Tare Ca Piatra 2012 - dulşieli RIDE moldoviniesc

Aproape sigur ăsta e al patrulea an de când tot merg la concursul de la Piatra Neamţ, numit, destul de inspirat, "Tare Ca Piatra". De ce inspirat? Simplu! Unu, pentru că nişte oameni de suflet au făcut asta din nimic, deci Tare take one. Doi, fiindcă roca de pe Cozla, unde e amenajat traseul, e una deosebit de dură, deci Tare take two. Trei, fiindcă pentru că a fost fain în fiecare şi m-am întors de fiecare dată cu plăcere, deci Tare take three. Dacă trei motive nu sunt suficiente, atunci nu ştiu ce mai e de ajuns.

O şerpuială faină! foto: Cătălin Isopescu

Ce n-o să vă spună nimeni şi nici nu se citeşte lesne printre rânduri este că pe aici s-au cheltuit pe infrastructura dedicată turismului nişte bani serioşi de la bugetul de stat, dar şi că există un contrast între judeţ şi reşedinţă, Neamţul fiind unul dintre cele mai sărace judeţe din România. Ce e de reţinut, însă, e că spre deosebire de alte locuri (vezi Valea Prahovei) s-au făcut în mod evident mai puţine spoieli. Pe Cozla sunt între timp o gondolă şi un telescaun, există o pârtie practicabilă iarna dacă temperatura permite menţinerea zăpezii, traseul de downhill e din ce în ce mai bun de la an la an şi, poate cel mai important lucru, deschidere din partea mai marilor locului pentru activităţile alternative regăsite sub umbrela Tare Ca Piatra, care în alte oraşe sunt privite ca nişte copii vitregi. Luaţi aminte că Tare Ca Piatra a fost la origini concurs de skate şi de BMX, dacă reţin corect, iar anul acesta a luat forma unui minifestival cu skate, downhill şi streetball (baschet).

Dan DeHaşEs şi viitorul. foto: Cătălin Isopescu

Lumea de la Piatra? Înţelegătoare şi amabilă peste media naţională, ceea ce este întotdeauna impresionant. Unul dintre rideri s-a mirat când omul de la gondolă l-a întrebat dacă vrea ceva de băut când l-a văzut asudat, o "mică" diferenţă faţă de specia mai răspândită care se caracterizează prin urlete şi mojicie. Că tot pomeneam de mai marii locului, duminică, înainte de finale, am avut surpriza de a dialoga cu proprietarul instalaţiei şi principalul investitor care venise să vegheze bunul mers al lucrurilor. Voia ca turiştii să fie mulţumiţi, dar a înţeles rapid că bicicliştii trebuie să ajungă sus pentru a prinde finala, deci a dat dispoziţie ca aceştie să fie prioritizaţi. Mai zic ceva? Ah, da! Alte atracţii în Piatra: frumosul contingent feminin despre care v-am mai spus şi care cică ar fi în proporţie de 6 la 1 în raport cu bărbaţii şi complexul Ştrand unde s-au desfăşurat celelalte activităţi. Probleme? Claxoanele. E mai rău decât la Roma.

Şi Popo vine la Piatra cu plăcere. foto: Cătălin Isopescu

Am ajuns vineri pe la prânz şi asta a însemnat trei zile de dat dintre care una sigur întreagă şi celelalte două pe jumătate, dar cu ture cât cuprinde. În taxa de înscriere intra şi accesul nelimitat la instalaţia de transportul pe cablu. Costi a rămas până târziu pe baricade şi ne-a spus franc că s-ar mai fi dat şi cu frontală. Şi aici ajungem la principalul punct de atracţie: traseul. Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că din şerpuiala iniţială de până acum, imediat după zona cu gap-uri, a crescut o secţiune complet nouă cu diverse contrapante, curbe off-camber şi un step-down destul de lejer şi destul de safe pentru cine nu are probleme cu săritul. Startul şi sosirea au în comun piatra nemiloasă sub formă de bucaţi ascuţite care nu iertat o serie bună de cauciucuri. Dacă startul are farmecul lui, cu un chute iniţial, două contrapante de stânga şi o bucată off-camber de jeruit, finalul e îngust şi abrupt; practic o loterie, aşa cum avea să afle din păcate şi Ştefan de aici de pe site. Gap-ul de la mijlocul traseului a crescut şi el şi a devenit mai sigur, dar cu recomandarea de a-l sări pe dreapta pentru a intra cât mai bine în contrapanta ce urmează.

