E greu sa cuprinzi in cuvinte, atat de repede si intr-un mod adecvat, ceea ce s-a petrecut, din nou, in zona Baii Mari cu prilejul Rocks 'n Roots Jam. Asta fiindca orice event de Maramu este scaldat in superlative de cei ce iau parte la el si din acest motiv este cam greu sa mai gasesti cuvinte de lauda. Sa bagam totusi o fisa…
Anul acesta Garage Racing a preluat cu totul fraiele organizarii si bine a facut. Ca la orice event care se respecta, traseul este elementul central al desfasurarii, iar parcursul Rocks 'n Roots este pana acum, cel mai complex din Romania. El incepe fulminant, cu celebra piatra si buclucasul rockgarden, continua prin padurea stufoasa si neiertatoare unde radacina ti-e inamic de moarte, te salta via unui roadgap nu tocmai mic peste suma de gura casca de acolo si te teleporteaza in padurea de jos, unde ai vrea sa te bucuri de flow-ul incredibil si de contrapantele bine facute, dar prima jumatate te-a cam ucis deja si incerci sa tii de ghidon cu mainile pe care ar fi bine sa le mai ai. Senzatia de a fi ajuns jos dintr-o bucata si intr-o bucata? Nepretuita! Can I have a witness? Intrebati in jur. Nu ati ajuns acolo? Ghinion! Poate la anul!
Mogosa a fost uda leoarca inaintea concursului, iar asta a insemnat pentru cei veniti din timp chin prin sectiunea superioara si o loterie a pneurilor. Spikes, Dry Screams? Hm! De parca nu am avea tot timpul problema aceasta, numai buna de scuza in caz de noncombat… Din fericire pentru toata lumea insa, de vineri a inceput sa se usuce si prin padure, sambata a uitat de ploaia prognozata de unele site-uri, iar organizatorii au rasuflat usurati cu ochelarii de soare pe fata. Bine asa!
Ofrande? Evident, la roadgap! Fiindca un speedcheck nu era la indemana tuturor, cativa au gasit de cuvinta sa vada cum arata iarba din platul de la zece metri de dupa landing la orizontala. No, acum stiti si voi cum e… Totusi, daca nu stiti sa sariti cu bicicleta, poate e mai indicat sa luati un chickenline onorabil sau sa invatati cum sta treaba cu aerul, uitandu-va la altii care se pricep mai bine si care stiu daca e bine sau nu sa mai pedalezi de 5087 de ori inainte. Roadgap-ul nu e vinovat de nimic, cum nu e de altfel nici rockgarden-ul, care a rapus si el cativa osteni de-ai cavaleriei. Cel mai notabil: Mihnea, care s-a jucat parca tot weekend-ul de-a Lone Ranger si si-a cautat liniile pe cont propriu. Sper sa-ti refaci incheietura cat de repede, partenere! Piatra de la inceput a speriat pe multi, dar chickenline-ul s-a dovedit a fi safe si rapid pentru cine a avut ochi sa vada. Finish-ul a capatat si el trei contrapante si doua saritoare in locul liniei drepte de anul trecut si bine au prins! In rest, tot ce trebuie: organizare ferma, timpi de start (in buna masura respectati), suficiente urcari pentru toata lumea, hot-seat, sistem de cronometrare cu speedtrap, afisaj si clasament intermediar si lacul de la baza muntelui ce pre multi i-a balacit. Cam bine, nu?
Racetime! La hardtail, baietii cu cojones au prins iarasi timpi ce ar fi declasat o parte buna dintre participantii la Elite, juniorii i-au rusinat pe aceiasi si mai tare, iar la Masters The Old Boys au demonstrat ca au destula gazolina in rezervor pentru a duce bicicletele pana jos la viteze onorabile. La Elite, cam aceeasi poveste ca intotdeauna, cum ici permutari in top ten-ul meritat si aprig disputat. Loganistul-sef Vicky a prins zecele dupa ce si-a asigurat un set de poze cu flatties la roadgap, local Norbi pe 9 cu o mansa solida, musafirul Zhelev pe 8, probabil multumit, iar omul meu cu pantaloni lungi I-Straight s-a propulsat pe 7 dupa un sezon mai degraba on/off. Ova a alunecat pe 6, desi la Rocks 'n Roots Jam asta nu inseamna nimic rau, ba dimpotriva, amicul sau Condurache si-a insusit 5-ul cu o prestatie buna, in timp ce musafirul Szollosi care mergea ca racheta prin padure, dupa cum marturiseau unii, nu a mai prin podiumul pe care se calificase initial. Adevarat erou localnic, Mircea Fanatan, a obtinut in uralele publicului primul sau podium national de downhill, timp batut doar de Danika din Ciuc, si el la cel mai bun rezultat al sau, si de Nadia Comaneci personal! Sorinel nu a facut decat sa confirme toate banuielile, a cazut inca de la inceput, a mers ireal in prima bucata si mult prea tare in cea de a doua si ne-a facut sa ne intrebam ce mama dracului de timp scotea daca nu cadea. 7 secunde diferenta! Geza nu a fost in apele lui si mai mult nu e nevoie sa spunem. O sa isi reintre in ritm, fara doar si poate!
