Sapi și Câștigi! - Brașov 2018

De ce ai nevoie ca să te dai cu bicicleta? De o bicicletă, firește, și de un loc de dat. E atât de simplu. Despre biciclete tot povestim, ele au devenit mai bune de la an la an, iar noi suntem mai aproape de ele ca niciodată, fiindcă avem de unde le cumpăra și și cu ce, nu ca mai demult. Dar mai e ceva: locurile de dat, iar pe acestea le luăm ca fiind de-la-sine-înțelese. În ultimii ani, analizând felul în care sportul nostru e̶v̶o̶l̶u̶e̶a̶z̶ă̶ funcționează aici în țară, ne-am dat seama de un lucru simplu: evoluția, în adevăratul ei sens, nu poate avea loc fără ca noi să avem pe unde să ne dăm.

video pumptrack dealul melcilor

Deși poate părea altfel, există o lipsă de locuri de dat acută în multe zone ale țării, iar acolo unde sunt locuri de dat, oamenii (din ce în ce mai mulți) se înghesuie pe câteva trasee. Desigur, unii dintre voi vor spune că avem poteci destule și că trebuie doar să ne dăm pe ele și nu este neadevărat. Dar noi voribim despre locuri de dat faine, îngrijite, bine realizate, care să-ți pună zâmbetul pe buze la fiecare dată. Iar pentru asta e nevoie de muncă, de dat la lopată și la sapă, de sudoare și de nervi, iar asta e problema: avem prea mulți oameni dornici să se dea prea puțini interesați să pună mâna și să lucreze.

Am întors situația pe toate părțile și am ajuns la o concluzie: anul acesta facem o campanie de construit și îngrijit trasee în zona Brașovului; cu premii, desigur, pentru ca să fie cât mai atractiv pentru toată lumea. Veți găsi detalii despre această campanie ceva mai jos, pentru moment însă punem lucrurile în context. Vom răspunde totuși din start la o întrebare: de ce la Brașov? Pentru că aici suntem acasă, aici cunoaștem traseele și problemele lor cel mai bine și aici e logic să încercăm așa ceva.


Situația actuală

Traseele din zona Brașovului sunt bine cunoscute de mulți rideri din toată țara, sunt faine și multe și totuși destul de dificile pentru începători. Dacă vrei să înveți să te dai, clar vei evolua aici, dar nu-ți va fi ușor. Dacă în trecut multă lume se dădea aproape strict la vale pe la Brașov, mulțumită vechiului traseu din Postăvarul, a ușurinței de a urca cu autobuzul de Poiană și a existenței traseului de la Bunloc, imediat după cele trei ediții ”On The Rocks”, în ziua de azi efervescența gravity s-a mutat înspre enduro și all-mountain, înspre biciclete mai polivalente și lume mai curioasă la noi trasee. Concret însă, cei mai mulți localnici se dau tot pe cele mai cunoscute două-trei trasee din zonă: din Postăvarul prin Ruia și pe Crucuri până în Poiana Ștechil și apoi în Brașov, la alegere; din Poiană pe Drumul Galben de lângă șosea sau pe eterna Vale Cu Apă, care se intersectează cu traseul de Crucuri antemenționat. Cei interesați mai mult de ciocăneală downhillistică îi dau tot pe vechea Potecuță sau pe Freeride, iar cei îndrăgostiți de Strava insistă să coboare din Șaua Tâmpei spre centru, deși 1. e arie protejată 2. ranger-ul de acolo e chitit pe amendat bicicliști 3. avem un gentlemen's agreement local să ne dăm cât mai puțin pe acolo 4. KOM-ul de traseul ăla oricum nu va fi biruit. Alternative există, slavă cerului! Un om de bine, modest și muncitor, ne-a oferit pe de-a moaca Poteca Sasului, din Poiană în Brașov, și a reamenajat aproape singur și vechiul drum Familial din Postăvar și și traseul Cruce Roșie, tangent cu Drumul Roșu. Pentru ”aventuroșii” din sat avem Putreda, coborârea din Poiana Ograda, cele trei-patru variante de Crucuri înspre Răcădău, Noua și Timiș sau poate sumedenia de trasee care pleacă spre Râșnov și Cristian. Bucăți populare descoperite mai recent sunt poteca din Kanzel spre Lupului sau intrarea de sus în Valea Cu Apă, deasupra de Carieră și mai jos de Poiana Drester, dar totuși cei mai mulți tot pe cele trei trasee pomenite la început se dau. Iar traseele s-au degradat în consecință de la an la an, în clipa de față anumite segmente fiind pe alocuri imposibil de parcurs pentru cei fără o tehnică bună. Cam aici suntem pe moment.


