uri și rezultatele pe SPD-uri au fost undeva în jurul a 30-35%, cu un câștig clar în favoarea SPD-urilor la cuplul generat. Să nu ne mirăm, deci, când auzim vorba care spune că ”lumea este mai mică pe SPD-uri”.
Dacă discutăm strict despre segmentul de anduranță, nu există nici o altă piesă care să ne ofere un asemenea avantaj. Să nu uităm că deseori suntem tentați să investim sume cu mult mai mari în anumite componente doar pentru a scădea greutatea bicicletei cu câteva zeci de grame. Rezultatul pălește pe lângă investiția într-un set de astfel de pedale și încălțăminte.
La linia de start a unei competiții de XC aș prefera oricând o bicicletă entry-level echipată cu SPD decât ultimul răcnet din domeniu cu pedale flat. Categoric m-aș și da mai bine!
Astfel, este ușor de înțeles că pentru orice ramură a sportului care implică anduranță, un set de SPD-uri este obligatoriu: Maraton, cross country, enduro, ciclismul de șosea etc. Dacă luăm în considerare gama foarte diversificată de încălțăminte specifică disponibilă, putem adăuga aici și segmentul city fără nici o problemă, mai ales dacă pedalăm mult prin oraș.
Pe de altă parte, la street, dirt jumping sau slopestyle, aceste pedale nu au nici un efect pozitiv, ba din contră, ar reprezenta o mare încurcătură.
Dar pe lângă sporul imens pe care ni-l aduc aceste pedale pe partea de anduranță, ele mai au încă un beneficiu ascuns, care în lumea gravitațională este la fel de important precum în cazul anduranței.
Faptul ca suntem tot timpul în contact cu pedalele, este un avantaj enorm și nebănuit. Astfel, într-o porțiune accidentată, putem să ne concentrăm la lucrurile importante, fără să mai purtăm grija poziționării piciorului pe pedale. Menținerea poziției centrale, de atac, va fi mult mai facilă, deoarece poziția piciorului nu mai este dictată de teren sau de situație.
Compact sau ”una cu bicicleta” ar putea fi cei mai buni termeni în acest sens. Acea ”ușurare” despre care am discutat în seria de tutoriale, este mult mai ușor de executat în varianta SPD. Cursivitatea și finețea sunt de asemenea mult mai ușor de menținut, deoarece facilitează aplicarea tehnicilor discutate până acum și transferul dintre acestea. Până și pedalatul în rockgarden devine o realitate.
La coborâre, cele mai importante pedale sunt cele pe care le dai la ieșirea din viraj. De fapt putem rezuma totul la prima pedală, care trebuie să fie explozivă. Randamentul pe care ni-l oferă SPD-urile se concretizează direct în scăderea timpilor. Și să nu uităm că downhill-ul este prin excelență o disciplină împotriva cronometrului!
Un prieten de peste hotare ne numea cândva gladiatori, pentru că toată brigada era tatuată cu diverse semne de bună purtare. Tibierele protejează bine tibia, însă lasă de dorit la protecția genunchilor, iar genunchierele au rezultate opuse. Ținând cont că genunchiul este mult mai important, plus că genunchierele sunt și mult mai comode, le-am preferat întotdeauna tibierelor.
Dacă în perioada în care mă dădeam la vale cu flat-uri imaginea de mai sus era o constantă, eventual la pachet cu vânătăile la labele picioarelor, odată cu trecerea la SPD am uitat de senzația neplăcută pe care ne-o descrie imaginea de mai sus.
Aplicat la situație, avantajele din punct de vedere tehnic al SPD-urilor mi-ar îngădui să scriu câteva pagini despre ele și, sincer să fiu, dacă le compar cu pedalele flat aproape am senzația că trișez folosindu-le. Bazându-ne pe avantajele pe care ni le oferă SPD-urile, mi se pare ilogic, sau aproape ilegal, dacă vreți, ca riderii cu SPD să se dea în aceeași categorie cu cei care se dau pe flat-uri, mai ales pe traseele actuale ale circuitului mondial de downhill. O inversă a acestei fraze duce la o apreciere mai mare a riderilor cu rezultate bune din clasamentul mondial care în continuare se dau pe flat-uri.
La urma urmei, nici nu este de mirare faptul ca mai toată lumea se dă pe SPD-uri. Chiar până și cei consacrați pe flat-uri se convertesc la pedalele clipless. În schimb, n-am auzit niciodată de vreun caz în care un rider să treacă de la SPD la flat-uri. Vorbim aici în general, nu ne referim la ocazii deosebite.
Bun, dar mai există și cazuri în care lumea evită folosirea lor, cu precădere la noi în țară. Trebuie să existe un motiv pentru prezența scăzută a acestora, nu?
Așa și este, dar, de fapt, există mai multe motive:
Panica
Un asemenea plus nu poate fi gratuit, trebuie să dăm ceva la schimb. Astfel, este necesară o mică deprindere pentru a putea folosi aceste pedale. Lipsa acestei deprinderi aduce de la sine temerea care ne impiedică să degustăm această variantă.
Patentul sau cleștele care prinde plăcuța din pantof este pretensionat direcțional, însă în lateral sau la răsucire acesta va îngădui desprinderea plăcuței. În imaginile de mai jos avem schematica de încleștare sau clipping in și de asemenea și schema de descleștare sau unclipping:
Aici și într-un video:
Categoric, nimeni nu se naște învățat cu mișcările necesare pentru încleștare sau descleștare, dar obișnuirea cu aceaste mișcări este rapidă și cât se poate de facilă.
Frica fiecărui rider cu care am discutat este legată de faptul că în cazul unei căzături peste ghidon, pedalele nu ar îngădui descleștarea și că acest lucru ar duce la consecințe grave. Cu ocazia ”botezului” pe SPD-uri a unui bun prieten, am avut bafta să prind trei iepuri peste ghidon. De fiecare dată pedalele mi s-au descleștat și dovada a fost făcută în acest sens.
Un fapt interesant: am amici care sunt foarte buni schiori însă cu teamă față de SPD. Stau și mă întreb cum poate cineva să nu aibă vreo reținere față de niște scânduri, care de fapt sunt pârghii de aproape un metru în ambele direcții, fixate pe picior cu prinderi mult mai rigide și care nu prea îngăduie descleștarea de la sine, dar în schimb le e frică sau chiar au panică față de un set de simple pedale, care au fost gândite să se descleșteze cât mai eficient.
Tot aici îi voi aduce în discuție pe principalii competitori, Shimano și Crank Brothers, deoarece au sisteme foarte diferite, dar cu o relevanță destul de mare asupra discuției.
Pedalele Shimano au tensiunea cleștilor reglabilă, în timp ce Crank Brothers nu au această posibilitate. Jocul lateral al plăcuțelor înainte de descleștare, este mult mai mic la Shimano decât la Crank Brothers. La cele din urmă, acesta este reglabil, prin inversarea plăcuțelor (stânga/dreapta).
Pentru începători, în cazul Shimano este recomandată o tensiune scăzută a cleștilor, iar în cazul Crank Brothers montarea plăcuțelor cu unghi mic la jocul lateral, astfel încât descleștarea să fie imediată, la cea mai mică mișcare în lateral a labei piciorului.
În timp, desigur, vom ajunge la opusul acestor setări, asta pentru că vom ajunge să descleștăm fără să dorim. În teren accidentat, viraje și schimbări laterale de poziții, o tensiune ridicată, sau un joc lateral mare (depinde de pedale) ne va fi benefic pentru a preveni decleștarea neintenționată. Tot odată cu timpul, stilul nostru va dicta și alegerea dintre Shimano sau Crank Brothers.
Personal aș alege Shimano pentru senzația compactă, fără joc pe care o conferă, în schimb datorită faptului că îmi schimb foarte des și mult poziția pe bicicletă, aleg Crank Brothers, datorită jocului lateral mai mare pe care îl permite fără descleștare. Varianta Shimano, chiar și cu setările pe maxim mă lasă cu descleștări frecvente, de obicei în cele mai proaste momente sau situații.
De asemenea, încleștarea la pedalele Crank Brothers este și mult mai facilă și mai prietenoasă în condiții de noroi. Încleștarea, sau clipping in-ul, este probabil cel mai mare dușman al acestor pedale. La început, încleștarea reprezintă un pas destul de greu, cel puțin până intervine obișnuința. În schimb, în condiții de noroi și teren accidentat, încleștarea este dificilă chiar și pentru un rider experimentat. În cele mai multe cazuri, acesta este motivul pentru care mulți preferă pedalele flat. La Cupa Mondială din Cairns de anul acesta, unde traseul a fost o baltă mare de noroi, foarte mulți rideri au trecut la pedalele flat. Minusul SPD-urilor este acela că atât adâncitura tălpii unde se încastrează plăcuța, cât și pedalele în sine se umplu de noroi, ceea ce face dificilă încleștarea.
În schimb, dacă reușim să nu punem piciorul jos, în general SPD-urile ne vor scoate din multe situații dificile chiar dacă avem de-a face cu aderență scăzută. În genere, putem spune că eficiența de control pe care ne-o conferă SPD-urile este direct proporțională cu terenul. Cu cât este mai accidentat terenul, cu atât va fi mai mare și beneficiul.
Dacă în cazul ramurilor de anduranță, o singură tură ne este îndeajuns pentru a lua decizia, în cazul ramurilor gravitaționale este nevoie de mult mai mult timp pentru a face pe deplin această convertire. Știm bine că disciplinele gravitaționale necesită o mare doză de confort psihic, lucru de care nu vom beneficia inițial cu SPD-urile. Înainte să ajungem să degustăm din plin plusurile aduse de aceste pedale, trebuie să ne obisnuim cu ele și să devenim la fel de încrezători în propria persoană. Este recomandat ca primele încercări să fie făcute pe trasee mai lejere și bine deprinse. Se înțelege de la sine că în partea inițială trebuie să facem un pas înapoi de la propriile abilități. Asta înseamnă un dat mai încet cu expunere cât mai mică la risc. Înainte să mergem la război, trebuie să ne împiretenim cu aceste pedale. Propriul nostru confort psihic va dicta și revenirea la sau de ce nu depășirea stadiului actual al abilităților. Multă răbdare, analiză și exercițiu sunt termenii care ar trebui să dicteze această ”împrietenire”.
Touch down și drifting
Lipsa simțului asupra bicicletei, la drifting poate fi un factor pentru anumiți oameni. Drift-ul este derapajul controlat al roții de spate sau al ambelor roți. De la sine înțeles, asta înseamnă menținerea echilibrului în ruperea aderenței într-un viraj sau porțiune de off camber. Deși senzația este asemănătoare lipsei simțului asupra bicicletei, de fapt discutăm despre lipsa de siguranță sau încredere, în cazul în care pierdem roata de spate și controlul asupra virajului. Cu pedale flat, putem executa o pivotare scurtă cu piciorul, recâștigând astfel echilibrul (acel touch down), lucru nu tocmai ușor de executat cu SPD. Descleștarea înseamnă răsucirea piciorului, iar încleștarea este ceva mai complicată, mai ales la viteză mare, în drift, în teren accidentat, aflându-ne la limita aderenței.
Totuși, în timp putem să deprindem acel stil de dat în care să pivotăm cu piciorul jos cât mai rar posibil, pentru că la urma urmei și eficiența drifting-ului poate fi pusă sub semnul întrebării. Deși de fiecare dată, cea mai atractivă opțiune din punct de vedere vizual prin agresivitatea generată, drifting-ul nu este întotdeauna cea mai bună alegere, pentru că generează de la sine acel termen numit bleeding speed. Scăderea constantă a vitezei. Drifting-ul este caracterizat în genere printr-o abordare la viteză a porțiunii și ieșire cu viteză scăzută. Tehnicile evazive de drift se bazează pe o abordare cu viteză mai scăzută a porțiunii, dar se traduc într-o viteză de ieșire mult mai mare. La urma urmei, totul depinde de tipologia terenului, a rider-ului, de experiență etc.
David Vasquez, Nicolas Vouilloz, Oscar Saiz-Castane sau Steve Peat au fost cu toții adevărați maeștri în această tehnică SPD friendly, de evitare a drifting-ului și pivotării.
Într-un viraj fără sprijin, șansele sunt să fim mai rapizi pe flat-uri pentru că suntem mai siguri pe noi, însă SPD-urile vor compensa prin abordarea virajului cu stabilitate mai mare și cu un sprint mai eficient la ieșire, pompare etc. Spre exemplu, traseele zilelor noastre au contrapante în mai toate virajele iar porțiunile de off camber sunt tot mai rare. Practic, singurele zone în care am putea spune că flat-urile au un oarecare avantaj sunt pe cale de dispariție.
