Gwin dă explicaţii şi semnează şi cu Troy Lee Designs

Era destul de clar că după tevatura făcută la începutul săptămânii lucrurile nu puteau rămâne aşa. Aaron Gwin a ieşit cu o declaraţie de presă prin intermediul managerului său Rich Houseman, şi el fost rider de Cupă Mondială şi cunoscut liant între diverşi raceri talentaţi şi anumite companii din industrie.

Comunicatul sună cam aşa:

Scriu această înştiinţare publică în speranţa că voi face puţină lumină asupra ceea ce se întâmplă cu mutarea mea la Specialized.

Informările că mi-aş fi încălcat contractul cu 23 Degrees/Trek World Racing sunt neadevărate. Contractul meu a expirat. Scrisoarea de intenţie de o pagină prevedea faptul că va exista "un contract amplu cu prevederi clare" în viitorul apropiat. Contractul de 16 pagini care a apărut la sfârşitul lunii Noiembrie nu a fost semnat de mine fiindcă nu era înţelegerea pe care o avusesem. Am făcut pasul spre o echipă care mi-a oferit contractul pe care mi-l doream şi aceasta este realitatea.

Articolele din presă sunt eronate, nedrepte, părtinitoare. Deoarece 23 Degrees a angajat avocaţi şi a ameninţat că mă vor da în judecată, avocaţii mei m-au sfătuit să nu spun nimic până acum,

În timpul în care m-am dat pentru Trek, mi-am îndeplinit contractul şi le-am oferit efortul şi angajamentul meu 100\% Am intenţia să procedez la fel şi cu Specialized.

Pentru moment, aş vrea să îi anunţ pe fanii mei că antrenamentele din extrasezon merg excelent. Ador noile mele biciclete şi sunt mai nerăbdător de a concura anul acesta decât am fost vreodată. Un mare mulţumesc familiei Specialized pentru această ocazie extraordinară şi pentru susţinere!

Sper că toată lumea va înţelege că nu pot vorbi despre alte lucruri la acest moment, dar am simţit nevoia de a clarifica situaţia puţin, fără a intra în detaliile care ţin de partea juridică.

Mulţumiri tuturor fanilor care m-au susţinut.

Pe lângă cele de mai sus, Gwin şi-a anunţat ieri şi noul parteneriat cu Troy Lee Designs într-un comunicat de presă publicat pe majoritatea site-urilor de profil:

Cel mai titrat competititor american din segmentul gravity din istoria Cupei Mondiale va concura în acest sezon şi dincolo de el cu articole Troy Lee Designs, de la căşti, echipament complet, protecţii, haine casual şi accesorii. Aaron se alătură astfel unei liste de coechipieri TLD fără precedent care deja îi are ca membri pe Sam Hill, Brendan Fairclough, Troy Brosnan, Steve Peat, Brandon Semenuk şi Cam Zink, pentru a-i menţiona doar pe câţiva.

Gwin a fost foarte încântat în ceea ce priveşte noul său sponsor şi sezonul care urmează.

"Ca mulţi alţi raceri, şi eu l-am admirat dintotdeauna pe Troy Lee" a declarat Gwin. "Nu există vreun dubiu că Troy este un inovator pentru stilul său distinct şi calitatea produselor sale. Modelele care ies din atelierele lui măsura lucrurilor şi nu aş putea fi mai mulţumit de prezenţa mea în echipă. Nu te întâlneşti deseori în viaţă cu oameni la fel de talentaţi şi de vizionari ca Troy Lee. Şansele pe care mi le-a oferit, de a-mi aduce aportul personal şi de a dezvolta produse, sunt ceva ce nu mi-am putut închipui niciodată. Acesta este un sponsor de vis pentru mine şi reprezintă doar începutul a ceea ce ştiu deja că va fi o relaţie în care ne vom simţi bine cu toţii!"

Deţinător şi principal factor de decizie al TLD, Troy Lee a fost prompt în a-şi spune punctul de vedere legat de adăugarea lui Gwin şi de posibilităţile nelimitate care reies din această mişcare.