Gap-ul de sus, avec mon ami Ciupi. foto: Cătălin Isopescu

Băiatul ăsta zis Burner i-a dat destul de bine tot weekend-ul pe urâtania aia de bicicletă. Respecte! foto: Cătălin Isopescu

Mircică şi fanii săi. Full throttle! foto: Cătălin Isopescu

Evident că după primele ture de acomodare, lumea a început să se simtă din ce în ce mai bine pe traseu, să sară cam toate gap-urile, iar viteza a crescut şi ea. În mod logic, şi numărul de căzături! Un Petardă nu foarte credibil voia să dea de înţeles că i-ar fi frică. Sigur că da! Foarte rapizi arătau şi Danika, Gabor, Omul Meu Chilea, Cezar, Mirciulică, Sebică, Ionuţ Sava, Ciupi, Piciu, toţi băimărenii şi toată gaşca de rideri din Câmpulung Moldovenesc şi din Iaşi; nişte simpatici! O menţiune specială îi acordăm lui Bebe, rider de Braşov de cursă lungă care de abia anul ăsta s-a pus pe full şi se bucură de fiecare cursă! Bravo!

Bebe a meritat o poză dedicată. Poate fi lejer Spiritul Datului! foto: Cătălin Isopescu

Calificări şi primele surprize: Danika pe unu, Cezar pe doi, Geza pe trei şi Petardă pe zece! Plasări excelente pentru Chilea şi Gabor, cu 4 respectiv 5, în timp ce la Juniori Ionuţ Sava şi Sebică erau pe 2 şi pe 1, la hardtail Beavis din Bistriţa domina legiunea de la Câmpulung, iar la Masters Popo era pe 2 după Istrate. Somn? Nu. Party cu Gojira pentru cine are energie, zor şi/sau licori delicioase. M-am retras, fiindcă la noi la internat concursul de miss/mister pentru copii de 12 ani se încheiase. V-am spus c-am împărţit cazarea ieftină ca braga (25 RON/noapte) cu o tabără de engleză cu profesoare britanice cu filme de şcoală nouă, nu? Nu? Atunci v-am spus acum.

Cezar ştie că poate mai mult şi îi e foame de un rezultat de top. Vine! foto: Cătălin Isopescu

Cred că duminică cei mai mulţi nu erau în stare să se dea la acelaşi randament ca şi cu o zi înainte. Motivele sunt simple: traseul din ce în ce mai erodat şi oboseala acumulată. Adăugaţi la asta o ariditate de deşert mexican, care făcea traseul orice numai aderent nu. Aproape că ni s-a făcut dor de ploile de anul trecut. Ni s-a făcut dar nu prea! Totuşi, un apel la organizatorii care au filme să ţină concursuri pe două zile: România nu e World Cup şi treaba asta nu se prea justifică; insistând cu sistemul de două zile diferite pentru calificări şi finală obligaţi riderii la mai mult efort fizic (ture) şi material (cazare, masă etc.) şi în mod logic pierdeţi o parte din public. Vă rugăm aveţi în vedere aceste lucruri pe viitor!

Asta am văzut din Danika în calificări cu toţii. foto: Cătălin Isopescu

Rezultatele au fost în cele din urmă destul de previzibile: distrugătorul Andi Delescu a luat potul la hardtail, Istrate s-a impus la Masters, iar la Juniori Sebi a câştigat cu un timp bun de locul doi la Elite. A spus cineva "Brosnan"??? La Elite, Gabor s-a dat pe bike-ul de împrumut de la filantropul Popo după ce a spart shock-ul şi a ajuns pe 12, echipierii Garage Racing, Zaha şi Norbi, au ajuns pe 9 şi 11 cu al nostru Costi intercalat, Piciu pe 8, Geza în cruising mode pe 7, Cezar (cu căzătură) pe 6 şi Tzuna pe un sănătos 5. Chilea a rămas pe 4, deşi e cel mai harnic la căutat şi găsit linii inovative (a spus cineva "Fairclough"?), iar pe 3 a ajuns Danika, după o altă surpriză, Mirciulică, pe 2, şi actorul Petardă care s-a instalat pe 1. Şi am încălecat pe o şa şi am scris recenzia aşa!

Andi are pantaloni roz şi un umor propriu. Se ştie şi da pe bike. Bine. foto: Cătălin Isopescu

Sebică zboară pe locul I la Juniori. foto: Cătălin Isopescu

Istrate merge la sigur. foto: Cătălin Isopescu

Petardă joacă un joc psihologic care se poate traduce simplu: maturizare. foto: Cătălin Isopescu

Rezultatele complete:



Alte fotografii de la Cătălin Isopescu a.k.a. Rossi, care a lăsat pentru un sezon bicicleta deoparte şi a trecut în spatele obiectivului:

Întotdeauna e fain să te dai cu Ciupi. Când apuci să îi ţii trena. foto: Cătălin Isopescu