Hype
Poate cea mai întâlnită scuză din lumea gravitațională de la noi este hype-ul. Sam Hill este cool; dacă el se dă pe flat-uri și e cool, vom fi și noi cool pe flat-uri. În comunitatea internauților atoateștiutori, se concretizează la propriu două tabere, pro și contra SPD, lucru care la urma urmei este o tâmpenie. Alegerea pedalelor nu este o chestiune de etichetă și categoric nu ar trebui să reprezinte o bifă în caracterizarea unui rider.
Aș menționa faptul că Hill este cool pentru că merge al naibii de bine și pentru că în sinea lui este un caracter mai aparte. Nu este cool pentru că se dă pe flat-uri.
Comentariile lui Rob Warner îi pot garanta încet dar sigur un loc pe posturile autohtone de televiziune, unde totul este senzațional. Expresii precum ”The flat pedal thunder from Down Under” nu fac decât să adauge gaz pe foc acestui ”război” inutil de ”adevărate” coloane vertebrale. Warner e un comentator carismatic și a fost un rider mai bun decât ar fi bănuit mulți, dar se dădea pe flat-uri mai mult din lene, deci subiectivismul lui trebuie asumat. Senzaționalul atrage fețe noi în sport, într-adevăr, dar oare chiar ne dorim această direcție senzațională? Cred că ciclismul montan are cu totul și cu totul alte valori și ar trebui să discutăm despre degustarea acelor adevărate valori, nu despre senzaționalul asemănător știrilor de la ora 5.
În continuare mai cred și că a fi cool înseamnă a te da bine în control și stabilitate, la viteze tot mai mari.
Mi se pare fără sens lamentarea bazată pe hype, atât timp cât există o portiță facilă spre îmbunătățirea riding-ului personal. Nu de alta, dar dacă de mâine Hill ar trece la SPD-uri oare ce ne-am face noi aștia, fanii hardcore?
SPD-urile sunt de luat în considerare și ar trebui obligatoriu încercate înainte de asumarea verdictului. Alegerea pedalelor ar trebui făcută pe considerente practice nu bazate pe hype.În continuare consider necesară o oarecare privire și înțelegere mai largă asupra lucrurilor, la care aș mai adăuga și puțină maturitate pentru a facilita această decizie. Plus că nu spune nimeni că nu le putem folosi pe amândouă, după bunul nostru plac sau după încrederea de sine pe care o avem.
SPD vs Flat în cazul personal:
Pentru că nu îmi place să mă dau la voia întâmplării fără nici o analiză, la un moment dat am făcut o serie de teste pe traseul local, SPD vs flat, cu următoarele rezultate:
Vizual, flat-urile înseamnă agresivitate. Bicicleta bubuie mai tare în zonele accidentate, avem mult mai mult drift și o poziție defensivă, pe spate. Colegii spuneau că din punctul de vedere al felului în care arătam la dat, câștigătoare erau indiscutabil flat-urile.
Pe SPD, în schimb, deși vizual nimic extra, viteza a fost mult mai mare. Silențiozitatea și cursivitatea duceau la lipsa de agresivitate și senzația de viteză mai redusă, chiar dacă în realitate aveam de-a face exact cu opusul.
Pe flat-uri a fost mai distractiv, dar și mai periculos și mult mai obositor totodată, în timp ce pe SPD a senzația fost una de stabilitate și de viteză.
Desigur este fun pe flat-uri, dar în ceea ce mă privește, datul la viteză în control și cu stabilitate reprezintă mult mai mult fun.
Oferta
Pedalele:
În funcție de abilitățile noastre sau mă rog, de așteptările noastre, pedalele SPD se prezintă în mai multe forme, care desigur au fiecare câte un target specific. Întâlnim astfel, pedalele pentru începători, care de fapt sunt doar un set de pedale flat standard cu un patent atașat pe doar una dintre părți, îmbinând astfel ambele variante de pedale într-un singur set.
Următoarea categorie sunt cele de freeride/enduro/downhill, care au întreaga pedală încastrată într-o platformă. Această platformă este prezentă pentru a oferi extra susținere, în cazul în care ne este mai dificilă angajarea plăcuțelor în clești. Chiar dacă nu suntem clipped in, acea ramă exterioară ne va oferi un sprijin asemănător unui set de pedale flat. În traducere: dacă nu s-au încleștat plăcuțele și ne aflăm într-o porțiune dificilă, pedalele se vor comporta ca un set normal de pedale.
Această categorie de pedale, spre deosebire de toate celelalte variante, mai prezintă și o soluție de ”clip in one way”. Pedala în sine se rotește în interiorul carcasei (ramei), astfel încleștarea se execută mai facil prin simpla împingere înainte a pantofului. Această împingere duce la rotirea pedalei în ramă realizând de la sine astfel și al doilea pas al încleștării. Această variantă de pedale este cea mai recomandată pentru începători.
Următoarea variantă de pedale clipless sunt cele cu specific de anduranță, unde desigur trebuie să luăm în considerare și greutatea acestora. Conturul exterior al pedalelor este cu mult mai mic în acest caz, lucru care va face înleștarea mai dificilă pentru începători. Totuși, ar trebui să ținem cont de faptul că frecvența de descleștări este foarte redusă în aceste ramuri.
Încălțămintea:
După cum spuneam ea există într-o gamă foarte colorată, care deservește toate domeniile de utilizare. De la încălțăminte cu specific de anduranță/performanță până la variante dintre cele mai comode pentru daily casual walking, adică umblat lejer pe stradă.
Desigur, am face bine să nu încurcăm merele cu perele, pentru că o pereche de pantofi cu specific XC high end, nu vor fi foarte comozi dacă vor fi folosiți pentru mult mers pe jos. Învers desigur, cea mai comodă pereche de încălțăminte nu este foarte compatibiliă cu ritmul intens din cadrul unei curse de XC.
Cea mai bună alegere în acest sens, ar trebui să înceapă de la o sumară caracterizare a propriei persoane, prin stabilirea ramurii pe care o practicăm și totodată și a intensității acesteia.
Prețul
Din punct de vedere al prețurilor, categoria clipless stă cât se poate de bine, deoarece hype-ul își face încă odată simțită prezența. E lesne de înțeles că o pereche de pedale SPD sunt mult mai greu de produs, fiind mult mai complexe. Logic ar fi să coste și mult mai mult decât flat-urile.
Nu neaparat, deoarece un set de pedale flat decente costă la fel sau chiar mai mult decât o pereche de SPD-uri. Am găsit Mallet-uri la 60 de Euro dar m-am lovit și de flat-uri la 110 Euro. Asta ar trebui să spună multe, dacă nu chiar tot.
La un moment dat, la magazinul local se vindeau pedale SPD uzate la 50 de lei perechea... și culmea, nu trebuiau nimănui. Într-adevăr, indispensabil acest hype!
Concluzii:
Beneficii:
- câștig enorm la capitolul eficiență prin transferul optim de forță dintre ciclist și pedale
- căștig mare prin extinderea porțiunilor de pedalat, indiferent de nivelul de accidentare al suprafeței
- câștig de stabilitate în zonele accidentate
- prețul
Am să mai adaug aici încă un câștig, bazat pe propria observație. Din 10 cicliști doar 2 sau 3 pedalează corect: poziții ciudate ale piciorului pe pedale, cicluri nesincronizate etc. Cu pedalele clipless suntem oarecum obligați să pedalăm corect.
Repet: nu există nici o altă piesă pe care să o putem cumpăra, care să ne aducă o asemenea creștere a randamentului!
Minusuri:
- trebuie să ținem piept temerilor inițiale, până ajungem să ne obișnuim cu acestea, dar să fim realiști, discutăm de temeri imaginare, fantome al propriilor noastre minți și nimic mai mult
- deprinderea tehnicii de încleștare/descleștare: încleștarea va fi problematică și pe viitor, în condiții de noroi sau teren accidentat, dar putem compensa prin modelul pedalelor pe care îl alegem
- lipsa de încredere în drift, care se poate compensa prin exercițiu sau evitarea acestei tehnici pe cât posibil
Deci? Să facem bine să ne deschidem puțin mințile, să trecem peste orgolii sau principii și să le dăm o șanșă acestor minunate invenții. La urma urmei, noi suntem cei care avem de câștigat.
Până data viitoare!
Toate cele bune,
Mitzu
Astăzi discutăm despre pedalele clipless sau, după cum sunt cunoscute la noi, SPD-uri sau ”automate”, cum le spuneau șoselarii din anii 90.
 |
| Un exemplu de pedale clipless Sursa: nikwax.com |
Clipless este denumirea în limba engleză a acestora, și face referire la faptul că sunt pedale fără clips. Cea mai simplă traducere a clips-urilor ar fi că ele reprezintă acele ”botnițe” prinse pe pedale, care au ca scop fixarea rigidă a piciorului pe pedală. Clips-urile sunt tot mai rar folosite în ziua de astăzi, dar le mai întălnim ca extra siguranță la ciclismul de velodrom sau, mai nou, într-o formă mai simplă, la bicicletele fixie.
 |
| Clips-uri clasice, sau strap-uri pentru bicicletele fixie |
Pedalele clipless, spre deosebire de pedalele flat (plate, simple), au în continuare un sistem de retenție a pantofului pe pedală, în schimb metoda este cât se poate de diferită față de clips-uri. Discutăm despre un patent sau clește mecanic pretensionat, montat pe una sau ambele fețe ale pedalelor și o plăcuță metalică fixată pe talpa pantofului.
 |
| Diferența dintre placuțele pentru rutieri și cele cu specific montan Sursa: drivemybike.wordpress.com |
Pedalele cu specific de șosea au sistem de prindere doar pe una dintre fețe, iar plăcuța este în formă triunghiulară, de dimensiuni mai mari, și în cele mai multe cazuri nu este metalică.
Datorită faptului că ciclismul montan implică de la sine mai multă descălecare și mers sau alergat, plăcuțele pedalelor de acest specific sunt de dimensiuni mai mici, metalice și sunt încastrate într-o adâncitură din talpa pantofului, păstrând astfel un confort acceptabil și în cazul mersului pe jos.
S.P.D. - este abrevierea de la Shimano Pedaling Dynamics și se referă exclusiv la acest sistem de pedale/pantofi a binecunoscutului producător. Deseori acest termen este folosit la general, facând descriere a pedalelor clipless, indiferent de brand. Să spui SPD la o pereche de pedale clipless Crank Brothers, deși crimă pentru puriști, este ceva acceptat și de la sine înțeles, mai ales pe meleagurile autohtone.
De ce SPD?
Invenția și implementarea acestui gen de pedale are la bază creșterea randamentului prin optimizarea transferului de forță dintre ciclist și sistemul pedalier. Indiferent de natura pedalatului, fie ciclică sau cadențată, transferul de putere, în cazul în care nu beneficiem de un sistem de retenție, se face doar prin apăsarea pedalelor. Astfel, putem observa prezența anumitor puncte ”moarte” într-un ciclu complet de pedalat.
 |
| Un ciclu în cazul pedalelor flat. Cu roșu avem zona ineficientă |
Sistemul pedalier este un sistem mecanic foarte eficient de felul său, dar asta nu înseamnă ca nu poate fi îmbunătățit. Știm desigur ca un ciclu complet este cuprins din două jumătăți, fiecare acționată în cazul nostru de câte un picior. Astfel, avem două jumătăți care se completează una pe cealaltă.
De dragul acestei scurte analize, vom evalua traiectoria si punctele de forță ale unui singur picior pe întreg ciclul. Astfel putem observa din imaginea de mai sus, zona albastră, unde avem randament, și zona roșie, unde randamentul este scăzut sau lipsește cu desăvârșire. Știm că în cazul real o mare parte din acea parte roșie este compensată de piciorul stâng. Dar, dacă rămânem la piciorul drept, avem o zonă mare de ineficiență.
 |
| Varianta clipless, care compensează acea zonă ineficientă |
Dacă implementăm orice sistem de retenție a piciorului pe pedală, la apăsarea pedalei mai putem adăuga și ridicarea acesteia sau împingerea și tragerea. Această logică simplă a dus la o creștere dramatică a eficienței transferului de forță.
În cazul ciclismului montan, câștigul este și mai mare, datorită terenului accidentat, care generează o pedalare mult mai cadențată. De asemenea, transferul de forțe nu are de suferit în zonele accidentate. În loc să ne concentrăm la păstrarea piciorului pe pedală, putem pedala în continuare cu același randament.
