Alarmă falsă! După ce ne-a speriat un pic ploaia de azi noapte, ne-a venit mintea la cap şi am realizat cam cât trebuie să plouă pentru a avea un efect real asupra traseului. Deci da: un pahar de limonadă turnat în deşertul Gobi. O inundaţie, nu altceva!
Serios vorbind acum, azi a fost ziua în care lumea şi-a asumat traseul aşa cum e el şi şi-a intrat în film. Sau nu. Senzaţia generală e că de la tură la tură te simţi mai bine pe bicicletă, ca pe orice traseu, dar sunt nişte lucruri destul de speciale legate de noul traseul de la Mogoşa. Ca de exemplu senzaţia extrem de dubioasă că te dai pe pană, foarte prezentă pe la mijlocul traseului, ceva mai sus de roadgap, unde şanţurile (mai degrabă şine) din praf cu pietre pe dedesubt îşi fac de cap. Nu e om cu care să nu fi vorbit azi care să nu fi mărturisit senzaţia asta stranie sau să nu fi spus "Băi, m-am oprit şi m-am uitat de două ori!" Venind vorba de pene, singura reţetă acceptabilă e să-ţi umfli cauciucurile bombă. Sau să ai Michelin-uri pe care să le poţi ţine la 1.4. Întrebaţi-l pe Mitzu!
Alte lucruri interesante: Sorinel care merge ca racheta pe traseu, dar e în rest superelaxat. Verificaţi citatele următoare:
"Băi, ai văzut ce-i dădea Sorin?!" (Mircea)
"Da, băi, incredibil..." (Costi)
"Băi, ce rău am mers ultima tură!" (Sorin, despre acelaşi run)
Sau: Costi, care iarăşi s-a spart la un suicide no-hander din care a rămas doar partea cu suicidul. Nu mai scriu nimic altceva, că mă banează naibii de pe site.
Vă las în compania fotografiilor pe care ni le-au pasat bunii noştri prieteni fotografi de Maramu, Ioana Bancoş şi Janos Rusiczki.
De la Ioana:
De la Janos:
Am plecat la o pălincă! Pe mâine!
Mx
Serios vorbind acum, azi a fost ziua în care lumea şi-a asumat traseul aşa cum e el şi şi-a intrat în film. Sau nu. Senzaţia generală e că de la tură la tură te simţi mai bine pe bicicletă, ca pe orice traseu, dar sunt nişte lucruri destul de speciale legate de noul traseul de la Mogoşa. Ca de exemplu senzaţia extrem de dubioasă că te dai pe pană, foarte prezentă pe la mijlocul traseului, ceva mai sus de roadgap, unde şanţurile (mai degrabă şine) din praf cu pietre pe dedesubt îşi fac de cap. Nu e om cu care să nu fi vorbit azi care să nu fi mărturisit senzaţia asta stranie sau să nu fi spus "Băi, m-am oprit şi m-am uitat de două ori!" Venind vorba de pene, singura reţetă acceptabilă e să-ţi umfli cauciucurile bombă. Sau să ai Michelin-uri pe care să le poţi ţine la 1.4. Întrebaţi-l pe Mitzu!
Alte lucruri interesante: Sorinel care merge ca racheta pe traseu, dar e în rest superelaxat. Verificaţi citatele următoare:
"Băi, ai văzut ce-i dădea Sorin?!" (Mircea)
"Da, băi, incredibil..." (Costi)
"Băi, ce rău am mers ultima tură!" (Sorin, despre acelaşi run)
Sau: Costi, care iarăşi s-a spart la un suicide no-hander din care a rămas doar partea cu suicidul. Nu mai scriu nimic altceva, că mă banează naibii de pe site.
Vă las în compania fotografiilor pe care ni le-au pasat bunii noştri prieteni fotografi de Maramu, Ioana Bancoş şi Janos Rusiczki.
De la Ioana:
De la Janos:
Am plecat la o pălincă! Pe mâine!
Mx
Raporteaza
Promovarea ta aici!
Articole similare
Alte articole de la Maximilian Munteanu
Promovarea ta aici!
Scrie un comentariu , fii primul ! :)