Puțină istorie a lopătatului brașovean

Acum 20 de ani ne dădeam în mare pe Drumul Roșu, pe Forestier și pe Vechi, dar am descoperit rapid Potecuța, Valea Cu Apă și și că potecile sunt mai faine decât drumurile forestiere late. Primul efort concret de trail building s-a conturat în 2004, cu ocazia Surmont MTB Festival, când doi localnici au oferit o alternativă la trecerea plictisitoare prin Poiana Ruia. Așa s-a născut pe traseul de downhill segmentul abrupt și tehnic de lângă Pilonul Doi, pe care o țară întreagă a învățat să se dea pe rădăcini. În acea perioadă sportul era în plin avânt și entuziasmul local a fost canalizat și în alte părți: riderii tineri au realizat în zona de jos a Drumului Roșu o altă bucată cu piatră și rădăcini botezată ”Mini Mont Sainte Anne”, au dat la sapă pe Dealul Melcilor și La Iepure, unde au ridicat duble, un roadgap, un table și un mini traseu de dual, și și-au reunit din nou forțele în Postăvarul unde au făcut o intrare nouă pentru traseul de downhill. E aici obligatoriu de spus că vechiul traseu de downhill din Postăvarul a fost aproape sigur cel mai dificil și mai lung traseu de MTB din România și că din păcate nu a văzut un concurs adevărat pe el până când a fost șters odată cu lărgirea pârtiilor din 2010. Bucăți din el mai există, pe alocuri.

Diverse eforturi disparate pentru a ridica trail-uri pentru dirtjumping au apărut încă din 2000, când pe Livadă a apărut o dublă, mai sus de locurile clasice de băut, apoi lângă talciocul de la Târlungeni și în grădina Țimăn din Șchei, unde voluntarii au modelat și un quarter din pământ și un traseu de dual. Trail-urile din Țimăn, accesibile pentru toți, au fost din păcate distruse de ambițiile competiționale ale unui prieten de-al nostru, care le-a modificat astfel încât doar el să se poată da pe ele, apoi le-a lăsat în paragină și așa au rămas până azi.

O nouă generație de trailbuilderi a apărut odată cu primele ediții ”On The Rocks” de la Bunloc: doi tinerei de liceu s-au pus pe treabă și ne-au oferit pe tavă un traseu pe atunci nou, denumit de toți ”Freeride”, pentru ca apoi să se specializeze în pumptrack-uri prin diverse zone ale țării. Ceea ce puțini știu e că au mai făcut un traseu prin pădure cu săritoare măricele și o continuare a lui care va fi gata în perioada imediat următoare. Tot cam în aceeași perioadă a început să dea la sapă și omul de bine despre care vă ziceam ceva mai sus, căruia îi place mai mult munca decât publicitatea. După câteva încercări năruite de pădurar pe lângă Freeride, s-a apucat de Poteca Sasului și de îmbunătățiri la Potecuță, apoi de Drumul Familial și de Crucea Roșie din Poiană. N-avem destule cuvinte să-i mulțumim!

De-a lungul timpului e important să subliniem că unele dintre trasee au fost deschise și popularizate prin implicarea motoriștilor, în special a celora care se dau și cu bicicleta. Nu-i huliți pe oamenii ăștia, că dacă nu ar fi fost ei, ne-am fi dat prin mai puține locuri și probabil mai trist!