Petru Vereştiuc are full şi îi dă bine. Iaşi rules! foto: Cătălin Isopescu

Miercurea Ciuc flow: Danika şi Geza. foto: Cătălin Isopescu

Mircică apare în multe poze, deci e fotogenic. Corect! foto: Cătălin Isopescu

Cezar. Privirea spune totul! foto: Cătălin Isopescu

Geza în alunecoasa parte de sus a traseului. foto: Cătălin Isopescu

Nacu stilizează gap-ul mic de sus. foto: Cătălin Isopescu

A doua parte a frăţiei Vereştiuc şi alt motiv de voie bună, we! foto: Cătălin Isopescu

Sergiu Pascu se dă constant anul acesta. Bravo! foto: Cătălin Isopescu

Mai oldschool decât Domi nu se poate. Când el se dădea deja activ pe mountainbike, unii dintre participanţi nici nu erau născuţi. foto: Cătălin Isopescu

Ionuţ Sava şi alt curent fain de la Braşov: TrailBros. foto: Cătălin Isopescu

Bogdănel e al doilea Trail Brother. foto: Cătălin Isopescu

Alo, mama? Da, la un suc cu băieţii... foto: Cătălin Isopescu

Zăhări-yeah de la Maramu, punct. foto: Cătălin Isopescu

Ciupi, o pată de culoare în secţiunea nouă de flow. foto: Cătălin Isopescu

Chilea şi viziunea, o reţetă de succes. foto: Cătălin Isopescu

Geza în contrapanta cea mai inconfortabilă a traseului. foto: Cătălin Isopescu

Cezar, a racer named desire. foto: Cătălin Isopescu

Danika, take one. foto: Cătălin Isopescu

Danika, take two şi poza mea favorită. foto: Cătălin Isopescu

Ştefan transferă cu succes de la freskiing la downhill. foto: Cătălin Isopescu

George Flutur is a happy rider! foto: Cătălin Isopescu

Jitariu, from Wales with Love. (Monica Vărgăluţă likes this.) foto: Cătălin Isopescu

Nacu şi încă una bună. foto: Cătălin Isopescu

Cătălin, alt băiat bun de la Iaşi. foto: Cătălin Isopescu

Iulian cel pestriţ. foto: Cătălin Isopescu

Dark horse Popo. foto: Cătălin Isopescu

Bogdănel la smooth. foto: Cătălin Isopescu

Norbi pentru Garage Racing. foto: Cătălin Isopescu

Zaha does it again! foto: Cătălin Isopescu

Heartbreaker Filip. foto: Cătălin Isopescu

Cum să încheiem altfel decât cu Fotogenicul Şef? foto: Cătălin Isopescu

E corect să precizăm că au existat discuţii legate de sistemul de cronometrare a băieţilor din Bistriţa care nu ştim să fi dat greş până acum şi pe care nu avem nici un motiv să îl suspectăm. Concret, unul dintre participanţi a sesizat organizatorii (de o manieră, spune-se, discutabilă) că ar fi cronometrat filmarea sa de pe helmet cam şi că timpul de acolo ar fi fost cu jumătate de minut mai rapid decât cel afişat. Nu avem un statement oficial, dar îi acordăm nemulţumitului prezumţia de bună credinţă. Adică suntem convinşi că s-a cronometrat pe helmet cam din nerăbdarea de a-şi afla timpul şi nu din alte motive. De asemenea, putem admite că se pot strecura greşeli umane, şi ele de înţeles, în orice procedură. Totuşi, socotim contestaţia şi mai ales modul în care a fost făcută drept deplasate. Camerele de luat vederi nu sunt acceptate ca sisteme de cronometrare nicăieri în lume, iar condiţiile au fost aceleaşi pentru toţi participanţii. Ce se întâmplă dacă vine fiecare cu timpul socotit de pe helmet cam la fiecare cursă? O să fie un fel de silent disco pentru downhilleri. Am uitat atât de rapid de concursuri unde se cronometrează "la minut", cu iPhone-ul (caz fericit) sau "cu fotocelulă numai la start" sau, aproape la propriu, "pe ceasul de la gară"? Oricare ne-ar fi părerile personale, am mers însă un pas mai departe şi am decis să întrebăm la modul cel mai serios persoane mai avizate decât noi. Avem câteva răspunsuri interesante, deci ţineţi aproape zilele ăstea!

Pe final nu avem decât să le mulţumim celor de la Shack pentru organizarea aproape impecabilă. Alexandra şi Bogdan sunt primii care îmi vin în minte, dar reprezintă doar vârful unui eisberg care e format din mulţi oameni de suflet al căror nume nu îl cunosc. Să trăiţi, oameni buni. De asemenea, suntem impresionaţi de prestaţia celor care au muncit la traseu şi fac din Piatra de la an la an un loc unde vrei să te întorci. Se vede! Respect shapers! Asta e nevoie să vadă şi cei care deja s-au cocoţat pe lauri. Sper ca anul viitor lucrurile să se lege şi mai bine!

Până data viitoare,
Mx