Deși nu dețin date matematice despre acest bonus de eficiență, în anul 2012 un coleg de breaslă ne-a pus la dispoziție o stație dinamometrică de măsurare a cuplului pentru automobile. Având musafiri și o mână de rideri din comunitatea clujeană, sesiunea s-a lăsat și cu un concurs ad-hoc. Pe lângă o distracție bună de weekend, am rămas și cu exemplul concret de diferență de eficacitate la pedalat, pe care doar SPD-urile o pot genera.
Diferența dintre rezultatele pe flat-uri și rezultatele pe SPD-uri au fost undeva în jurul a 30-35%, cu un câștig clar în favoarea SPD-urilor la cuplul generat. Să nu ne mirăm, deci, când auzim vorba care spune că ”lumea este mai mică pe SPD-uri”.
 |
| Bicicleta ”de serviciu” pe standul de testare Sursa: RevoBikers |
Dacă discutăm strict despre segmentul de anduranță, nu există nici o altă piesă care să ne ofere un asemenea avantaj. Să nu uităm că deseori suntem tentați să investim sume cu mult mai mari în anumite componente doar pentru a scădea greutatea bicicletei cu câteva zeci de grame. Rezultatul pălește pe lângă investiția într-un set de astfel de pedale și încălțăminte.
La linia de start a unei competiții de XC aș prefera oricând o bicicletă entry-level echipată cu SPD decât ultimul răcnet din domeniu cu pedale flat. Categoric m-aș și da mai bine!
Astfel, este ușor de înțeles că pentru orice ramură a sportului care implică anduranță, un set de SPD-uri este obligatoriu: Maraton, cross country, enduro, ciclismul de șosea etc. Dacă luăm în considerare gama foarte diversificată de încălțăminte specifică disponibilă, putem adăuga aici și segmentul city fără nici o problemă, mai ales dacă pedalăm mult prin oraș.
Pe de altă parte, la street, dirt jumping sau slopestyle, aceste pedale nu au nici un efect pozitiv, ba din contră, ar reprezenta o mare încurcătură.
 |
| Nu tocmai cel mai propice loc de joacă pentru SPD Sursa: adventure-journal.com |
Dar pe lângă sporul imens pe care ni-l aduc aceste pedale pe partea de anduranță, ele mai au încă un beneficiu ascuns, care în lumea gravitațională este la fel de important precum în cazul anduranței.
Faptul ca suntem tot timpul în contact cu pedalele, este un avantaj enorm și nebănuit. Astfel, într-o porțiune accidentată, putem să ne concentrăm la lucrurile importante, fără să mai purtăm grija poziționării piciorului pe pedale. Menținerea poziției centrale, de atac, va fi mult mai facilă, deoarece poziția piciorului nu mai este dictată de teren sau de situație.
 |
| Un mare avantaj să ne știm uitați de grija poziționării picioarelor pe pedale. Sam Blenkinsop este doar unul dintre cei mulți care au făcut trecerea de la flat-uri la SPD. Sursa: mtb-news.de |
Compact sau ”una cu bicicleta” ar putea fi cei mai buni termeni în acest sens. Acea ”ușurare” despre care am discutat în seria de tutoriale, este mult mai ușor de executat în varianta SPD. Cursivitatea și finețea sunt de asemenea mult mai ușor de menținut, deoarece facilitează aplicarea tehnicilor discutate până acum și transferul dintre acestea. Până și pedalatul în rockgarden devine o realitate.
 |
| Stevie Smith sau un alt convertit al clipless-urilor Sursa: pinkbike.com |
La coborâre, cele mai importante pedale sunt cele pe care le dai la ieșirea din viraj. De fapt putem rezuma totul la prima pedală, care trebuie să fie explozivă. Randamentul pe care ni-l oferă SPD-urile se concretizează direct în scăderea timpilor. Și să nu uităm că downhill-ul este prin excelență o disciplină împotriva cronometrului!
 |
| Adio Maximus Sursa: vintagebmx.com |
Un prieten de peste hotare ne numea cândva gladiatori, pentru că toată brigada era tatuată cu diverse semne de bună purtare. Tibierele protejează bine tibia, însă lasă de dorit la protecția genunchilor, iar genunchierele au rezultate opuse. Ținând cont că genunchiul este mult mai important, plus că genunchierele sunt și mult mai comode, le-am preferat întotdeauna tibierelor.
Dacă în perioada în care mă dădeam la vale cu flat-uri imaginea de mai sus era o constantă, eventual la pachet cu vânătăile la labele picioarelor, odată cu trecerea la SPD am uitat de senzația neplăcută pe care ne-o descrie imaginea de mai sus.
Aplicat la situație, avantajele din punct de vedere tehnic al SPD-urilor mi-ar îngădui să scriu câteva pagini despre ele și, sincer să fiu, dacă le compar cu pedalele flat aproape am senzația că trișez folosindu-le. Bazându-ne pe avantajele pe care ni le oferă SPD-urile, mi se pare ilogic, sau aproape ilegal, dacă vreți, ca riderii cu SPD să se dea în aceeași categorie cu cei care se dau pe flat-uri, mai ales pe traseele actuale ale circuitului mondial de downhill. O inversă a acestei fraze duce la o apreciere mai mare a riderilor cu rezultate bune din clasamentul mondial care în continuare se dau pe flat-uri.
La urma urmei, nici nu este de mirare faptul ca mai toată lumea se dă pe SPD-uri. Chiar până și cei consacrați pe flat-uri se convertesc la pedalele clipless. În schimb, n-am auzit niciodată de vreun caz în care un rider să treacă de la SPD la flat-uri. Vorbim aici în general, nu ne referim la ocazii deosebite.
Bun, dar mai există și cazuri în care lumea evită folosirea lor, cu precădere la noi în țară. Trebuie să existe un motiv pentru prezența scăzută a acestora, nu?
Așa și este, dar, de fapt, există mai multe motive:
Panica
Un asemenea plus nu poate fi gratuit, trebuie să dăm ceva la schimb. Astfel, este necesară o mică deprindere pentru a putea folosi aceste pedale. Lipsa acestei deprinderi aduce de la sine temerea care ne impiedică să degustăm această variantă.
Patentul sau cleștele care prinde plăcuța din pantof este pretensionat direcțional, însă în lateral sau la răsucire acesta va îngădui desprinderea plăcuței. În imaginile de mai jos avem schematica de încleștare sau clipping in și de asemenea și schema de descleștare sau unclipping:
 |
| Varianta clasică de clip-in sau încleștare, în două trepte, idem à la ski |
 |
| Descleștarea se realizează prin răsucirea calcâiului spre exterior |
Aici și într-un video:
Categoric, nimeni nu se naște învățat cu mișcările necesare pentru încleștare sau descleștare, dar obișnuirea cu aceaste mișcări este rapidă și cât se poate de facilă.
Frica fiecărui rider cu care am discutat este legată de faptul că în cazul unei căzături peste ghidon, pedalele nu ar îngădui descleștarea și că acest lucru ar duce la consecințe grave. Cu ocazia ”botezului” pe SPD-uri a unui bun prieten, am avut bafta să prind trei iepuri peste ghidon. De fiecare dată pedalele mi s-au descleștat și dovada a fost făcută în acest sens.
Un fapt interesant: am amici care sunt foarte buni schiori însă cu teamă față de SPD. Stau și mă întreb cum poate cineva să nu aibă vreo reținere față de niște scânduri, care de fapt sunt pârghii de aproape un metru în ambele direcții, fixate pe picior cu prinderi mult mai rigide și care nu prea îngăduie descleștarea de la sine, dar în schimb le e frică sau chiar au panică față de un set de simple pedale, care au fost gândite să se descleșteze cât mai eficient.
 |
| Ghițucă Avram, unul dintre cei mai talentați schiori ai țării, foarte bun rider și pe două roți, pe care sper să-l văd cât de curând pe SPD-uri. Sursa: hila.ro |
Tot aici îi voi aduce în discuție pe principalii competitori, Shimano și Crank Brothers, deoarece au sisteme foarte diferite, dar cu o relevanță destul de mare asupra discuției.
Pedalele Shimano au tensiunea cleștilor reglabilă, în timp ce Crank Brothers nu au această posibilitate. Jocul lateral al plăcuțelor înainte de descleștare, este mult mai mic la Shimano decât la Crank Brothers. La cele din urmă, acesta este reglabil, prin inversarea plăcuțelor (stânga/dreapta).
 |
| Principalii competitori: Crank Brothers și Shimano |
Pentru începători, în cazul Shimano este recomandată o tensiune scăzută a cleștilor, iar în cazul Crank Brothers montarea plăcuțelor cu unghi mic la jocul lateral, astfel încât descleștarea să fie imediată, la cea mai mică mișcare în lateral a labei piciorului.
În timp, desigur, vom ajunge la opusul acestor setări, asta pentru că vom ajunge să descleștăm fără să dorim. În teren accidentat, viraje și schimbări laterale de poziții, o tensiune ridicată, sau un joc lateral mare (depinde de pedale) ne va fi benefic pentru a preveni decleștarea neintenționată. Tot odată cu timpul, stilul nostru va dicta și alegerea dintre Shimano sau Crank Brothers.
Personal aș alege Shimano pentru senzația compactă, fără joc pe care o conferă, în schimb datorită faptului că îmi schimb foarte des și mult poziția pe bicicletă, aleg Crank Brothers, datorită jocului lateral mai mare pe care îl permite fără descleștare. Varianta Shimano, chiar și cu setările pe maxim mă lasă cu descleștări frecvente, de obicei în cele mai proaste momente sau situații.
De asemenea, încleștarea la pedalele Crank Brothers este și mult mai facilă și mai prietenoasă în condiții de noroi. Încleștarea, sau clipping in-ul, este probabil cel mai mare dușman al acestor pedale. La început, încleștarea reprezintă un pas destul de greu, cel puțin până intervine obișnuința. În schimb, în condiții de noroi și teren accidentat, încleștarea este dificilă chiar și pentru un rider experimentat. În cele mai multe cazuri, acesta este motivul pentru care mulți preferă pedalele flat. La Cupa Mondială din Cairns de anul acesta, unde traseul a fost o baltă mare de noroi, foarte mulți rideri au trecut la pedalele flat. Minusul SPD-urilor este acela că atât adâncitura tălpii unde se încastrează plăcuța, cât și pedalele în sine se umplu de noroi, ceea ce face dificilă încleștarea.
În schimb, dacă reușim să nu punem piciorul jos, în general SPD-urile ne vor scoate din multe situații dificile chiar dacă avem de-a face cu aderență scăzută. În genere, putem spune că eficiența de control pe care ne-o conferă SPD-urile este direct proporțională cu terenul. Cu cât este mai accidentat terenul, cu atât va fi mai mare și beneficiul.
Dacă în cazul ramurilor de anduranță, o singură tură ne este îndeajuns pentru a lua decizia, în cazul ramurilor gravitaționale este nevoie de mult mai mult timp pentru a face pe deplin această convertire. Știm bine că disciplinele gravitaționale necesită o mare doză de confort psihic, lucru de care nu vom beneficia inițial cu SPD-urile. Înainte să ajungem să degustăm din plin plusurile aduse de aceste pedale, trebuie să ne obisnuim cu ele și să devenim la fel de încrezători în propria persoană. Este recomandat ca primele încercări să fie făcute pe trasee mai lejere și bine deprinse. Se înțelege de la sine că în partea inițială trebuie să facem un pas înapoi de la propriile abilități. Asta înseamnă un dat mai încet cu expunere cât mai mică la risc. Înainte să mergem la război, trebuie să ne împiretenim cu aceste pedale. Propriul nostru confort psihic va dicta și revenirea la sau de ce nu depășirea stadiului actual al abilităților. Multă răbdare, analiză și exercițiu sunt termenii care ar trebui să dicteze această ”împrietenire”.
Touch down și drifting
 |
| Încredere și control în drift. Greu de realizat cu SPD. Deși... Sursa: pinkbike.com |
Lipsa simțului asupra bicicletei, la drifting poate fi un factor pentru anumiți oameni. Drift-ul este derapajul controlat al roții de spate sau al ambelor roți. De la sine înțeles, asta înseamnă menținerea echilibrului în ruperea aderenței într-un viraj sau porțiune de off camber. Deși senzația este asemănătoare lipsei simțului asupra bicicletei, de fapt discutăm despre lipsa de siguranță sau încredere, în cazul în care pierdem roata de spate și controlul asupra virajului. Cu pedale flat, putem executa o pivotare scurtă cu piciorul, recâștigând astfel echilibrul (acel touch down), lucru nu tocmai ușor de executat cu SPD. Descleștarea înseamnă răsucirea piciorului, iar încleștarea este ceva mai complicată, mai ales la viteză mare, în drift, în teren accidentat, aflându-ne la limita aderenței.
