Dan Mazilu - Drumul firesc de la jurist la Jurnalist

Mai mult ca sigur aţi văzut în ultima vreme o serie de articole proaspete şi necesare despre noutăţi, evenimente şi nu numai. La fel, sunt convins că aţi văzut şi noua semnătură. Faceţi cunoştinţă cu Dan Mazilu, noul nostru redactor şi tester!

Îl ştiu pe Dan de vreme bună, de la concursurile oraganizate de Surmont Club la începuturile anilor 2000, unde era mai tot timpul prezent, tangent şi scurt prin Casa Poporului prin 2002, după câte veţi vedea, şi apoi mai bine. Am fost colegi la Knox, pentru care eram amândoi colaboratori, iar apoi la MBike, unde Dan a fost o perioadă de câţiva ani redactor-şef.

Dacă e să-l caracterizez pe scurt, e un tip foarte la locul lui. Om de familie, serios dar prietenos, cu scaun la cap, pasionat dar modest, rezervat şi diplomat, fotograf iscusit şi pe fază. Şi eficient. Întotdeauna eficient! Cu o asemenea persoană nu poate decât să fie o uşurare şi o plăcere să fii (din nou) coleg!

Dan ni se destăinuie în următorul interviu şi scoate nişte poze de la naftalină. Ia de vedeţi!


Rep: Bună ziua! Scopul şi durata vizitei!
Dan: E intrebare? (râde)

Rep: Dap! We keep it fun! Serios acum, cine esti si cu ce ocupi?
Dan: Bună să fie. Scopul? Aveam nevoie de un loc unde să pot împărtăşi din experienţa mea. Durata... As long as they want me!


1998 - Prima urcare spre Vârful Omu


Rep: Serios acum, cine eşti şi cu ce te ocupi?
Dan: Sunt un biciclist, nu rider, care se dă cam de la începuturile MTB-ului din România. De-a lungul timpului m-am ocupat cu multe, dar acum sunt redactor la DirtBike.


2004 - Pe vârful Toaca din Ceahlău alături de GT-ul Arrowhead


Rep: Minunat, bun venit! Dar nu e “biciclist” şi “rider” una şi aceeaşi treabă? Nu suntem, de fapt, toţi la fel?
Dan: Suntem toţi la fel şi diferiţi în felul nostru. Bicicliştii sunt oameni obisnuiţi care se bucură de esenţa bicicletei, riderii sunt oameni cu aptitudini speciale şi care scot din bicicleta mai mult decât pot alţii, cicliştii sunt oameni care dispun de alte aptitudini speciale capabile să doboare recorduri. La baza însă, da, toţi ne folosim de acelaşi două roţi, un lanţ, un cadru etc.


Voluntar la Surmont Mountainbike Festival, probabil în 2001. Mai multe poze AICI.


Rep: Acum zece ani te găseam în zona de security de la Red Bull Palatul Parlamentului Downstairs în ceva uniformă. Gresesc?
Dan: Dap, uniforma la patru ace! Făceam poze cu un digital cu rezoluţie maximă de 640 x 480! (râde)

Rep: În ce calitate te aflai acolo?
Dan: Lucram la Camera Deputaţilor ca jurist.


GT-ul la loc de cinste in dubiţa Surmont (la acelaşi festival)


Rep: Wow! Habar nu aveam. De acolo până unde te afli acum e cale lungă. Îmbinai plăcutul cu utilul?
Dan: Trecerea a fost bruscă, dacă te gândeşti cât de diferite sunt domeniul juridic şi cel sportiv, dar şi treptată în acelaşi timp. Nu am plecat dintr-o dată ci mai întâi scriam în timpul liber articole pentru secţiunea de bike din revista de sport extrem Knox. Apoi a apărut revista MBike, unde mi s-a oferit postul de redactor-şef. Atunci am decis să mă dezbrac de costumul la patru ace pe care îl purtam zilnic şi să trag pe mine pantalonii cu burete la fund. (râde)


2002 - Primul (meu) Transfăgărăşan.


Rep: Bună treabă! De cât timp te dai cu bicicleta, totuşi?
Dan: Din copilărie. Am început cu micile biciclete cu roti mărunte, apoi prima bicicletă în adevăratul sens al cuvântului a fost un Pegas Kent roşu cu cadru de damă. Tata a cumpărat doua, una pentru mine şi una pentru el. Ne plimbam tot timpul împreună prin Bucureşti


Fotograf la Surmont Kamikaze Downhill 2003 (N.R. Ghiciţi personajele!).


