Carbohidraţii - Înainte şi după efort

Primul meu articol a adus destule comentarii pro şi contra. După cum am spus, nu mă erijez în a fi un specialist în domeniu ci doar vorbesc din experienţa stomacului meu şi a muşchilor mei în aproape 20 de ani de competiţii.

Există într-adevăr multe suplimente care de care mai bune dar trebuie să realizăm ca însăşi denumirea de “suplimente” ne demonstrază că acestea vin doar în completarea unei alimentaţii, pentru a suplini ceea ce nu mai “încape” :). Bunica mea, când ma vedea luând vitamine obişnuia sa mă povăţuiască: “nu mai băga pastilele alea în tine. Cine ţi le-a recomandat? Mai bine mănâncă un kg de mere.” Ideea este ca eu oricum mâncam un kg de mere dar pt. vitamina A de exemplu nu mai încapea şi un kg de morcovi.

Aşa că orice ar spune unul sau altul, experienţa curselor şi a mâncării ce se serveşte în “caravana ciclistă” spun că pastele sunt în varful piramidei. De orice fel dar bineinteles că ne gândim la cele de bună calitate: spaghetti, fusili, tagliatele, penne, cu sos sau fără, cu parmesan sau fără, cu furculita sau fără, dar mereu cu ulei de masline.



Italienii nu ştiu altceva decât paste iar acolo ciclismul se bate de la egal la egal cu fotbalul, unde se mănâncă alte paste.

Ideea este ca pastele că şi celelalte alimente îşi au rolul lor. Nu poţi trăi doar cu ele, poţi trăi fără ele, dar …..greu dacă eşti sportiv.

A trecut vremea tatălui meu când se mânca la micul dejun o farfurie de fripturi, cotlete sau cefe de porc. În sportul de performanţă s-a ajuns la concluzia că înainte de efort şi în timpul lui, trebuie să-i dai organismului atât cât îi trebuie, nu mai mult, nu mai puţin. Iar pentru a fi cât mai aproape de această limită cei mai indicaţi sunt carbohidraţii cu absorbţie lentă (pastele) pentru ca cei rapizi, într-adevăr nu fac altceva decât să dea “un şut în fund înainte” sau în cazul unei activitaţi paşnice, să se depună.

Cei cu absorbţie rapidă sunt folositori:

• ori atunci când simţi că te-ai ramolit de foame şi nu ai timp de odihnă, dar atunci trebuie să ingerezi şi altceva (carbohidraţi lenţi şi proteine)
• ori pe finalul unui obiectiv, pentru a da un randament maxim în urmatoarea scurtă perioadă de timp.

Ţineţi minte că proteinele nu au calorii deci ele nu fac decât să hranească muşchiul nu să-I dea energie să facă mişcare iar grăsimile….fugim cam toţi de ele.

Rezumând:

• înainte de efort - carbohidraţi lenţi
• în timpul efortului - lichide şi amestec de carbohidraţi lenţi şi rapizi, spre final doar rapizi
• după efort - carbohidraţi lenţi şi proteine.

Aşi vrea să repet că aceste păreri sunt doar sugestii şi că fac referire la sportivul de performanţă, care după aproape fiecare competiţie este epuizat şi încearcă să ajungă din nou la parametrii optimi de efort în cât mai scurt timp.

PS: excepţie fac momentele când suntem rupţi de foame, glicemia se zbate undeva jos de tot şi avem vise erotice cu caşcaval şi muşchi ţigănesc. Atunci "băgaţi" orice. Supravieţuirea e cea mai importantă... spunea un mare înţelept: Bear Grills.

Alex Ciocan
www.alexciocan.com