Totuși, în timp putem să deprindem acel stil de dat în care să pivotăm cu piciorul jos cât mai rar posibil, pentru că la urma urmei și eficiența drifting-ului poate fi pusă sub semnul întrebării. Deși de fiecare dată, cea mai atractivă opțiune din punct de vedere vizual prin agresivitatea generată, drifting-ul nu este întotdeauna cea mai bună alegere, pentru că generează de la sine acel termen numit bleeding speed. Scăderea constantă a vitezei. Drifting-ul este caracterizat în genere printr-o abordare la viteză a porțiunii și ieșire cu viteză scăzută. Tehnicile evazive de drift se bazează pe o abordare cu viteză mai scăzută a porțiunii, dar se traduc într-o viteză de ieșire mult mai mare. La urma urmei, totul depinde de tipologia terenului, a rider-ului, de experiență etc.
 |
| Dacă cineva poate, atunci putem și noi. Drift fără pivotare în zonă de off camber, fără sprijin. Sursa: dirt.mpora.com |
David Vasquez, Nicolas Vouilloz, Oscar Saiz-Castane sau Steve Peat au fost cu toții adevărați maeștri în această tehnică SPD friendly, de evitare a drifting-ului și pivotării.
Într-un viraj fără sprijin, șansele sunt să fim mai rapizi pe flat-uri pentru că suntem mai siguri pe noi, însă SPD-urile vor compensa prin abordarea virajului cu stabilitate mai mare și cu un sprint mai eficient la ieșire, pompare etc. Spre exemplu, traseele zilelor noastre au contrapante în mai toate virajele iar porțiunile de off camber sunt tot mai rare. Practic, singurele zone în care am putea spune că flat-urile au un oarecare avantaj sunt pe cale de dispariție.
Hype
Poate cea mai întâlnită scuză din lumea gravitațională de la noi este hype-ul. Sam Hill este cool; dacă el se dă pe flat-uri și e cool, vom fi și noi cool pe flat-uri. În comunitatea internauților atoateștiutori, se concretizează la propriu două tabere, pro și contra SPD, lucru care la urma urmei este o tâmpenie. Alegerea pedalelor nu este o chestiune de etichetă și categoric nu ar trebui să reprezinte o bifă în caracterizarea unui rider.
Aș menționa faptul că Hill este cool pentru că merge al naibii de bine și pentru că în sinea lui este un caracter mai aparte. Nu este cool pentru că se dă pe flat-uri.
Comentariile lui Rob Warner îi pot garanta încet dar sigur un loc pe posturile autohtone de televiziune, unde totul este senzațional. Expresii precum ”The flat pedal thunder from Down Under” nu fac decât să adauge gaz pe foc acestui ”război” inutil de ”adevărate” coloane vertebrale. Warner e un comentator carismatic și a fost un rider mai bun decât ar fi bănuit mulți, dar se dădea pe flat-uri mai mult din lene, deci subiectivismul lui trebuie asumat. Senzaționalul atrage fețe noi în sport, într-adevăr, dar oare chiar ne dorim această direcție senzațională? Cred că ciclismul montan are cu totul și cu totul alte valori și ar trebui să discutăm despre degustarea acelor adevărate valori, nu despre senzaționalul asemănător știrilor de la ora 5.
În continuare mai cred și că a fi cool înseamnă a te da bine în control și stabilitate, la viteze tot mai mari.
Mi se pare fără sens lamentarea bazată pe hype, atât timp cât există o portiță facilă spre îmbunătățirea riding-ului personal. Nu de alta, dar dacă de mâine Hill ar trece la SPD-uri oare ce ne-am face noi aștia, fanii hardcore?
 |
| Au mai fost exemple... Hill clipped in. Sursa: factoryjackson.com |
SPD-urile sunt de luat în considerare și ar trebui obligatoriu încercate înainte de asumarea verdictului. Alegerea pedalelor ar trebui făcută pe considerente practice nu bazate pe hype.În continuare consider necesară o oarecare privire și înțelegere mai largă asupra lucrurilor, la care aș mai adăuga și puțină maturitate pentru a facilita această decizie. Plus că nu spune nimeni că nu le putem folosi pe amândouă, după bunul nostru plac sau după încrederea de sine pe care o avem.
SPD vs Flat în cazul personal:
Pentru că nu îmi place să mă dau la voia întâmplării fără nici o analiză, la un moment dat am făcut o serie de teste pe traseul local, SPD vs flat, cu următoarele rezultate:
Vizual, flat-urile înseamnă agresivitate. Bicicleta bubuie mai tare în zonele accidentate, avem mult mai mult drift și o poziție defensivă, pe spate. Colegii spuneau că din punctul de vedere al felului în care arătam la dat, câștigătoare erau indiscutabil flat-urile.
 |
| Sumsemnatul, pe flat-uri, în vremuri îndepărtate: spectaculos și nimic mai mult. Poziție greșită și viteză mediocră. Sursa: Adrian Maștaleriu |
Pe SPD, în schimb, deși vizual nimic extra, viteza a fost mult mai mare. Silențiozitatea și cursivitatea duceau la lipsa de agresivitate și senzația de viteză mai redusă, chiar dacă în realitate aveam de-a face exact cu opusul.
Pe flat-uri a fost mai distractiv, dar și mai periculos și mult mai obositor totodată, în timp ce pe SPD a senzația fost una de stabilitate și de viteză.
Desigur este fun pe flat-uri, dar în ceea ce mă privește, datul la viteză în control și cu stabilitate reprezintă mult mai mult fun.
Oferta
Pedalele:
În funcție de abilitățile noastre sau mă rog, de așteptările noastre, pedalele SPD se prezintă în mai multe forme, care desigur au fiecare câte un target specific. Întâlnim astfel, pedalele pentru începători, care de fapt sunt doar un set de pedale flat standard cu un patent atașat pe doar una dintre părți, îmbinând astfel ambele variante de pedale într-un singur set.
 |
| Cea mai simplă variantă de pedale clipless. Pentru unii dintre noi, ar putea însemna cea mai bună alegere Sursa: cyclingdealusa.com |
Următoarea categorie sunt cele de freeride/enduro/downhill, care au întreaga pedală încastrată într-o platformă. Această platformă este prezentă pentru a oferi extra susținere, în cazul în care ne este mai dificilă angajarea plăcuțelor în clești. Chiar dacă nu suntem clipped in, acea ramă exterioară ne va oferi un sprijin asemănător unui set de pedale flat. În traducere: dacă nu s-au încleștat plăcuțele și ne aflăm într-o porțiune dificilă, pedalele se vor comporta ca un set normal de pedale.
 |
| Probabil cea mai bună alegere pentru un începător sau allrounder ar fi aceste Mallet-uri de la Crank Brothers. Sursa: sykkelkomponenter.no |
Această categorie de pedale, spre deosebire de toate celelalte variante, mai prezintă și o soluție de ”clip in one way”. Pedala în sine se rotește în interiorul carcasei (ramei), astfel încleștarea se execută mai facil prin simpla împingere înainte a pantofului. Această împingere duce la rotirea pedalei în ramă realizând de la sine astfel și al doilea pas al încleștării. Această variantă de pedale este cea mai recomandată pentru începători.
Următoarea variantă de pedale clipless sunt cele cu specific de anduranță, unde desigur trebuie să luăm în considerare și greutatea acestora. Conturul exterior al pedalelor este cu mult mai mic în acest caz, lucru care va face înleștarea mai dificilă pentru începători. Totuși, ar trebui să ținem cont de faptul că frecvența de descleștări este foarte redusă în aceste ramuri.
 |
| Variante dedicate probelor de anduranță. |
Încălțămintea:
După cum spuneam ea există într-o gamă foarte colorată, care deservește toate domeniile de utilizare. De la încălțăminte cu specific de anduranță/performanță până la variante dintre cele mai comode pentru daily casual walking, adică umblat lejer pe stradă.
 |
| Talpa rigidă a acestui model de încălțăminte conferă cel mai bun de transfer de forță, însă nu este cel mai comod pentru mersul pe jos ocazional. Model dedicat ramurilor de anduranță. Sursa: johnstonefitness.com |
Desigur, am face bine să nu încurcăm merele cu perele, pentru că o pereche de pantofi cu specific XC high end, nu vor fi foarte comozi dacă vor fi folosiți pentru mult mers pe jos. Învers desigur, cea mai comodă pereche de încălțăminte nu este foarte compatibiliă cu ritmul intens din cadrul unei curse de XC.
 |
| Clasicii Vans, fie că ne poartă la servici, fie că îi folosim la enduro sau downhill vor fi de fiecare dată potriviți. Allrounder, într-un cuvânt. Sursa: montaguebikes.com |
Cea mai bună alegere în acest sens, ar trebui să înceapă de la o sumară caracterizare a propriei persoane, prin stabilirea ramurii pe care o practicăm și totodată și a intensității acesteia.
Prețul
Din punct de vedere al prețurilor, categoria clipless stă cât se poate de bine, deoarece hype-ul își face încă odată simțită prezența. E lesne de înțeles că o pereche de pedale SPD sunt mult mai greu de produs, fiind mult mai complexe. Logic ar fi să coste și mult mai mult decât flat-urile.
Nu neaparat, deoarece un set de pedale flat decente costă la fel sau chiar mai mult decât o pereche de SPD-uri. Am găsit Mallet-uri la 60 de Euro dar m-am lovit și de flat-uri la 110 Euro. Asta ar trebui să spună multe, dacă nu chiar tot.
La un moment dat, la magazinul local se vindeau pedale SPD uzate la 50 de lei perechea... și culmea, nu trebuiau nimănui. Într-adevăr, indispensabil acest hype!
Concluzii:
Beneficii:
- câștig enorm la capitolul eficiență prin transferul optim de forță dintre ciclist și pedale
- căștig mare prin extinderea porțiunilor de pedalat, indiferent de nivelul de accidentare al suprafeței
- câștig de stabilitate în zonele accidentate
- prețul
Am să mai adaug aici încă un câștig, bazat pe propria observație. Din 10 cicliști doar 2 sau 3 pedalează corect: poziții ciudate ale piciorului pe pedale, cicluri nesincronizate etc. Cu pedalele clipless suntem oarecum obligați să pedalăm corect.
Repet: nu există nici o altă piesă pe care să o putem cumpăra, care să ne aducă o asemenea creștere a randamentului!
Minusuri:
- trebuie să ținem piept temerilor inițiale, până ajungem să ne obișnuim cu acestea, dar să fim realiști, discutăm de temeri imaginare, fantome al propriilor noastre minți și nimic mai mult
- deprinderea tehnicii de încleștare/descleștare: încleștarea va fi problematică și pe viitor, în condiții de noroi sau teren accidentat, dar putem compensa prin modelul pedalelor pe care îl alegem
- lipsa de încredere în drift, care se poate compensa prin exercițiu sau evitarea acestei tehnici pe cât posibil
Deci? Să facem bine să ne deschidem puțin mințile, să trecem peste orgolii sau principii și să le dăm o șanșă acestor minunate invenții. La urma urmei, noi suntem cei care avem de câștigat.
Până data viitoare!
Toate cele bune,
Mitzu
Din aceeaşi categorie:
Comentarii (35)
Vezi toate cele 35 de comentarii
Andrei Ionescu 22 Decembrie 2014 12:04
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM (comentariu editat)
Votează:
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM
Felix George Paun 22 Decembrie 2014 12:08
Si eu votez pentru SPD!Nu as mai putea sa ma dau fara decat in oras,pe distante scurte.Ofera un plus enorm de control si nu am ramas niciodata "agatat" de ele cand am cazut. (comentariu editat)
Si eu votez pentru SPD!Nu as mai putea sa ma dau fara decat in oras,pe distante scurte.Ofera un plus enorm de control si nu am ramas niciodata "agatat" de ele cand am cazut.