Petarda a fost artificiul weekend-ului, cu bicicleta noua, parinti campioni in finish si extra motivatie: locul 1 la juniori si locu 5 la general. De speriat, de sperat, dar nu de periat, nota bene! Demni de mentionat si ei: headmaster Cristi de la Garage Racing, la primul sezon complet pe bicicleta, cele trei fete care au verificat traseul (restecp, girls!) si Phoenix-man Andrei Barbosu care stie sa renasca in sporturile ce ii plac la fel ca telefoanele-i aruncate-n Sasar sau, mai nou, in asfaltul cald de la locul de munca. Goodie!
Petrecerea a fost in stil tipic de Baia Mare, asa cum a fost si atmosfera generala din tot weekend-ul: calda, haotica si cu o tona de suflet. Pentru ca acolo unde pui suflet, cine vrea sa vada vede si iti intinde mana!
Inca ceva: respect to the shapers! To all shapers… Si inca o nota plus o palma morala celor care cred ca e destul sa arunci niste banda de marcaj prin padure, sa chemi tri oameni si sa ai impresia ca faci concurs. Amigos, treaba nu merge asa, iar "etalonul" gratzu o fi bun la aerobic de apartament, pe timp de iarna, dar nu aici. Pentru inspiratie despre cum se face treaba, calatoriti un pic in nord. Oamenii stiu ce fac.
Cu respect etern si nemasurat pentru Maramu,
Maximilian Munteanu
Anul acesta Garage Racing a preluat cu totul fraiele organizarii si bine a facut. Ca la orice event care se respecta, traseul este elementul central al desfasurarii, iar parcursul Rocks 'n Roots este pana acum, cel mai complex din Romania. El incepe fulminant, cu celebra piatra si buclucasul rockgarden, continua prin padurea stufoasa si neiertatoare unde radacina ti-e inamic de moarte, te salta via unui roadgap nu tocmai mic peste suma de gura casca de acolo si te teleporteaza in padurea de jos, unde ai vrea sa te bucuri de flow-ul incredibil si de contrapantele bine facute, dar prima jumatate te-a cam ucis deja si incerci sa tii de ghidon cu mainile pe care ar fi bine sa le mai ai. Senzatia de a fi ajuns jos dintr-o bucata si intr-o bucata? Nepretuita! Can I have a witness? Intrebati in jur. Nu ati ajuns acolo? Ghinion! Poate la anul!
Mogosa a fost uda leoarca inaintea concursului, iar asta a insemnat pentru cei veniti din timp chin prin sectiunea superioara si o loterie a pneurilor. Spikes, Dry Screams? Hm! De parca nu am avea tot timpul problema aceasta, numai buna de scuza in caz de noncombat… Din fericire pentru toata lumea insa, de vineri a inceput sa se usuce si prin padure, sambata a uitat de ploaia prognozata de unele site-uri, iar organizatorii au rasuflat usurati cu ochelarii de soare pe fata. Bine asa!
Ofrande? Evident, la roadgap! Fiindca un speedcheck nu era la indemana tuturor, cativa au gasit de cuvinta sa vada cum arata iarba din platul de la zece metri de dupa landing la orizontala. No, acum stiti si voi cum e… Totusi, daca nu stiti sa sariti cu bicicleta, poate e mai indicat sa luati un chickenline onorabil sau sa invatati cum sta treaba cu aerul, uitandu-va la altii care se pricep mai bine si care stiu daca e bine sau nu sa mai pedalezi de 5087 de ori inainte. Roadgap-ul nu e vinovat de nimic, cum nu e de altfel nici rockgarden-ul, care a rapus si el cativa osteni de-ai cavaleriei. Cel mai notabil: Mihnea, care s-a jucat parca tot weekend-ul de-a Lone Ranger si si-a cautat liniile pe cont propriu. Sper sa-ti refaci incheietura cat de repede, partenere! Piatra de la inceput a speriat pe multi, dar chickenline-ul s-a dovedit a fi safe si rapid pentru cine a avut ochi sa vada. Finish-ul a capatat si el trei contrapante si doua saritoare in locul liniei drepte de anul trecut si bine au prins! In rest, tot ce trebuie: organizare ferma, timpi de start (in buna masura respectati), suficiente urcari pentru toata lumea, hot-seat, sistem de cronometrare cu speedtrap, afisaj si clasament intermediar si lacul de la baza muntelui ce pre multi i-a balacit. Cam bine, nu?