În ultima perioadă o mână de adolescenți s-au arătat interesați de mentenanța traseelor deja existente și au pus osul la treabă pe câteva dintre ele. Cu asta am ajuns în prezent. Am vrut să punctăm momentele acestea de istorie ca să exprimăm un gând simplu și clar: s-a putut atunci, SE POATE ȘI ACUM!


Campania ”Sapi și Câștigi - Brașov 2018”

Deci care-i treaba? Am văzut unde suntem și ce am făcut până acum. Sau, mai bine zis, ce am putut face. Credem că e mare mare nevoie de o coagulare a comunității înspre a îngriji și a dezvolta ce avem; înspre săpat, lopătat și construit. Ele trebuie să devină o tradiție obligatorie, că altfel ne tăiem încetul cu încetul craca de sub fund. În viziunea noastră despre o lume ideală, ne-am dori ca o zi de dat din fiecare săptămână să fie rezervată mentenanței potecilor și să existe un gentlemen's agreement local ca în acea zi nimeni să nu se dea și toți să pună mâna pe sapă. Dar ăstea sunt vise.

Ne-am gândit să dăm un imbold scenei locale punând la cale campania actuală ”Sapi și Câștigi - Brașov 2018”. E destul de simplu. Am făcut o listă cu zonele care au cea mai mare nevoie de îngrijiri, e vorba în mare despre traseele principale. Cei interesanți de campanie se uită la listă, o analizează, își asumă o bucată de traseu și purced la treabă. Au la dispoziție o lună. Fac poze before and after. La final noi tragem linie și analizăm toate participările și decidem cine câștigă premiile noastre.

Că tot veni vorba, premiile sunt ce avem fiecare pe acasă și cu ce putem contribui fiecare. Nu suntem bogătani, dar credem că putem sacrifica niște lucruri pentru ce ne e important. Și fiindcă știm că și alții gândesc ca noi, cine vrea să contribuie la fondul de premiere o poate face. Dacă sunt magazine sau alte business-uri din domeniu care vor să ne susțină inițiativa, o pot face și ele, doar să știe din capul locului că scopul nostru nu este de a le face reclamă; le mulțumim o dată și atât.

Nu avem nimic de pierdut. Din acest demers toată lumea câștigă. Asta se numește ”efort al comunității” și asta ne poate uni mai mult decât alte lucruri. Asta ne dorim să obținem. Mai presus de premiile pe care le pot câștiga, cei care pun osul la treabă vor câștiga pe termen mult mai lung respectul comunității și al oamenilor care se dau cu ei.

Vă mai facem o confesiune cât se poate de sinceră: motivația principală a acestui demers este că și noi vrem să ne dăm. Doar că nu putem săpa singuri la toate traseele. Dar dacă toată lumea se pune pe treabă, atunci vom avea CU TOȚII pe unde să ne dăm mai fain și asta e ideea de bază. Noi suntem doar o voce, o scânteie, dar puterea și voința sunt în comunitate! Adică la voi.

Bonus: având în vedere că tensiunile cu drumeții sunt cât se poate de actuale, mentenanța potecilor poate fi un argument foarte foarte important atunci când se aduce în discuție legitimitatea noastră de a utiliza potecilor. Așa cum am arătat mai sus, bicicliștii au făcut de-a lungul timpului o parte din mentența la potecile care, se știe, sunt de uz comun. Da, au făcut-o în primul rând pentru propria plăcere, dar cu toții beneficiază de aici, inclusiv drumeții. Nu știm încă în ce mod vor evolua lucrurile în ce privește uzul traseelor turistice de pe munte, dar e destul de clar că atunci când doar un grup de utilizatori se ocupă cu mentenanța lor e cam greu să le spui ălora că nu mai au ce căuta pe acolo.