Valentin Tudor 22 Decembrie 2014 13:01
Eram in dubii fata de spd-uri, acum totul e limpede.multumesc Mos Mihai, anul viitor le incerc si daca ne mai vedem pe la vreu'n concurs, dau o bere :) (comentariu editat)
Eram in dubii fata de spd-uri, acum totul e limpede.multumesc Mos Mihai, anul viitor le incerc si daca ne mai vedem pe la vreu'n concurs, dau o bere :)
Vlad Paul Iunian 22 Decembrie 2014 13:46
Foarte util articolul si foarte bine facut. Felicitari Mitzu. Insa daca imi permiti as mai adauga ceva, care nu sa discutat si care dupa parerea mea este destul de important: montarea placutelor pe pantofi. Dupa cum stim acestea se vand separat sau inpreuna cu pedalele, deci necesita o montare corecta pe pantof. Am vazut destule cazuri in care erau pozitionate cat se poate de gresit iar aceasta duce la ineficienta si dureri de genunchi. (comentariu editat)
Foarte util articolul si foarte bine facut. Felicitari Mitzu. Insa daca imi permiti as mai adauga ceva, care nu sa discutat si care dupa parerea mea este destul de important: montarea placutelor pe pantofi. Dupa cum stim acestea se vand separat sau inpreuna cu pedalele, deci necesita o montare corecta pe pantof. Am vazut destule cazuri in care erau pozitionate cat se poate de gresit iar aceasta duce la ineficienta si dureri de genunchi.
Vlad Paul Iunian 22 Decembrie 2014 13:49
Pentru cei interesati este aici o solutie care va ajuta sa montati placutele cat se poate de corect : http://www.ergon-bike.com/us/en/product/tp1 si video https://www.youtube.com/watch?v=5R71RuqpRKA (comentariu editat)
Pentru cei interesati este aici o solutie care va ajuta sa montati placutele cat se poate de corect : http://www.ergon-bike.com/us/en/product/tp1 si video https://www.youtube.com/watch?v=5R71RuqpRKA
Andrei Ionut 22 Decembrie 2014 14:02
In legautra cu ''Ciclul pedalelor flat si ineficienta lor''. Nu inteleg de ce nimeni nu spune ca si pe niste pedale flat poti TRAGE de peda aproape la fel de bine ca si pe niste pedale clipless. Necesita obisnuita, pedale cu suruburi, o pereche de adidasi decenti si niste gambe bine antrenate dar poti obtine in 2-3 luni un randament aproapiat de clipless. Am folosit clipless de la Crankbrothers aproximativ 6-7 luni cu un total de 2000 de km timp in care musculatura piciorului s-a schimbat, zona posterioara a coapsei (bicepul femural, semitendinosul si semimembranosul) si partea anterioara a gambei s-au dezvoltat, in schimb zona anterioara a coapsei(cvadricepsul, croitorul) si zona posterioara a gambei au pierdut din rezistenta. Pentru turele pe munte unde nu cunosteam traseul si nici ce pericole se pot ivi am decis sa trec la pedale flat cu care sa pedalez impingand dar si tragand. La inceput parea imposibil, acum mi se pare natural, deci se poate. Un bun exemplu pentru asta ar fii febra musculara pe pedale flat la partea posterioara a coapsei. Asadar, sunt de acord ca pedalele clipless sunt ceva mai eficiente, dar eficienta asta in plus vine in principal datorita pedalarii gresite pe pedalele flat, oamenii uita ca pot sa traga de peda fara a fii legati de ea. Ce parere aveti de spusele mele? (comentariu editat)
In legautra cu ''Ciclul pedalelor flat si ineficienta lor''. Nu inteleg de ce nimeni nu spune ca si pe niste pedale flat poti TRAGE de peda aproape la fel de bine ca si pe niste pedale clipless. Necesita obisnuita, pedale cu suruburi, o pereche de adidasi decenti si niste gambe bine antrenate dar poti obtine in 2-3 luni un randament aproapiat de clipless. Am folosit clipless de la Crankbrothers aproximativ 6-7 luni cu un total de 2000 de km timp in care musculatura piciorului s-a schimbat, zona posterioara a coapsei (bicepul femural, semitendinosul si semimembranosul) si partea anterioara a gambei s-au dezvoltat, in schimb zona anterioara a coapsei(cvadricepsul, croitorul) si zona posterioara a gambei au pierdut din rezistenta. Pentru turele pe munte unde nu cunosteam traseul si nici ce pericole se pot ivi am decis sa trec la pedale flat cu care sa pedalez impingand dar si tragand. La inceput parea imposibil, acum mi se pare natural, deci se poate. Un bun exemplu pentru asta ar fii febra musculara pe pedale flat la partea posterioara a coapsei. Asadar, sunt de acord ca pedalele clipless sunt ceva mai eficiente, dar eficienta asta in plus vine in principal datorita pedalarii gresite pe pedalele flat, oamenii uita ca pot sa traga de peda fara a fii legati de ea. Ce parere aveti de spusele mele?
Pavel Farcau 22 Decembrie 2014 14:32
Un an de zile am avut dubii daca sa trec sau nu pe SPD-uri, dar mi-a fost teama de faptul ca la cazaturi voi fi legat de bicicleta (imi si imaginam, fracturi la picioare...etc), in final din aprilie anul asta am facut pasul: am cumparat din bazar o pereche de pantofi de MTB Specialized si pedale noi Shimano M520 (cele mai ieftine, nu foarte usoare, din pacate)....dupa 3 zile de dat cu bicicleta am fost pe punctul de a vinde si pantofii si pedalele....deoarece simteam ca pantofii sunt prea grei, ca nu aveam randamentul pe care-l aveam cu flat-urile (imi simteam picioarele grele pe catarari)...in fine, dupa vreo saptamana mi-am intrat in mana, m-am obisnuit cu greutatea pantofilor...mi-am reglat si mai bine placutele pe pantofi...etc. si acum, dupa ~5000 de Km exclusiv pe SPD-uri, nu as mai reveni vreodata la flat-uri. ps1. nu am cazut deloc pana acum cu SPD-urile (la inceput in casa, pe bicicleta sprijinit de perete, am exersat cu fiecare picior cate 100 cuplari/decuplari) ps2. in offroad, desi mi-a crescut increderea in a controla bicicleta, totusi inca ma mai gandesc cum ar fi sa cad legat fiind de bicicleta...Sarbatori fericite ! (comentariu editat)
Un an de zile am avut dubii daca sa trec sau nu pe SPD-uri, dar mi-a fost teama de faptul ca la cazaturi voi fi legat de bicicleta (imi si imaginam, fracturi la picioare...etc), in final din aprilie anul asta am facut pasul: am cumparat din bazar o pereche de pantofi de MTB Specialized si pedale noi Shimano M520 (cele mai ieftine, nu foarte usoare, din pacate)....dupa 3 zile de dat cu bicicleta am fost pe punctul de a vinde si pantofii si pedalele....deoarece simteam ca pantofii sunt prea grei, ca nu aveam randamentul pe care-l aveam cu flat-urile (imi simteam picioarele grele pe catarari)...in fine, dupa vreo saptamana mi-am intrat in mana, m-am obisnuit cu greutatea pantofilor...mi-am reglat si mai bine placutele pe pantofi...etc. si acum, dupa ~5000 de Km exclusiv pe SPD-uri, nu as mai reveni vreodata la flat-uri. ps1. nu am cazut deloc pana acum cu SPD-urile (la inceput in casa, pe bicicleta sprijinit de perete, am exersat cu fiecare picior cate 100 cuplari/decuplari) ps2. in offroad, desi mi-a crescut increderea in a controla bicicleta, totusi inca ma mai gandesc cum ar fi sa cad legat fiind de bicicleta...Sarbatori fericite !
Valentin Iancu 22 Decembrie 2014 14:30
Personal aș alege Shimano pentru senzația compactă, fără joc pe care o conferă, în schimb datorită faptului că îmi schimb foarte des și mult poziția pe bicicletă, aleg Crank Brothers, datorită jocului lateral mai mare pe care îl permite fără descleștare... P ASTA N AM INTELES O (comentariu editat)
Personal aș alege Shimano pentru senzația compactă, fără joc pe care o conferă, în schimb datorită faptului că îmi schimb foarte des și mult poziția pe bicicletă, aleg Crank Brothers, datorită jocului lateral mai mare pe care îl permite fără descleștare... P ASTA N AM INTELES O
Istvan Zoltan Mura 22 Decembrie 2014 14:41
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM (comentariu editat)
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM
Eugen Mustata 22 Decembrie 2014 15:22
folosesc clipless-uri de la inceputul acestui an; in cazul curselor de XC, este o imbunatatire neta; cand ma sui in schimb pe 150 de mm fata-spate, lucrurile nu mai stau la fel; desi le am date(stranse) aproape de minim, nu reusesc sa ies din pedale daca panta este foarte abrupta iar eu nu am destula viteza sau cuplu sa ajung in varf(de obicei, ies din pedale la momentul la care nu mai am timp sa pun un picior jos si, ca atare, pur si simplu ma las sa cad pe lateral - lucru mai nasol insa atunci cand sunt stanci) <- poate este de vina si pantoful de XC(poate in locul lui mi-ar trebui unul cu talpa usor mai moale, mai enduroistic asa); mai problematic este in portiunile f grele/tehnice(tehnice pentru mine) cand am nevoie sa pot sa pun un picior jos in caz e ceva(sau pe vreo stanca/copac/smth) si n-am cum sa fac asta...; din acest motiv am luat cateva trante zdravene, trante care nu s-ar fi intamplat daca eram pe flats-uri.
pentru mersul prin oras, pentru mersul pe o cursiera, pt bicla de XC...nu-mi imaginez ca as mai putea folosi altceva in afara de clipless-uri; pt mersul(atat urcatul cat si coboratul) pe coclauri...clipless-urile le simt a fi un impediment...chiar daca pe portiunile de viteza cu vizibilitate...sunt f tari...pentru ca poate sa fie traseul cat de dur si sa am cata viteza pot eu sa duc, de sarit nu voi sari din pedale :) chiar si asa, tot cu ele merg, in speranta ca la un moment dat, dexteritatea mea va creste si ea a.i. toate acele cazaturi aiurea sa nu se mai intample.
in opinia mea, sunt 90\% avantaje...cu ceva dezavantaje daca nivelul tau tehnic este....well...similar cu cel pe care il am eu acum; in rest, sunt numai bune! ;) (comentariu editat)
pentru mersul prin oras, pentru mersul pe o cursiera, pt bicla de XC...nu-mi imaginez ca as mai putea folosi altceva in afara de clipless-uri; pt mersul(atat urcatul cat si coboratul) pe coclauri...clipless-urile le simt a fi un impediment...chiar daca pe portiunile de viteza cu vizibilitate...sunt f tari...pentru ca poate sa fie traseul cat de dur si sa am cata viteza pot eu sa duc, de sarit nu voi sari din pedale :) chiar si asa, tot cu ele merg, in speranta ca la un moment dat, dexteritatea mea va creste si ea a.i. toate acele cazaturi aiurea sa nu se mai intample.
in opinia mea, sunt 90\% avantaje...cu ceva dezavantaje daca nivelul tau tehnic este....well...similar cu cel pe care il am eu acum; in rest, sunt numai bune! ;) (comentariu editat)
folosesc clipless-uri de la inceputul acestui an; in cazul curselor de XC, este o imbunatatire neta; cand ma sui in schimb pe 150 de mm fata-spate, lucrurile nu mai stau la fel; desi le am date(stranse) aproape de minim, nu reusesc sa ies din pedale daca panta este foarte abrupta iar eu nu am destula viteza sau cuplu sa ajung in varf(de obicei, ies din pedale la momentul la care nu mai am timp sa pun un picior jos si, ca atare, pur si simplu ma las sa cad pe lateral - lucru mai nasol insa atunci cand sunt stanci) <- poate este de vina si pantoful de XC(poate in locul lui mi-ar trebui unul cu talpa usor mai moale, mai enduroistic asa); mai problematic este in portiunile f grele/tehnice(tehnice pentru mine) cand am nevoie sa pot sa pun un picior jos in caz e ceva(sau pe vreo stanca/copac/smth) si n-am cum sa fac asta...; din acest motiv am luat cateva trante zdravene, trante care nu s-ar fi intamplat daca eram pe flats-uri.
pentru mersul prin oras, pentru mersul pe o cursiera, pt bicla de XC...nu-mi imaginez ca as mai putea folosi altceva in afara de clipless-uri; pt mersul(atat urcatul cat si coboratul) pe coclauri...clipless-urile le simt a fi un impediment...chiar daca pe portiunile de viteza cu vizibilitate...sunt f tari...pentru ca poate sa fie traseul cat de dur si sa am cata viteza pot eu sa duc, de sarit nu voi sari din pedale :) chiar si asa, tot cu ele merg, in speranta ca la un moment dat, dexteritatea mea va creste si ea a.i. toate acele cazaturi aiurea sa nu se mai intample.
