Cum se bagă morcov - Tactici în ciclismul de şosea

Ciclismul de şosea este în mare parte un război al nervilor, al strategiilor de echipă şi individuale, al "hoţiei".

De ce spun asta? Nea Nae Voicu avea o vorbă mare: munceşti doar în 2 situaţii: când ataci şi câştigi sau când eşti prost. Aici sunt incluse şi muncile pentru un coechipier: daca el va câştiga e perfect, daca nu...

Echipa este foarte importantă în şosea, coechipierii putânt să preia foarte mult din munca şi eforturile liderului. Viteza e mare mai tot timpul, vântul este în mare parte constant (fata, spate, lateral) şi atunci un coechipier care te apară de vânt poate depune eforturi chiar şi cu 50\% mai mari decât tine. Imaginati-vă ca el munceste ca un "hamal" iar tu "dai pedale false" la plasă. Din acestă cauză au apărut acele trenulete specializate în lansarea sprinterilor. Pentru ca se poate.

În acest prim episod al tacticilor voi explica "cum se baga morcov": de multe ori auzim comentarii la TV unde se folosesc termeni preluaţi din franceză: bordure. Ce înseamnă acest lucru:

În primul rând vântul trebuie să fie lateral. Dacă este lateral faţă este impecabil. O echipă sau un grup de ciclişti din fruntea plutonului se aliniază astfel încât să se protejeze unul pe celălalt de vânt, gen evantai. Şoseaua are o anumită lăţime aşa că doar un anumit număr de ciclişti încape. Restul nu mai beneficiază de adăpostul celui din faţa (în cazul vântului lateral adapostul este în lateral-spate astfel încât cel din faţa ta să fie între vânt şi tine) şi rămâne în vânt. Nefiind organizaţi şi lăsând totdeauna greul pe umerii altuia, inevitabil vor rămâne în urmă puţin câte puţin. Cei din faţa, organizaţi şi rotindu-se la trenă, vor dezvolta o viteză constant mare, fără eforturi extarordinare. Mereu în prima fază există unul care stă cu "intra", adică e cel care nu-i lasă pe intruşi să ajungă în faţă şi-şi organizează colegii sau aliaţii de moment la trena. Se foloseste chiar de mână să-i împingă şi să-i aşeze cum trebuie. El este ultimul dintre cei de pe evantai (echipa care bagă morcov) şi stă la limita la plasă. După el e macadam, sau bordura sau infernul.

Sigur v-ar plăcea la nebunie să puteţi fi prezenţi acele câteva minute de viteză şi chin maxim. Cicliştii se împing, îşi fac loc cu mâna, strigă unul la altul, se ajută între ei, se înjură. Ştiţi câtă adrenalină este în acele momente. Câteodată chiar simţi că se va băga morcov înainte de a se întâmpla dar nu reuseşti să ajungi în faţă, să ai un plasament mai bun. Atunci "chiar îţi intră morcovul" şi trebuie să te descurci cum poţi.

În general acestă tactică este stabilită din timp, urmărindu-se cotiri ale şoselei sau directia vantului. Atacul durează în general între 5-10km apoi organizandu-se la trena toţi cei rămaşi în faţă. Ei bine... mai puţin câte unii, numiţi de noi "coteţari" şi priviţi nu cu mare simpatie. Ei sunt cei ce rezistă în faţă dar apoi preferă să ajungă la sosire pe munca altora fără să se dea la o parte de la a câştiga.

Denumirea de "bordure" vine de la faptul ca înafara de acel grup organizat care face ravagii în cursa restul se vor alinia pe langă bordura până când vor rămane în urmă.

Denumirea de morcov vine de la bornele kilometrice care erau numite morcovi în trecut, iar în cazul acestei tactici, chiar treceai razant pe langa ele.

Alex Ciocan
www.alexciocan.com