"Oh da, ăsta e un vis împlinit! Să-l avem pe Aaron ca nou membru al echipei este cu adevărat extraordinar; mi s-a făcut pielea găinii când am semnat contractul cu el! Întotdeauna am avut un contingent zdravăn de campioni pe bicicletă, legende sau pur şi simplu oameni de calitate cu care ţi-e mai mare dragul să îţi petreci timpul liber, deci să-l avem pe Aaron e o prelungire firească a acestei moşteniri. Am urmărit cursele sale ca oricine altcineva iar faptul că toate s-au legat e prea tare. Are nişte rădăcini moto, este vinde de aici din sudul Californiei, îi plac maşinile iuţi, deci de abia aştept să merg să mă dau cu el, atât cu bicicleta cât şi cu motorul. O să fie distractiv să lucrăm cu Aaron şi să creăm noi produse cu cineva care e atât de talentat şi de apropiat de birourile noastre. Super tare!"

Managerul departamentului Bike al TLD, Craig Glaspell a.k.a. Stikman (N.R. fost mecanic al lui Brian Lopes, fotograf şi soţ al lui Leigh Donovan) a fost omul din umbră în care a făcut posibilă această nouă relaţie şi s-a bucurat să vadă că eforturile sale s-au concretizat.

"Venirea lui Gwin în echipa noastră e un pas foarte mare. Sunt foarte entuziasmat de felul în care au decurs lucrurile şi întrevăd un viitor cu mulţi ani de curse câştigate şi crearea de produse care sunt şi mai bine fundamentate în lumea competiţiilor. Sunt un tip din scena sudului Californiei şi am urmărit cariera lui Gwin de la cursele locale de la Fontana până la câştigarea Cupei Mondiale la general de două ori. Întotdeauna am sperat că voi lucra la un moment dat cu Gwinny şi sunt megaîncântat că Troy a susţinut această mişcare şi mi-a pus la dispoziţie toate cele necesare pentru a o duce la bun sfârşit." a comentat Stikman. "Gwin ne aduce mult mai mult decât simpla etichetă de 'om de curse foarte rapid'. E foarte dedicat găsirii de noi talente şi de a contribui la creşterea scenei de downhill din Statele Unite, e interesat de produse şi de rolul lor pe piaţă şi ştiu că suntem norocoşi să-l avem ca parte a echipei noastre de meseriaşi. Îi va motiva pe toţi membrii personalului nostru să devină mai buni în toate privinţele."

Troy Lee Designs priveşte cu încredere spre un nou sezon de succese cu toţi bicicliştii din echipă.

Pentru mai multe informaţii legate de Aaron Gwin şi de echipa de uzină Troy Lee Design, accesaţi www.troyleedesigns.com.

E destul de evident că orice poveste de genul acesta are cel puţin două versiuni şi că e bine să le afli pe amândouă. Ce putem citi printre rânduri, însă? În primul rând, se tot vorbeşte despre "profesionalism" în stânga şi în dreapta, dar nu lipsesc micile răutăţi gratuite şi comportamentul îndoilenic de ambele părţi. De faptul că atât Aaron cât şi 23 Degrees/TWR sunt în bună măsură profesionişti putem fi totuşi siguri. E o mică ironie că Gwin face trimitere la sfaturile avocaţilor săi, când o parte bună din gazul turnat pe foc vine din prezenţa sa în clipul "deciziei" lui Troy Brosnan de a vota în sondajul Pinkbike. Faptul că a dat totuşi o declaraţie (mai mult ca sigur redactată de agentul său) e binevenit. În interviul luat lui Craig Glaspell de către Dirt Mag putem nota câteva împunsături discrete înspre TWR şi 23 Degrees, toate în registrul diplomatic al ridicatului din umeri, fireşte. Accentul este pus pe faptul că TWR nu este "de fapt" Trek şi că altora le merge foarte bine în relaţia Trek/TLD (vezi Semenuk). Sunt lucruri de împărţit de care să nu ştim? O întrebare clară care se ridică este dacă programul TWR va mai putea continua aşa, cât va ţine şi în ce măsură este afectată credibilitatea 23 Degrees şi a lui Martin Whiteley. Pe de o parte este oarecum bizar ca un brand ca Trek să nu aibă un program de downhill de uzină propriu-zis şi să lucreze cu intermediari; pe de altă parte ei sunt doar principalii finanţatori, e confortabil să facă altcineva toată treaba, iar 23 Degrees şi Whiteley nu sunt nişte intermediari oarecare, ci de fapt entitatea cu cel mai mare succes în lumea gravity de când există Cupa Mondială. Până la urmă şi echipa de şosea pe care Trek a sponsorizat-o ani de zile alături de Lance Armstrong nu era deţinută de Trek iar Trek nici măcar nu era sponsor principal. Să nu ne facem griji! Toţi vor pica în picioare, ca pisicile!