in opinia mea, sunt 90\% avantaje...cu ceva dezavantaje daca nivelul tau tehnic este....well...similar cu cel pe care il am eu acum; in rest, sunt numai bune! ;)
dan nacu 22 Decembrie 2014 18:23
Felicitari pt. articol Mihai. Va doresc tuturor Craciun Fericit si un An Nou plin de bucurii cu implinirea tuturor dorintelor. Succes la pedalat cum puteti, cu SPD-uri / Flat-uri / Crank-uri. LA MULTI ANI !! Tuturor (comentariu editat)
Felicitari pt. articol Mihai. Va doresc tuturor Craciun Fericit si un An Nou plin de bucurii cu implinirea tuturor dorintelor. Succes la pedalat cum puteti, cu SPD-uri / Flat-uri / Crank-uri. LA MULTI ANI !! Tuturor
romulus taifer 22 Decembrie 2014 20:43
Practic (cu ghilimelele de rigoare) XC, enduro si downhill ! prin urmare tin sa mentionez ca cel mai bine ma simt pe pedalele cu SPD . Dar nu a fost de la inceput asa, este vorba de indemanare, experienta si incredere ca sa ajungi sa folosesti SPD. La inceput totul a fost FLATTTTTT....sar peste ghidon, cad, ma rup, nu se desprind, aoleooo....coma !...ceea ce este cat se poate de adevarat daca iti plac viteza, vaile adanci si curbele din scurt si nu ai experienta. Cu cat inaintezi si experienta creste, automat vrei mai mult,am pus spd`uri, la inceput o mica teama, am desfacut pedalele la maxim, iar dupa un anumit timp nu le-am mai dat jos, pur si simplu am mai multa incredere in mine, in bicicleta, ma pot concentra la teren, la directionarea energiei sa ma distrez cat mai mult pe bicicleta . Aceasta poveste s-a repetat anul acesta cand am inceput sa fac downhill , greutate mai mare, viteza mai mare, lipsa de experienta, am preferat sa pot avea control mai mult asupra cazaturilor din lipsa de experienta decat sa fiu "legat" ! Bafta ! (comentariu editat)
Practic (cu ghilimelele de rigoare) XC, enduro si downhill ! prin urmare tin sa mentionez ca cel mai bine ma simt pe pedalele cu SPD . Dar nu a fost de la inceput asa, este vorba de indemanare, experienta si incredere ca sa ajungi sa folosesti SPD. La inceput totul a fost FLATTTTTT....sar peste ghidon, cad, ma rup, nu se desprind, aoleooo....coma !...ceea ce este cat se poate de adevarat daca iti plac viteza, vaile adanci si curbele din scurt si nu ai experienta. Cu cat inaintezi si experienta creste, automat vrei mai mult,am pus spd`uri, la inceput o mica teama, am desfacut pedalele la maxim, iar dupa un anumit timp nu le-am mai dat jos, pur si simplu am mai multa incredere in mine, in bicicleta, ma pot concentra la teren, la directionarea energiei sa ma distrez cat mai mult pe bicicleta . Aceasta poveste s-a repetat anul acesta cand am inceput sa fac downhill , greutate mai mare, viteza mai mare, lipsa de experienta, am preferat sa pot avea control mai mult asupra cazaturilor din lipsa de experienta decat sa fiu "legat" ! Bafta !
Bogdan Zaharia 23 Decembrie 2014 11:52
ar trebui precizat totusi ca si cu antrenamente specifice si cu power meter, tot nu se poate aplica forta de pedalare constant pe toata rotatia angrenajului ... exista in continuare zone moarte (atunci cand picioarele ajung in zona superioara si inferioara a ciclului).
angrenajul are o miscare ciclica, iar corpul uman, prin natura sa, o miscare liniara. picioarele predominant imping, si trag: sus - jos. adaptarea este mai grea decat pare.
diferenta mare apare in timpul testelor sintetice, pentru ca te concentrezi mai mult asupra pedalatului ... si testele, de obicei, se efectueaza intr-un spatiu controlat, nu in varful muntelui. daca te concentrezi asupra traseului sau traficului ca sa nu iti "rupi capul", avantajul principal este dat de stabilitatea picioarelor pe pedale si mai putin de randament.
pentru a observa diferentele astea si a va imbunatatii pedalatul, pedalati doar cu un singur picior prins in pedala, sau doar sa trageti, nu sa si impingeti. (comentariu editat)
angrenajul are o miscare ciclica, iar corpul uman, prin natura sa, o miscare liniara. picioarele predominant imping, si trag: sus - jos. adaptarea este mai grea decat pare.
diferenta mare apare in timpul testelor sintetice, pentru ca te concentrezi mai mult asupra pedalatului ... si testele, de obicei, se efectueaza intr-un spatiu controlat, nu in varful muntelui. daca te concentrezi asupra traseului sau traficului ca sa nu iti "rupi capul", avantajul principal este dat de stabilitatea picioarelor pe pedale si mai putin de randament.
pentru a observa diferentele astea si a va imbunatatii pedalatul, pedalati doar cu un singur picior prins in pedala, sau doar sa trageti, nu sa si impingeti. (comentariu editat)
ar trebui precizat totusi ca si cu antrenamente specifice si cu power meter, tot nu se poate aplica forta de pedalare constant pe toata rotatia angrenajului ... exista in continuare zone moarte (atunci cand picioarele ajung in zona superioara si inferioara a ciclului).
angrenajul are o miscare ciclica, iar corpul uman, prin natura sa, o miscare liniara. picioarele predominant imping, si trag: sus - jos. adaptarea este mai grea decat pare.
diferenta mare apare in timpul testelor sintetice, pentru ca te concentrezi mai mult asupra pedalatului ... si testele, de obicei, se efectueaza intr-un spatiu controlat, nu in varful muntelui. daca te concentrezi asupra traseului sau traficului ca sa nu iti "rupi capul", avantajul principal este dat de stabilitatea picioarelor pe pedale si mai putin de randament.
pentru a observa diferentele astea si a va imbunatatii pedalatul, pedalati doar cu un singur picior prins in pedala, sau doar sa trageti, nu sa si impingeti.
Mladen Brașovan 24 Decembrie 2014 14:01
Mihai, de obicei scrii articole bune, dar aici ai ratat-o urât de tot.
Fă un simplu test: Ieşi cu biţigla şi încearcă să ajungi la viteza maximă pe care o poţi obţine doar apăsând de pedale... să zicem că o să fie 50km/h şi în momentul acela începi să şi tragi de pedale. Dacă îi adevărat ce grăieşti tu în articol, vei trece de 60km/h.
Aştept să postezi rezultatele şi după aceea discutăm şi de restul. (comentariu editat)
Fă un simplu test: Ieşi cu biţigla şi încearcă să ajungi la viteza maximă pe care o poţi obţine doar apăsând de pedale... să zicem că o să fie 50km/h şi în momentul acela începi să şi tragi de pedale. Dacă îi adevărat ce grăieşti tu în articol, vei trece de 60km/h.
Aştept să postezi rezultatele şi după aceea discutăm şi de restul. (comentariu editat)
Mihai, de obicei scrii articole bune, dar aici ai ratat-o urât de tot.
Fă un simplu test: Ieşi cu biţigla şi încearcă să ajungi la viteza maximă pe care o poţi obţine doar apăsând de pedale... să zicem că o să fie 50km/h şi în momentul acela începi să şi tragi de pedale. Dacă îi adevărat ce grăieşti tu în articol, vei trece de 60km/h.
Aştept să postezi rezultatele şi după aceea discutăm şi de restul.
romulus taifer 24 Decembrie 2014 14:58
@Mladen - este irelevanta (putin) comparatia ta . 1. La viteza in sala sunt toti cu spd. 2. La marile tururi (Spania, Franta, Italia) toti au spd . 3.Recordul la viteza pe strada este obtinut cu SPD . 4. pentru MTB cel mai important este cand te ajuta la urcare , la stabilitate, control, nu viteza . (comentariu editat)
@Mladen - este irelevanta (putin) comparatia ta . 1. La viteza in sala sunt toti cu spd. 2. La marile tururi (Spania, Franta, Italia) toti au spd . 3.Recordul la viteza pe strada este obtinut cu SPD . 4. pentru MTB cel mai important este cand te ajuta la urcare , la stabilitate, control, nu viteza .
Mladen Brașovan 24 Decembrie 2014 15:59
Chiar din contră. Irelevant îi ce spui tu, eu am propus un test pe care îl poate efectua oricine care are o pereche de papuci şi pedale clipless. Testul îi căt se poate de simplu şi rezultatele sunt imediat evidente.
Tu de ce nu încerci? (comentariu editat)
Tu de ce nu încerci? (comentariu editat)
Chiar din contră. Irelevant îi ce spui tu, eu am propus un test pe care îl poate efectua oricine care are o pereche de papuci şi pedale clipless. Testul îi căt se poate de simplu şi rezultatele sunt imediat evidente.
Tu de ce nu încerci?
Mitzu 24 Decembrie 2014 16:32
@ Mladen - nu am încercat concret acest test, dar s-ar prea putea să ai dreptate. Categoric vei obține o viteză mai mare. În schimb, încearca tu o tură de șosea, în ritm susținut de 10 km, în ambele variante și discutăm după. Testul făcut de noi are relevanță asupra cuplului. Un automobil care are cu 30\% cuplu în plus, nu va merge cu 30\% viteză mai mare decât altul. E logic la urma urmei. Până atunci, eu și întreaga lume a ciclismului de anduranță vom pedala precum spune acest articol ratat urât de tot. Chiar dacă avem puncte de vedere diferite, de politețe s-a întâmplat cumva să auzi? Tu ești moderator și nici unul dintre noi nu avem 15 ani, nu? Data viitoare gândește-te că ești exemplu pentru alții. (comentariu editat)
@ Mladen - nu am încercat concret acest test, dar s-ar prea putea să ai dreptate. Categoric vei obține o viteză mai mare. În schimb, încearca tu o tură de șosea, în ritm susținut de 10 km, în ambele variante și discutăm după. Testul făcut de noi are relevanță asupra cuplului. Un automobil care are cu 30\% cuplu în plus, nu va merge cu 30\% viteză mai mare decât altul. E logic la urma urmei. Până atunci, eu și întreaga lume a ciclismului de anduranță vom pedala precum spune acest articol ratat urât de tot. Chiar dacă avem puncte de vedere diferite, de politețe s-a întâmplat cumva să auzi? Tu ești moderator și nici unul dintre noi nu avem 15 ani, nu? Data viitoare gândește-te că ești exemplu pentru alții.
Mitzu 24 Decembrie 2014 16:29
@Dan Ionescu - Plăcuțele Shimano nu au joc, dar au tensiune reglabilă a cleștelui. Teoretic acea tensiune ține încleștarea când ne mișcăm piciorul prin schimbarea pozițiilor, când nu ne dorim descleștarea. În cazul meu, nici tensiunea maximă a cleștilor nu este de-ajuns pentru a preveni descleștarea neintenționată. Crank Brothers nu au tensiunea cleștilor reglabilă, dar plăcuțele îngăduie un joc lateral. Între 10 și 15 grade dacă nu mă înșel. Deși tensiunea standard este mai mică decât în cazul maxim la Shimano, acele 15 grade de libertate de mișcare laterală sunt de-ajuns pentru a preveni descleștarea neintenționată. (comentariu editat)
@Dan Ionescu - Plăcuțele Shimano nu au joc, dar au tensiune reglabilă a cleștelui. Teoretic acea tensiune ține încleștarea când ne mișcăm piciorul prin schimbarea pozițiilor, când nu ne dorim descleștarea. În cazul meu, nici tensiunea maximă a cleștilor nu este de-ajuns pentru a preveni descleștarea neintenționată. Crank Brothers nu au tensiunea cleștilor reglabilă, dar plăcuțele îngăduie un joc lateral. Între 10 și 15 grade dacă nu mă înșel. Deși tensiunea standard este mai mică decât în cazul maxim la Shimano, acele 15 grade de libertate de mișcare laterală sunt de-ajuns pentru a preveni descleștarea neintenționată.
Mladen Brașovan 24 Decembrie 2014 16:52
Mihai, căt timp ai pierdut scriind răspunsul de mai sus puteai să faci testul.
Diferenţa dintre 50 şi 60 îi 20\%, deci da, mi-am lăsat o marjă suficient de mare faţă de ai tăi 30-35\%.
Nu-ţi fă griji de mine, eu pedalez de ceva ani (şi) pe clipless-uri. Dar aici îi vorba de tine.
Pentru început îţi arăt că greşeşti, iar după aceea o să scriu de ce consider utile clipless-urile, bineînţeles cu tot cu argumente.