Pentru ca treaba să fie completă, vom împărți campania pe trei categorii: Mentenanță, Noutăți și Pădure Curată. ”Mentenanță” e ce vă explicam deja mai sus: alegi o bucată de traseu din listă, te brigadizezi cu niște prieteni, îți asumi acea parte de traseu și nu uiți să faci poze înainte și după. ”Noutăți” bagi dacă te simți creativ și vrei să faci ceva nou: niște elemente, o bucată de traseu nouă sau o variantă la una deja existentă; orice e binevenit. La fel ca la prima categorie, enunți clar ce alegi, îți asumi, documentezi. ”Pădure curată” se referă a curăța locurile de dat. Din păcate sunt multe astfel de locuri unde lumea aruncă gunoi. Cine adună cel mai mult gunoi e premiat. La fel: spui de unde, îți asumi, faci poze. Aici e iarăși un bonus de tip ”Uite, bicicliștii sunt de treabă, adună gunoi!”


Detalii și reguli de bază

1. Campania durează din X până în Y, timp de o lună.
2. Echipele pot fi formate din maxim 3 membri.
3. Numărul echipelor este nelimitat.
4. Înscrierile se pot face până la data de X pe adresa de email [email protected].
5. În email-ul de înscriere fiecare echipă precizează exact ce vrea să facă și de care secțiune de traseu vrea să se ocupe.
6. În data de X+2 zile facem o ședință tehnică la care trebuie să participe toate echipele înscrise și în cadrul căreia fiecare își declară deschis intențiile față de ceilalți: ce vrea să facă și unde. În cadrul ședinței tehnice juriul format din membri DirtBike și trailbuilderi va îndruma echipele, va răspunde la întrebări și va face recomandări.
7. În prima zi de teren, echipele documentează foto/video zonele de traseu pe care și le asumă și le trimit prin e-mail la [email protected]. Documentările ulterioare de pe trasee sunt binevenite, evident.
8. Orice nelămurire se întreabă și se discută!

FOARTE IMPORTANT: uneltele motorizate sunt strict INTERZISE, iar cine le folosește riscă descalificarea din campanie. În caz că nu e limpede de ce, vă dăm câteva motive: 1. discreția în natură este importantă 2. sunetul motoarelor de orice fel are prea mică legătură cu natura și deranjează fauna 3. cine se plânge de mijloace motorizate în pădure ar face bine să nu le folosească la rându-i 4. din experiența noastră forța umană și uneltele simple (lopata, sapă, hârleț, topor, ferăstrău) sunt suficiente.


Listă de trasee pentru mentenanță

1. Valea Cu Apă, în special în prima parte, pe rădăcini, înainte de pârâu, și zona de după Poiana Ștechil, până pe urcare/plat. Orice reparație aici este binevenită.
2. Crucuri/OTR, mai ales zonele dintre prima și a doua urcare, între a doua urcare și poieniță și ultima coborâre lungă și dură înainte de Valea Cu Apă, probabil cea mai erodată secțiune de traseu din jurul Brașovului din ultimii ani. Și aici orice intervenție este binevenită.
3. Potecuță, cu accentul pe zona de dinainte de roadgap și torentul dinainte de joncțiunea cu Potecuța Veche/Poteca Sasului. Salutăm și aici orice contribuție.
4. Bazine, bucata tehnică de după bifurcația cu varianta care duce la Fântânița Dreptății, dinainte de creastă. Și aici e valabil: cine face orice e șef!

Suntem deschiși, evident, la orice sugestii pentru mentenanță. Vrem să punctăm un aspect: în multe zone foarte erodate există linii alternative care nu sunt folosite. Dacă activăm aceste linii și, eventual, limităm accesul la cele actuale, vom avea bucăți noi pe traseele deja existente, iar secțiune erodate se vor putea regenera singure în timp, acolo unde este cazul.


Sugestii de trasee pentru Noutăți:

1. Coborârea de la Poiana Ograda până în Grădina Țimăn.
2. Traseu alternativ din drumul de Crucuri până în Poiana Drester (intrarea a doua la stânga, după cea către Peștera De Lapte și cea către Familial)
3. Începutul Potecuței Vechi cu variantă stânga, până sub roadgap (există acolo și un kicker-to-wallride vechi).
4. Reactivarea coborârii abrupte care pleacă din Potecuța Veche, de la băncuța din curba ac-de-păr.
5. Repararea kickerelor de la începutul Potecuței.
6. Linie nouă de ieșire din Freeride în Forestier.
7. Linie alternativă pe Freeride-ul de Jos, din singletrail până în terasa junilor.