Racetime! La hardtail, baietii cu cojones au prins iarasi timpi ce ar fi declasat o parte buna dintre participantii la Elite, juniorii i-au rusinat pe aceiasi si mai tare, iar la Masters The Old Boys au demonstrat ca au destula gazolina in rezervor pentru a duce bicicletele pana jos la viteze onorabile. La Elite, cam aceeasi poveste ca intotdeauna, cum ici permutari in top ten-ul meritat si aprig disputat. Loganistul-sef Vicky a prins zecele dupa ce si-a asigurat un set de poze cu flatties la roadgap, local Norbi pe 9 cu o mansa solida, musafirul Zhelev pe 8, probabil multumit, iar omul meu cu pantaloni lungi I-Straight s-a propulsat pe 7 dupa un sezon mai degraba on/off. Ova a alunecat pe 6, desi la Rocks 'n Roots Jam asta nu inseamna nimic rau, ba dimpotriva, amicul sau Condurache si-a insusit 5-ul cu o prestatie buna, in timp ce musafirul Szollosi care mergea ca racheta prin padure, dupa cum marturiseau unii, nu a mai prin podiumul pe care se calificase initial. Adevarat erou localnic, Mircea Fanatan, a obtinut in uralele publicului primul sau podium national de downhill, timp batut doar de Danika din Ciuc, si el la cel mai bun rezultat al sau, si de Nadia Comaneci personal! Sorinel nu a facut decat sa confirme toate banuielile, a cazut inca de la inceput, a mers ireal in prima bucata si mult prea tare in cea de a doua si ne-a facut sa ne intrebam ce mama dracului de timp scotea daca nu cadea. 7 secunde diferenta! Geza nu a fost in apele lui si mai mult nu e nevoie sa spunem. O sa isi reintre in ritm, fara doar si poate!
Petarda a fost artificiul weekend-ului, cu bicicleta noua, parinti campioni in finish si extra motivatie: locul 1 la juniori si locu 5 la general. De speriat, de sperat, dar nu de periat, nota bene! Demni de mentionat si ei: headmaster Cristi de la Garage Racing, la primul sezon complet pe bicicleta, cele trei fete care au verificat traseul (restecp, girls!) si Phoenix-man Andrei Barbosu care stie sa renasca in sporturile ce ii plac la fel ca telefoanele-i aruncate-n Sasar sau, mai nou, in asfaltul cald de la locul de munca. Goodie!
Petrecerea a fost in stil tipic de Baia Mare, asa cum a fost si atmosfera generala din tot weekend-ul: calda, haotica si cu o tona de suflet. Pentru ca acolo unde pui suflet, cine vrea sa vada vede si iti intinde mana!
Inca ceva: respect to the shapers! To all shapers… Si inca o nota plus o palma morala celor care cred ca e destul sa arunci niste banda de marcaj prin padure, sa chemi tri oameni si sa ai impresia ca faci concurs. Amigos, treaba nu merge asa, iar "etalonul" gratzu o fi bun la aerobic de apartament, pe timp de iarna, dar nu aici. Pentru inspiratie despre cum se face treaba, calatoriti un pic in nord. Oamenii stiu ce fac.
Cu respect etern si nemasurat pentru Maramu,
Maximilian Munteanu
Raporteaza
11 Comentarii
Scrie un comentariu
Promovarea ta aici!
Articole similare
Alte articole de la Costi Iordan
Promovarea ta aici!
eu zic ca ai prins bine atmosfera de weekend-ul trecut in acest review!
Noroc si felicitari pentru toti cei ce au fost acolo !
Cat despre eveniment, totul nu a fost perfect, intotdeauna este loc de mai bine dar am fost placut impresionat de cum s-a desfasurat totul, de riderii veniti, de spectacol, surprize din partea tinerelor talente cat si atmosfera foarte placuta.
O zona deosebit de frumoasa pentru cei care au apucat sa faca si o drumetie doua, asa ca, la mai bine si la anul chiar n-o sa mai am nici o scuza sa nu particip :)