Dacă te-am enervat, cu atăt mai bine. Când ieşi acuma să faci testul vreau să-ţi verşi nervii pe pedalele alea. Hai, fără alte scuze! (comentariu editat)
Diferenţa dintre 50 şi 60 îi 20\%, deci da, mi-am lăsat o marjă suficient de mare faţă de ai tăi 30-35\%.
Nu-ţi fă griji de mine, eu pedalez de ceva ani (şi) pe clipless-uri. Dar aici îi vorba de tine.
Pentru început îţi arăt că greşeşti, iar după aceea o să scriu de ce consider utile clipless-urile, bineînţeles cu tot cu argumente.
Dacă te-am enervat, cu atăt mai bine. Când ieşi acuma să faci testul vreau să-ţi verşi nervii pe pedalele alea. Hai, fără alte scuze! (comentariu editat)
Mihai, căt timp ai pierdut scriind răspunsul de mai sus puteai să faci testul.
Diferenţa dintre 50 şi 60 îi 20\%, deci da, mi-am lăsat o marjă suficient de mare faţă de ai tăi 30-35\%.
Nu-ţi fă griji de mine, eu pedalez de ceva ani (şi) pe clipless-uri. Dar aici îi vorba de tine.
Pentru început îţi arăt că greşeşti, iar după aceea o să scriu de ce consider utile clipless-urile, bineînţeles cu tot cu argumente.
Dacă te-am enervat, cu atăt mai bine. Când ieşi acuma să faci testul vreau să-ţi verşi nervii pe pedalele alea. Hai, fără alte scuze!
Vasile Tompa 24 Decembrie 2014 17:07
Sarbatori fericite! .. citisem la un moment dat un articol scris de un cercetator medic american in care sustinea ca pedalele clipless ar putea fi daunatoare pentru genunchi (deoarece aticulatia este adaptata sa fie solicitata doar la efort prin compresie). Pentru ciclistili de performanta (care oricum se retrag la @40 de ani) nu e asa dramatic mai ales daca ii ajuta sa castige ceva trofee. (comentariu editat)
Sarbatori fericite! .. citisem la un moment dat un articol scris de un cercetator medic american in care sustinea ca pedalele clipless ar putea fi daunatoare pentru genunchi (deoarece aticulatia este adaptata sa fie solicitata doar la efort prin compresie). Pentru ciclistili de performanta (care oricum se retrag la @40 de ani) nu e asa dramatic mai ales daca ii ajuta sa castige ceva trofee.
Mladen Brașovan 24 Decembrie 2014 17:31
1. Clipless-urile sunt dăunătoare pentru genunchi dacă nu le reglezi bine.
2. Poţi pedala trăgând de picioare în sus, dar nu îi singurul mod de a pedala cu clipless-uri. Eu personal prefer stilul de a trage de pedale în spate. Cea mai bună descriere a mişcării acesteia îi să-ţi închipui că ai căcat pe talpa piciorului şi vrei să-l zgrabeli jos.
(edit şi fără a intra în preamulte detalii), mişcarea asta o poţi face aproape la fel de bine şi cu flat-uri cum scria Andrei Motoroi puţin mai sus (comentariu editat)
2. Poţi pedala trăgând de picioare în sus, dar nu îi singurul mod de a pedala cu clipless-uri. Eu personal prefer stilul de a trage de pedale în spate. Cea mai bună descriere a mişcării acesteia îi să-ţi închipui că ai căcat pe talpa piciorului şi vrei să-l zgrabeli jos.
(edit şi fără a intra în preamulte detalii), mişcarea asta o poţi face aproape la fel de bine şi cu flat-uri cum scria Andrei Motoroi puţin mai sus (comentariu editat)
1. Clipless-urile sunt dăunătoare pentru genunchi dacă nu le reglezi bine.
2. Poţi pedala trăgând de picioare în sus, dar nu îi singurul mod de a pedala cu clipless-uri. Eu personal prefer stilul de a trage de pedale în spate. Cea mai bună descriere a mişcării acesteia îi să-ţi închipui că ai căcat pe talpa piciorului şi vrei să-l zgrabeli jos.
(edit şi fără a intra în preamulte detalii), mişcarea asta o poţi face aproape la fel de bine şi cu flat-uri cum scria Andrei Motoroi puţin mai sus
Alex Dobrogean 6 Ianuarie 2015 11:04
De ce sunt daunatoare daca nu sunt reglate corect clipless-urile? (comentariu editat)
De ce sunt daunatoare daca nu sunt reglate corect clipless-urile?
Gicu Ruckus 6 Ianuarie 2015 16:36
Sunt niste lucruri in legatura cu acest articol pe care nu le inteleg sau cu care nu sunt de acord:
- se pleaca de la premiza ca putina lume le foloseste la noi, dar pot sa spun ca in scena XC 95\% din lume le foloseste. In mare parte gresit, dar ajungem si la asta.
- se vehiculeaza o crestere de"cuplu generat" de 35\% in favoarea sistemului clipless vs. flats, dar nu se da o sursa credibila a informatiei si nu se explica situatiile in care se atinge aceasta diferenta.
- se face paralela cu legaturile de ski; trebuie spus ca interfata clapar-legatura e mult diferita de cea papuc-pedala din cauza fortelor mult mai mari prezente la ski si a mai multor directii in care se aplica aceste forte. Oricine skiaza (sau se da cu placa) poate sa aprecieze asta si stie ca skiurile sar de asemenea foarte usor la o cazatura, daca legatura e reglata corect.
- argumentul hype - in scena XC merge complet invers, toata lumea sare sa-si cumpere SPD-uri dupa prima tura de urcat pana la Susai, pentru ca asa merg profesionistii. Pentru plusul ala de eficienta si control, cand majoritatea pornesc de la pedale stock city de pe biciclete entry-level si habar nu au ce e ala controlul bicicletei sau eficienta de pedalare.
- argumentul "SPD-urile te obliga sa pedalezi corect" - un motiv pentru care o persoana pedaleaza incorect este un dezechilibru muscular. Majoritatea oamenilor au impresia ca daca pedaleaza mult, o sa pedaleze din ce in ce mai bine, dar adevarul este ca pedalatul nu iti lucreaza toti muschii piciorului in mod egal si inevitabil vor aparea dezechilibre musculare intre grupele de muschi - de aici pozitii dubioase la pedalare ale corpului, genunchiului, talpii, etc. SPD-urile te obliga sa tii o pozitie de pedalare pe care muschii piciorului tau nu o pot suporta (posibil) si apoi amplifica acel dezechilibru muscular de-a lungul a mii de pedale date, pana iti cedeaza genunchiul la o tura si nu stii ce s-a intamplat, ca doar te-ai antrenat o gramada tot sezonul. Evident, acelasi lucru se paote intampla si cu flats, dar SPD-urile o amplifica tinandu-ti piciorul in aceeasi pozitie la fiecare pedala (nu cred ca float-ul placutei rezolva complet problema).
Eu ma documentez de multa vreme pe subiect si nu am gasit pana acum un studiu competent si credibil care sa stabileasca exact care este diferenta asta de eficienta la pedalare cu SPD-urile. Pana atunci o sa privesc cu scepticism orice articol care abordeaza subiectul din acest unghi (fie pro-clipless, fie pro-flat), pentru ca toate folosesc aceleasi grafice cu pedalarea rotunda si aceleasi numere scoase din burta, doar le interpreteaza diferit.
Un lucru cu care sunt de acord e urmatorul: "SPD-urile sunt de luat în considerare si ar trebui obligatoriu încercate înainte de asumarea verdictului." Vine in ton cu parerea lui James Wilson (http://www.bikejames.com/blog/), care e un (prea) vocal (si usor agasant) sustinator al pedalelor flats si a carui parere as sumariza-o drept:"SPD pentru concurs, flats pentru ture cu baietii". As adauga ca personal cred ca lumea ar trebui sa treaca la SPD in momentul in care se simt limitati de interfata papuc-pedala si cand deja stiu pe ce lume traiesc si isi doresc plusul (indoielnic) de eficienta ca sa obtina ceva - un podium eventual. (comentariu editat)
- se pleaca de la premiza ca putina lume le foloseste la noi, dar pot sa spun ca in scena XC 95\% din lume le foloseste. In mare parte gresit, dar ajungem si la asta.
- se vehiculeaza o crestere de"cuplu generat" de 35\% in favoarea sistemului clipless vs. flats, dar nu se da o sursa credibila a informatiei si nu se explica situatiile in care se atinge aceasta diferenta.
- se face paralela cu legaturile de ski; trebuie spus ca interfata clapar-legatura e mult diferita de cea papuc-pedala din cauza fortelor mult mai mari prezente la ski si a mai multor directii in care se aplica aceste forte. Oricine skiaza (sau se da cu placa) poate sa aprecieze asta si stie ca skiurile sar de asemenea foarte usor la o cazatura, daca legatura e reglata corect.
- argumentul hype - in scena XC merge complet invers, toata lumea sare sa-si cumpere SPD-uri dupa prima tura de urcat pana la Susai, pentru ca asa merg profesionistii. Pentru plusul ala de eficienta si control, cand majoritatea pornesc de la pedale stock city de pe biciclete entry-level si habar nu au ce e ala controlul bicicletei sau eficienta de pedalare.
- argumentul "SPD-urile te obliga sa pedalezi corect" - un motiv pentru care o persoana pedaleaza incorect este un dezechilibru muscular. Majoritatea oamenilor au impresia ca daca pedaleaza mult, o sa pedaleze din ce in ce mai bine, dar adevarul este ca pedalatul nu iti lucreaza toti muschii piciorului in mod egal si inevitabil vor aparea dezechilibre musculare intre grupele de muschi - de aici pozitii dubioase la pedalare ale corpului, genunchiului, talpii, etc. SPD-urile te obliga sa tii o pozitie de pedalare pe care muschii piciorului tau nu o pot suporta (posibil) si apoi amplifica acel dezechilibru muscular de-a lungul a mii de pedale date, pana iti cedeaza genunchiul la o tura si nu stii ce s-a intamplat, ca doar te-ai antrenat o gramada tot sezonul. Evident, acelasi lucru se paote intampla si cu flats, dar SPD-urile o amplifica tinandu-ti piciorul in aceeasi pozitie la fiecare pedala (nu cred ca float-ul placutei rezolva complet problema).
Eu ma documentez de multa vreme pe subiect si nu am gasit pana acum un studiu competent si credibil care sa stabileasca exact care este diferenta asta de eficienta la pedalare cu SPD-urile. Pana atunci o sa privesc cu scepticism orice articol care abordeaza subiectul din acest unghi (fie pro-clipless, fie pro-flat), pentru ca toate folosesc aceleasi grafice cu pedalarea rotunda si aceleasi numere scoase din burta, doar le interpreteaza diferit.
Un lucru cu care sunt de acord e urmatorul: "SPD-urile sunt de luat în considerare si ar trebui obligatoriu încercate înainte de asumarea verdictului." Vine in ton cu parerea lui James Wilson (http://www.bikejames.com/blog/), care e un (prea) vocal (si usor agasant) sustinator al pedalelor flats si a carui parere as sumariza-o drept:"SPD pentru concurs, flats pentru ture cu baietii". As adauga ca personal cred ca lumea ar trebui sa treaca la SPD in momentul in care se simt limitati de interfata papuc-pedala si cand deja stiu pe ce lume traiesc si isi doresc plusul (indoielnic) de eficienta ca sa obtina ceva - un podium eventual. (comentariu editat)
Sunt niste lucruri in legatura cu acest articol pe care nu le inteleg sau cu care nu sunt de acord:
- se pleaca de la premiza ca putina lume le foloseste la noi, dar pot sa spun ca in scena XC 95\% din lume le foloseste. In mare parte gresit, dar ajungem si la asta.
- se vehiculeaza o crestere de&quot;cuplu generat&quot; de 35\% in favoarea sistemului clipless vs. flats, dar nu se da o sursa credibila a informatiei si nu se explica situatiile in care se atinge aceasta diferenta.
- se face paralela cu legaturile de ski; trebuie spus ca interfata clapar-legatura e mult diferita de cea papuc-pedala din cauza fortelor mult mai mari prezente la ski si a mai multor directii in care se aplica aceste forte. Oricine skiaza (sau se da cu placa) poate sa aprecieze asta si stie ca skiurile sar de asemenea foarte usor la o cazatura, daca legatura e reglata corect.
- argumentul hype - in scena XC merge complet invers, toata lumea sare sa-si cumpere SPD-uri dupa prima tura de urcat pana la Susai, pentru ca asa merg profesionistii. Pentru plusul ala de eficienta si control, cand majoritatea pornesc de la pedale stock city de pe biciclete entry-level si habar nu au ce e ala controlul bicicletei sau eficienta de pedalare.