Evident, deschiși și aici la orice sugestie!


Premii și contribuții

Premiul pentru ”Mentenanță” constă în 600 RON cash plus un cadru de dirtjumping Atomlab Pimp 2 cu accesorii.
Premiul pentru ”Noutăți” constă într-un MTB oldschool proaspăt asamblat, cu piese de uzură noi.
Premiul pentru ”Pădure Curată” constă în \_\_\_\_.

Cei care nu câștigă nici unul dintre premiile de mai sus să țină minte un lucru: recunoștința comunității valorează mai mult decât orice premiu!

După cum spuneam și mai sus, cine dorește să contribuie cu obiecte, să ne contacteze și sporim fondurile de premiere! Magazinele locale care vor să ne susțină pot să ia și ele legătura cu noi, dar nu le putem promite din păcate nimic în afară de o menționare simplă în cadrul materialelor de aici. Nu reclama este scopul acestei campanii.


Aspecte legale și morale

Mare mare atenție! Acesta nu este concurs și nu îl vom numi concurs. Este o CAMPANIE din care credem că va rezulta binele comunității. DirtBike.ro vrea să vă motiveze, dar nu vrea să-și asume orice tâmpenie se apucă să facă oricine prin pădure. Luați în calcul că pădurile sunt ale tuturor, dar că nu putem face ce vrem în ele. Nu e nici legal, nu e nici logic. Campania aceasta se bazează înainte de orice altceva pe mentenanță, pe a repara ce deja există și e stricat. Dar bunele intenții nu sunt de ajuns. Noi nu putem răspunde pentru fiecare, deci vă rugăm să fiți cumpătați, liniștiți și cerebral. Fiți discreți în pădure, iar dacă vă întreabă cineva ce faceți, răspundeți calmi că ați venit ca voluntari să reparați potecile stricate de oameni, erodate de natură. E cât se poate de adevărat.

Ca să înțelegeți un pic unde ne situăm din punct de vedere legal, statul român nu prevede în legile sale existența unor trasee dedicate pentru bicicletă prin pădure. Nu că le interzice, pur și simplu ele nu există din perspectiva legiuitorului. Deci nu există nici ”dreptul” de a face ceva pentru biciclete în pădure. Ce există deja sub formă dedicată reprezintă excepții și relații bune cu autorități locale care înțeleg imaginea de ansamblu și aleg să închidă un ochi pentru că pricep că trebuie să aibă oricine un loc în pădure. Dar un cadrul legal pentru realizarea de trasee sau elemente pentru datul cu bicicleta prin pădure nu există și din păcate perspectivele în acest sens sunt cam slabe. Este foarte bine să cunoașteți aceste aspecte înainte de orice altceva. Și să nu vă purtați niciodată ca și când, bicicliști fiind ”aveți dreptul”. Momentan nu avem niciunul dintre noi drepturi dedicate, deci să fim decenți și să ne purtăm în consecință!


Scopuri și viziune de viitor

O mai spunem o dată, ca să fie clar: ideea principală a acestei campanii este să deschidem mai multe zone de dat faine în jurul Brașovului și să motivăm lumea să facă din săpat un obicei firesc. Cel mai important efect secundar pe care-l poate avea această campanie este că o dată cu popularizarea de noi trasee cele vechi, intens folosite, se vor descărca și se vor eroda mai puțin. E matematică simplă. Trebuie doar ca riderii locali să devină mai deschiși.

Dacă această campanie experimentală va da roade, putem să o reluăm în viitor. De asemenea, dacă ea se dovedește un succes, nu vedem de ce ea nu ar fi preluată ca șablon de inițiativă de către alte comunități, pentru a o implementa acolo unde este nevoie de ea.

TRAILBUILDING FOR THE WIN!

Spor la săpat!