Rep: Foarte fain! Când ai început să te dai pe munte şi care a fost primul tău mountainbike?
Dan: Cu timpul am reuşit să stric Pegasul. Nu mai ştiu cum am reuşit să-i rup furca, cine ştie ce borduri încercam. Când i-am înlocuit-o, am pus una de cursieră, iar bike-ul s-a transformat într-un adevărat chopper. Ma simţeam cel mai tare printre prieteni, mai ales că toţi ceilalţi aveau Pegasuri "obişnuite", pliabile, pe care stăteai drept, nu "sport". (jubilează) Apoi urmează o perioadă de ceaţă, nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu Pegasurile, am crescut prea mare pentru ele, au dispărut din viaţa mea. Cred că a fost perioada în care schiam mai mult iarna.

Primul mountainbike a fost cumpărat din Metro prin 1997. UNO MTB îi spunea. Furcă rigidă, 21 de viteze şi extrem de grea, dar la vremea aia nu aveam cu ce să o compar. Şi pe asta am început să o îmbunătăţesc încet-încet. Mai întâi cu spiţe duble făcute de un unchi de la Brăila, apoi cu furcă cu amortizor. Poate printre primele din Bucureşti, nu ştiu... Cumpărată de la “Bicicleta ta”, de lângă spitalul Colţea. La vremea aia nu prea vedeam pe strada MTB-uri, d-apăi cu suspensie! Iar primul "dat" pe munte a fost în 1998, vârful Omu.


2003 - Mic dejun în Rucăr-Bran. De atunci am rămas îndrăgostit de zonă.


Rep: Şi prima bicicletă "adevărată"?
Dan: Un GT Arrowhead de 1997, cumpărata second hand de la Surmont.

Rep: Te-ai dat ceva timp cu ea, din ce ştiu!
Dan: Cu GT-ul? Da, cam până în vremurile "moderne", când am înlocuit-o cu un Amoeba Hussar. Am cumpărat doar cadrul, piesele le-am luat una câte una, în timp. Pe aste am ţinut-o destul de puţin, până când am înlocuit-o cu alt MTB, o Merida HFS 4000.


Surmont Mountainbike Festival 2004. De data asta participant.


Rep: Ce te-a atras în a fi jurnalist de mountainbike? Ce te-a determinat să renunţi la slujba la patru ace?
Dan: La slujba la patru ace nu făceam nimic. Nimic în sensul constructiv sau care să-mi ţină mintea ocupată. Zilnic aceeaşi rutină şi aceleaşi înjurături primite de la şefii bătuţi în cuie (N.R. şi probabil în cap) din regimul comunist. Ce fac acum este într-un fel mult mai greu şi mănâncă mult mai mult decât 8 ore pe zi, ca la "stat", însă recunosc că fac ce-mi place. Şi dacă mai iese şi un ban din asta, păi cu atat mai bine!


2005 - La primul protest organizat al bicicliştilor din Bucureşti.


Rep: De ce, sunt lefuri aşa mari în profesia asta şi nu stim noi de ele?
Dan: Sunt mai mici, dar faptul că faci ce-ţi place compensează puţin. (zâmbeşte)


2006 - Plimbare oarecare prin împrejurilile Bucureştiului. Dacă insişti, găseşti! :)


Rep: Şi totuşi, ce te ţine încă aici, să faci tot lucrul ăsta în continuare?
Dan: Faptul că din 2005 fac asta. M-am obişnuit cu modul ăsta de lucru, cu tipul ăsta de viaţă - activ, cu deplasări etc. Piaţa a crescut foarte mult şi acum chiar ai despre ce să vorbeşti. În schimb, la patru ace nu ştiu dacş as putea să mă mai întorc. Cred că dacă aş face-o, aş fi foarte trist...


2006 - Într-o tură prin munţii Latoriţa, pierduţi undeva pe platou pe la 1 noaptea.