- argumentul &quot;SPD-urile te obliga sa pedalezi corect&quot; - un motiv pentru care o persoana pedaleaza incorect este un dezechilibru muscular. Majoritatea oamenilor au impresia ca daca pedaleaza mult, o sa pedaleze din ce in ce mai bine, dar adevarul este ca pedalatul nu iti lucreaza toti muschii piciorului in mod egal si inevitabil vor aparea dezechilibre musculare intre grupele de muschi - de aici pozitii dubioase la pedalare ale corpului, genunchiului, talpii, etc. SPD-urile te obliga sa tii o pozitie de pedalare pe care muschii piciorului tau nu o pot suporta (posibil) si apoi amplifica acel dezechilibru muscular de-a lungul a mii de pedale date, pana iti cedeaza genunchiul la o tura si nu stii ce s-a intamplat, ca doar te-ai antrenat o gramada tot sezonul. Evident, acelasi lucru se paote intampla si cu flats, dar SPD-urile o amplifica tinandu-ti piciorul in aceeasi pozitie la fiecare pedala (nu cred ca float-ul placutei rezolva complet problema).
Eu ma documentez de multa vreme pe subiect si nu am gasit pana acum un studiu competent si credibil care sa stabileasca exact care este diferenta asta de eficienta la pedalare cu SPD-urile. Pana atunci o sa privesc cu scepticism orice articol care abordeaza subiectul din acest unghi (fie pro-clipless, fie pro-flat), pentru ca toate folosesc aceleasi grafice cu pedalarea rotunda si aceleasi numere scoase din burta, doar le interpreteaza diferit.
Un lucru cu care sunt de acord e urmatorul: &quot;SPD-urile sunt de luat în considerare si ar trebui obligatoriu încercate înainte de asumarea verdictului.&quot; Vine in ton cu parerea lui James Wilson (http://www.bikejames.com/blog/), care e un (prea) vocal (si usor agasant) sustinator al pedalelor flats si a carui parere as sumariza-o drept:&quot;SPD pentru concurs, flats pentru ture cu baietii&quot;. As adauga ca personal cred ca lumea ar trebui sa treaca la SPD in momentul in care se simt limitati de interfata papuc-pedala si cand deja stiu pe ce lume traiesc si isi doresc plusul (indoielnic) de eficienta ca sa obtina ceva - un podium eventual.
Andrei Ionescu 6 Ianuarie 2015 17:37
gicu, daca ti-a scapat, arunca un ochi: https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM (comentariu editat)
gicu, daca ti-a scapat, arunca un ochi: https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM
Pierre Goo 6 Ianuarie 2015 19:19
ai uitat pedale MAVIC ! cele mai bune...;-) (comentariu editat)
ai uitat pedale MAVIC ! cele mai bune...;-)
Gicu Ruckus 7 Ianuarie 2015 09:43
@Andrei - stiu filmul. Din pacate ce au facut ei acolo are in comun cu un studiu stiintific doar faptul ca are loc intr-un laborator. Nu au masurat puterea generata, nici cuplul, au folosit un singur rider in cate o tura pe fiecare tip de pedala si, cel mai ingrijorator, l-au pus pe tipul care pedaleaza pe SPD de o gramada de vreme sa pedaleze pe niste flat-uri penibile de plastic cu papuci SPD. Sper ca esti de acord cu mine ca testul nu are nicio relevanta pentru MTB.
A, si a fost foarte interesanta concluzia: da, pare mai eficient pe flats, dar n-o sa renunt la SPD, pentru ca. (comentariu editat)
A, si a fost foarte interesanta concluzia: da, pare mai eficient pe flats, dar n-o sa renunt la SPD, pentru ca. (comentariu editat)
@Andrei - stiu filmul. Din pacate ce au facut ei acolo are in comun cu un studiu stiintific doar faptul ca are loc intr-un laborator. Nu au masurat puterea generata, nici cuplul, au folosit un singur rider in cate o tura pe fiecare tip de pedala si, cel mai ingrijorator, l-au pus pe tipul care pedaleaza pe SPD de o gramada de vreme sa pedaleze pe niste flat-uri penibile de plastic cu papuci SPD. Sper ca esti de acord cu mine ca testul nu are nicio relevanta pentru MTB.
A, si a fost foarte interesanta concluzia: da, pare mai eficient pe flats, dar n-o sa renunt la SPD, pentru ca.
Iancu Ion 11 Ianuarie 2015 10:40
Ratrape. Aşa le ziceau copiii din Cluj "clip-urilor". (comentariu editat)
Ratrape. Aşa le ziceau copiii din Cluj "clip-urilor".
Teodor-Mihail Sivu 14 Ianuarie 2015 13:57
de vreo 4-5 luni am trecut pe SPD, dar partial. la turele pe trasee dificile si necunoscute, care presupun coborari abrupte pe pietre si radacini, o sa folosesc tot flats. eu am model de XC, cu incaltaminte de XC. pentru disciplina asta sunt relativ ok, dar daca practici AM sau Enduro, unde eu personal simt nevoie de ceva mai multa libertate in picioare, te cam incurca. faptul ca nu ti sar picioarele de pe pedale e un avantaj, dar in acelasi timp un dezavantaj pt ca nu poti sa ti modifici pozitia pe bicicleta, oarecum iti impune o pozitie fixa. pe urcari intr adevar prezinta doar avantaje, dar nu pentru toata lumea....un ciclist amator, si cu spd si cu flats, se va da jos de pe bicicleta la o urcare cu panta mai mare, deci pt el va fi dezavantaj.
momentan pt mine spd urile sunt un chin si simt ca mi iau din farmecul unei ture. dar le am de prea putin timp deci se poate spune ca inca nu m am acomodat cu ele.
si intr adevar, sunt tehnici de pedalat si pe flats, care se apropie de eficienta unor spd, dar asta presupune documentare, mult exercitiu si rabdare, deci nu sunt pentru oricine :)) daca esti mai comod, lenes, anti-talent, ignorant etc, spd urile sunt ultima solutie. (comentariu editat)
momentan pt mine spd urile sunt un chin si simt ca mi iau din farmecul unei ture. dar le am de prea putin timp deci se poate spune ca inca nu m am acomodat cu ele.
si intr adevar, sunt tehnici de pedalat si pe flats, care se apropie de eficienta unor spd, dar asta presupune documentare, mult exercitiu si rabdare, deci nu sunt pentru oricine :)) daca esti mai comod, lenes, anti-talent, ignorant etc, spd urile sunt ultima solutie. (comentariu editat)
de vreo 4-5 luni am trecut pe SPD, dar partial. la turele pe trasee dificile si necunoscute, care presupun coborari abrupte pe pietre si radacini, o sa folosesc tot flats. eu am model de XC, cu incaltaminte de XC. pentru disciplina asta sunt relativ ok, dar daca practici AM sau Enduro, unde eu personal simt nevoie de ceva mai multa libertate in picioare, te cam incurca. faptul ca nu ti sar picioarele de pe pedale e un avantaj, dar in acelasi timp un dezavantaj pt ca nu poti sa ti modifici pozitia pe bicicleta, oarecum iti impune o pozitie fixa. pe urcari intr adevar prezinta doar avantaje, dar nu pentru toata lumea....un ciclist amator, si cu spd si cu flats, se va da jos de pe bicicleta la o urcare cu panta mai mare, deci pt el va fi dezavantaj.
momentan pt mine spd urile sunt un chin si simt ca mi iau din farmecul unei ture. dar le am de prea putin timp deci se poate spune ca inca nu m am acomodat cu ele.
si intr adevar, sunt tehnici de pedalat si pe flats, care se apropie de eficienta unor spd, dar asta presupune documentare, mult exercitiu si rabdare, deci nu sunt pentru oricine :)) daca esti mai comod, lenes, anti-talent, ignorant etc, spd urile sunt ultima solutie.
romulus taifer 14 Ianuarie 2015 17:32
iti poti schimba pozitia pe bicicleta si cu spd`uri, acum nu stiu la ce te referi tu . (comentariu editat)
iti poti schimba pozitia pe bicicleta si cu spd`uri, acum nu stiu la ce te referi tu .
Mladen Brașovan 15 Ianuarie 2015 14:10
"De ce sunt daunatoare daca nu sunt reglate corect clipless-urile?"
Ridică-te şi pune-te lângă birou cu picioarele puţin depărtate iar tălpile să fie cu vărfurile spre interior şi călcăiele depărtate. Încearcă să faci o genoflexiune şi o să vezi că tălpile vor tinde singure să ajungă să fie oarecum paralele.
Acuma imaginează-ţi că ai tălpile fixate... ghici în care articulaţie să va concentra tensiunea.
Deci atunci când cineva trece pe clipless, orice s-ar spune, nu îi voie să apară dureri la articulaţii şi nu trebuie mers pe ideea că se va obişnui în timp. (comentariu editat)
Ridică-te şi pune-te lângă birou cu picioarele puţin depărtate iar tălpile să fie cu vărfurile spre interior şi călcăiele depărtate. Încearcă să faci o genoflexiune şi o să vezi că tălpile vor tinde singure să ajungă să fie oarecum paralele.
Acuma imaginează-ţi că ai tălpile fixate... ghici în care articulaţie să va concentra tensiunea.
Deci atunci când cineva trece pe clipless, orice s-ar spune, nu îi voie să apară dureri la articulaţii şi nu trebuie mers pe ideea că se va obişnui în timp. (comentariu editat)
[i]"De ce sunt daunatoare daca nu sunt reglate corect clipless-urile?"[/i]
Ridică-te şi pune-te lângă birou cu picioarele puţin depărtate iar tălpile să fie cu vărfurile spre interior şi călcăiele depărtate. Încearcă să faci o genoflexiune şi o să vezi că tălpile vor tinde singure să ajungă să fie oarecum paralele.
Acuma imaginează-ţi că ai tălpile fixate... ghici în care articulaţie să va concentra tensiunea.
Deci atunci când cineva trece pe clipless, orice s-ar spune, nu îi voie să apară dureri la articulaţii şi nu trebuie mers pe ideea că se va obişnui în timp.
dorin dumitran 15 Ianuarie 2015 15:01
Te felicit pentru articol: exprimare, sustinere foto, decenta si continut! (comentariu editat)
Te felicit pentru articol: exprimare, sustinere foto, decenta si continut!
ALEX TIPER 1 Martie 2015 20:48
Este mai eficienta pedalarea, daca ai si muschii pentru toata rotatia. Altfel picioarele iti vor obosi mult mai repede, rezultand un timp mai mare decat cu flat. Asta i s a intamplat unui prieten care in 2014 a trecut pe spd si, cu o bicla mai buna, a scos timpi mai mari decat in 2013. (comentariu editat)
Este mai eficienta pedalarea, daca ai si muschii pentru toata rotatia. Altfel picioarele iti vor obosi mult mai repede, rezultand un timp mai mare decat cu flat. Asta i s a intamplat unui prieten care in 2014 a trecut pe spd si, cu o bicla mai buna, a scos timpi mai mari decat in 2013.
Bogdan Bajenaru 26 Iunie 2015 10:55
Pedalatul "pe rotund": http://www.ciclism.ro/2008/12/mijloace-pentru-invatarea-si-perfectionarea-pedalarii-corecte/ (comentariu editat)
Pedalatul "pe rotund": http://www.ciclism.ro/2008/12/mijloace-pentru-invatarea-si-perfectionarea-pedalarii-corecte/
Mladen Brașovan 27 Iunie 2015 09:25
Isn't that cute!?!... But still wrong!!! :))
https://www.stevehoggbikefitting.com/bikefit/2011/05/pedalling-technique-what-is-best/
http://www.roadbikerider.com/cycling-science/perfect-pedal-strokes
Şi nu în ultimul rând:
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM (comentariu editat)
https://www.stevehoggbikefitting.com/bikefit/2011/05/pedalling-technique-what-is-best/
http://www.roadbikerider.com/cycling-science/perfect-pedal-strokes
Şi nu în ultimul rând:
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM (comentariu editat)
Isn't that cute!?!... But still wrong!!! :))
https://www.stevehoggbikefitting.com/bikefit/2011/05/pedalling-technique-what-is-best/
http://www.roadbikerider.com/cycling-science/perfect-pedal-strokes
Şi nu în ultimul rând:
https://www.youtube.com/watch?v=CNedIJBZpgM
Login sau înscrie-te ca membru pentru a lăsa comentarii.