Deal-ul cu Troy Lee confirmă practic că şansele ca Aaron să se mai întoarcă la TWR sunt minime, unde TWR şi-a reînnoit săptămâna trecută înţelegerea cu Royal, iar clauzele faţă de riderii din echipă au fost dintotdeauna clare. Altfel, Troy Lee Designs e firesc să îşi dorească un competitor ca Gwin, cu succes şi un mental forte, şi face uz de argumente sentimentaliste menite să gâdile orgoliul americanilor care le sunt principalul public ţintă; din punct de vedere psihologic tabloul cu Gwin este perfect şi se leagă bine de imaginea şi de mitul său: eroul american, creştin, credincios, legat de tradiţia şi de valorile locale, care se întoarce în sânul comunităţii de unde a plecat, îmbrăţişat de toată lumea. Aţi auzit vreodată în filmele americane termenul "homecoming queen"? Ei bine, despre Gwin era vorba! ;) Nu mă pot abţine să nu subliniez cât de ironic e că Gwin a eşuat ca motocrosser din varii motive şi ajuns să fie în cele din urmă sponsorizat de marca din lumea moto care generează cel mai puternic sentiment aspiraţional şi de care, în secret, probabil orice racer îşi doreşte să fie sponsorizat: Troy Lee. Un fel de "dacă e uşa închisă, nu-i bai că intrăm pe geam" sau, mai româneşte "dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!" Fain!

Pentru Trek World Racing, 23 Degrees şi Martin Whiteley roata pare să se întoarcă, iar dacă acum câteva zile erau compătimiţi prin toate subsolurile de comentarii ale articolelor care tratau situaţia lui Gwin, acum capătă un (meritat?) val de antipatie, potenţat de propriile gesturi mai mult sau mai puţin cugetate. Asta e cel puţin impresia pe care ţi-o poţi face dacă ai răbdare să lecturezi ce spune lumea pe internet. Mă refer în principal la filmul de mai jos, foarte sentimentalist şi el, care ilustrează momentul în care Gwin semnează scrisoarea de intenţie şi care sugerează fără perdea o lipsă a lui de loialitate. Pentru cei care vor să-l vadă pe Whiteley ca diavol în povestea asta şi care vor să-şi aducă aminte doar de momentul când a încercat să-l atragă pe Minnaar la TWR acum ceva vreme îi liniştesc: puţini oameni au făcut pentru downhill ce a făcut Whiteley. Conceptul inedit al Global Racing, bazat pe ideea clasică "think global, act local" a pus o pâine pe masă multor rideri, a atras în joc o staţiune pe post de sponsor principal (Arai Mountain) şi a însemnat şi o nouă etapă de Cupă Mondială pentru câţiva ani. Programul Honda rămâne unic în istorie şi nici nu trebuie comentat. Mai am un argument: în 2004, imediat după dizolvarea Global Racing, concurau în World Cup doi tinerei cu biciclete complet negre şi cu gear TLD respectiv Oakley negru, fără nici un însemn de sponsor, unul pe Intense M1, celălalt cu un Orange 224. Unul era Justin Havukainen, celălalt Matti Lehikoinen şi amândoi s-au dat un sezon întreg pe banii lui Martin Whiteley, fără nici un sponsor, obligaţiile lui Whiteley fiind discutabile. Pe lângă toate acestea, aluziile maliţioase ale lui Sean Heimdal sunt un pahar de apă plată cu lămâie, nici măcar o doză de Monster, cum i-ar plăcea lui să creadă!



(Şi faptul că filmul a fost retras de pe YouTube spune ceva!)



Vă mai recomand excelentul articol "Karma vs. Drama" scris ieri de Matt Wragg pentru Pinkbike, posibil cel mai bun articol de opinie pe care l-am citit în ultimii trei ani pe internet.

S-aveţi vedere de ansamblu!
Mx

Surse: Dirt Mag, Aaron Gwin, Vital MTB.