Rep: Trecând la lucruri mai serioase şi de care sigur va fi curioasa lumea, ce s-a întâmplat cu MBike? Care e treaba cu site-ul?
Dan: MBike putea fi ceea ce şi-au dorit patronii de-a lungul vremii, adică o revistă adevărată de ciclism. Însă faptul că s-a dorit îndreptarea ei prea mult înspre "corporate", la care s-au adăugat şi problemele economice ale revistei-mamă din Grecia, a făcut ca revista să nu mai aibe un management coerent. În acest moment, site-ul este singurul produs care mai funcţionează, dar probabil că şi zilele lui sunt numărate.


2007 - Salvând un mieluşel, undeva pe langă Câmpina.


Rep: Cine ţine site-ul şi de ce?
Dan: Eu, din pasiune pentru ce a fost.

Rep: Frumos! O întrebare incomodă pentru toată lumea: sunt jurnaliştii români de profil prea zeloşi în a scrie frumos despre industrie?
Dan: Atâta vreme cât business-ul nu este al jurnalistului respective, el trebuie să joace cum i se cântă. Dacă este propriul său şef, atunci face cum îl taie capul şi cum crede că e mai bine. Trebuie să şi ţii aproape industria, însa fără a minţi cititorii. Este un echilibru delicat pentru că ambele părţi, deşi vorbesc despre acelaşi lucru, bicicleta, vor chestii complet diferite.


2007 - Spre vârful Peleaga, Retezat.


Rep: Există jurnalism de biciclete onorabil şi echidistant în România? Care să pună punctul pe rană şi degetul pe "i", cum ar veni?
Dan: Cu siguranţă există!


2007 - În vizită prin ţară. Munţii Apuseni.


Rep: Care a fost până acum cel mai important moment în cariera ta de jurnalist?
Dan: Cred că nu mă pot lăuda cu un asemenea moment. Eventual deplasările internaţionale unde informaţia pe care o puteai prelua şi distribui era atât de multă si de interesantă încat te simţeai mai important (mustăceşte)


Încercând şi ceva mai... mare.


Rep: Trecem mai departe! Care e bicicleta pe care o foloseşti cel mai des în ultima perioadă si ce fel de dat ţi-e cel mai familiar?
Dan: Sunt două: cea de oraş si cea de munte. Cea de oraş este tot un MTB, o Merida HFS 4000, dar căreia i-am pus anvelope foarte subţiri, de 26 x 1.1. Cea de munte este un Trek 8500 model de 2011, “la munte” însemnând şi la plimbare şi la concursuri. Feluri de dat am iaraşi două: cicloturism - când plec la plimbare in ţară sau străinătate cu bagajele pe bicicletă sau în spate, în funcţie de durata turei, şi XC/maraton - când particip la concursuri.


2008 - Tură prin Deltă.


Rep: Ce fel de dat te tentează cel mai tare să încerci?
Dan: Nu pot să spun că mă tenteaza ceva anume. Ştiu exact care îmi sunt limitele, însă de curând am terminat o altă bicicletă, un Santa Cruz Blur LT, cu suspensii mărişoare faţă de ce găseşti la XC, şi pe care vreau să o încerc pe nişte coborâri.


La Merida Press Camp în 2009.


Rep: Welcome to Enduro! Unde îţi place cel mai mult să te dai?
Dan: Nu sunt încă bine familiarizat cu temenii, dar cred că mai soft şi mai potrivit pentru mine este “all mountain”. Dacă te referi la Santa Cruz, nu îmi dau seama încă unde îmi place să mă dau mai mult pentru că nu am prea avut timp să mă dau cu bicicleta asta. Pentru XC şi maraton îmi plac concursurile, cu urcările de rigoare, absolute necesare, dar cu secţiuni de coborâre foarte tehnice, înguste, dificile, în pur stil XC. Pe partea ailaltă, de loisir şi încărcat mintea cu iarbă verde, este pasul Rucăr-Bran. După mine, e cea mai frumoasă zonă de plimbat cu bicicleta. Evident, cea mai frumoasă din câte am vizitat eu, pentru că nu am văzut toată ţara!


2009 - Undeva prin Bulgaria.


Rep: Mai e timp pentru noi toţi! Chiar aşa, că tot veni vorba, cum se vede ţara de la tine? Şi publicul de aici?
Dan: Ţara e frumoasa acolo unde nu sunt prea mulţi oameni. Am văzut în România zone superbe cum nu vezi nici în vestiţii Alpi, însă majoritatea locurilor sunt triste, gri şi murdare. Publicul se ţine din ce în ce mai bine. Învaţă mult "din vest", dar încă nu şi-a şters complet din "BIOS" comportamentul de neam prost. Face ce face şi iar îşi dă arama pe faţă! Cu toate acestea, suntem pe drumul cel bun, doar că la noi, să ajungem acolo unde trebuie, durează de 3-4 ori mai mult decât la alţii.


2011 - Foarte frumos şi prin munţii Leaota!


Rep: Şi industria?
Dan: Se mişcă prea repede (zâmbeşte) Într-un timp foarte scurt au apărut o mulţime de mărci şi magazine. Un lucru foarte bun pentru cumpărător, dar început greşit de unii comercianţi.


2005 - Prima velo-expediţie, turul munţilor Apuseni.


Rep: Cum vezi soluţia situaţiei ăsteia? Să fie vorba doar despre răbdare?
Dan: Trebuie să mai treacă timpul şi să crească nivelul de trai. Altfel industria va fi tot timpul prea mult în faţa puterii de cumpărare a românului


2006 - Prima expediţie din seria de 3 - Arcului Carpatic pe drumuri forestiere. Carpaţii Orientali de la nord la sud.


Rep: Ce spui despre concursurile de la noi?
Dan: Suntem pe drumul cel bun. Pentru XC/maraton au fost peste 70 vara asta. Pe cele de DH încă le numeri pe degetele de la o mână (corectează-mă dacă nu e aşa), însă, din câte am văzut, sunt din ce în ce mai bine organizate. La şosea poate le numeri pe degetele de la două mâini dar şi vânzările de cursiere au crescut, aşa că sigur va creşte şi numărul acestui tip de concursuri.


2007 - Într-o tură TransAlp - Traversând graniţa alpină dintre Italia şi Austria.


Rep: Încotro crezi că vom evolua pe două roţi? Ce se va dezvolta cel mai tare de acum încolo?
Dan: Eu cred ca MTB-ul obişnuit (XC) va continua să domine, pentru că e vorba despre o bicicletă multifuncţională. Apoi city bike-ul va prinde un avânt şi mai puternic, odată ce vor începe să apară pistele ălea făcute cum trebuie. Şoseaua pe locul trei, mulţumită noilor asfaltări din ţară, dar şi pentru că oamenii ies la o tură de dimineaţă mai degrabă în jurul oraşului decât la munte (dacă muntele nu e lângă casa lor). DH-ul îl văd evoluând încet şi sigur. DH-ul presupune scule scumpe şi curaj puţin mai mult, sau inconştienţă în egală măsură. (râde) Pe de altă parte, event-urile de DH sunt printre cele mai spectaculoase, la fel ca şi slalomul super G la ski. Goose bumps!


2008 - A doua expediţie din seria de 3 - Arcului Carpatic pe drumuri forestiere. Carpaţii Occidentali de la nord la sud.


Rep: Bun! Care e produsul tău favorit de până acum?
Dan: Greu de găsit unul... Poate Trek-ul 8500, pentru că l-am ţinut în sufragerie să pot să mă uit la el toată iarna trecută până a trecut frigul, până i-am terminat toate upgradările şi pana au început iar concursurile.


2008 - Valea Loirei pe bicicletă.


Rep: ...şi un produs pe care îl deteşti?
Dan: 29er-ele. (râde) Le detest forma, le apreciez performanţele!


2009 - Slovenia de la nord la sud.


Rep: Nişte vorbe de incheiere pentru cititori, te rog?
Dan: Live the moment but think about the future!


2012 - Ultima expediţie din seria de 3 - Arcului Carpatic pe drumuri forestiere. Carpaţii Meridionali de la vest la est (partea 1).


Rep: Mulţumim frumos pentru timpul acordat! Să ne vedem pe poteci şi cu articole bune! Spor!
Dan: Mulţumesc şi eu pentru interviu. Sper să ne vedem cât de curând la Braşov!

Daţi un click AICI pentru a vedea articolele scrise de Dan pentru DirtBike.ro, dar asiguraţi-vă că aţi verificat şi arhiva foto foarte amplă a lui Dan, evident legată de mountainbiking!

http://foto-gallery.ro/mtb/index.htm

De bine,
Mx
Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site.

Actualizați browserul acum! ×