Anul trecut după concursul celor de la Bistriţa DH, spuneam tuturor celor care mă întrebau despre el că este un eveniment important şi necesar pentru scena din România. De fapt, asta am scris şi în materialul publicat ca un preambul al concursului. Anul acesta nu mi-am schimbat câtuşi de puţin părerile, ba mai mult: mi le-am întărit!
De ce e Flow Ride un concurs important şi necesar, deci? Simplu, din cauza traseului! Evident, nu mă refer aici la partea mediană de pedalat, inevitabilă pentru dealul Jelna unde este amplasat concursul, ori la secţiunea de jos care are farmecul ei, dar care nu magnetizează entuziasmul riderilor ci este doar un mijloc de a ajunge la finish. Nu, mă refer la partea de sus, cea presărată cu sărituri şi contrapante, pentru că este locul perfect unde oricine poate veni şi învăţa să se dea. Am spus oricine! Vreţi dovezi? Priviţi poza de mai jos:
Petra Zăgrean sare gap-ul mare. Adică da, o fată! Adică da, poţi ŞI TU!
Petra nu este chiar oricine, dar asta ar trebui să-i motiveze pe mulţi: "Băi, dacă o fată poate sări, pot şi eu!" Bun aşa! E foarte greu să îi vorbeşti unui novice despre cum sunt "safe" nişte jump-uri mari, dar ăsta e purul adevăr şi altul nu există. De fapt, de cele mai multe ori săriturile mici sunt mult mai dificile decât cele mari. Anul trecut această notorie parte de sus a traseului avea o singură sincopă: tabletop-ul cel mai mare care era prea îngust şi prea abrupt pentru viteza cu care intrai în el. Anul ăsta mi-e parcă şi ruşine, ca participant, să mă gândesc la munca pe care au băgat-o echipierii Bistriţa DH pentru a îmbunătăţi zona asta. Când spun "a îmbunătăţi" spun că au făcut-o de vreo 5 (cinci) ori mai lată!
Altfel, traseul începe cu o bucată off-camber printre copaci care te duce în prima contrapantă, unde nu frânezi dacă vrei să sari până în landing tabletop-ul de după. Instant, urmează altă contrapantă, de data asta de dreapta, şi prima zonă a tehnică a traseului: patru gâlme/whoops-uri su distanţă de o bicicletă şi ceva între, pe care vrei să le dublezi dacă vrei să mai sari şi cele două tabletop-uri de după. Tabletop-urile erau anul trecut cu gap şi,sincer, mi-erau mai simpatice aşa, dar pentru majoritatea e bine că au fost umplute. După două contrapante scurte intri într-un mic drop de tip "north shore" care te catapultează fără probleme în kicker-ul mare, care e un fel de step-up şi e mai sigur decât fiscul. Curbă de dreapta, alt north-shore şi blană în table-ul mare cu landing generos care te aruncă puţin în stânga. Vine încă un table, de data asta mai mic, în care vrei să intri larg şi să îl ţii jos ca să nu dai flat şi ca să îţi menţii viteza pentru secţiunea de plat şi de miniurcare ce urmează. Pe aici sunt presărate diverse gâlme sau duble pe marginea cărora putem cârcoti, dar care de fapt sunt acolo pentur amuzamentul tuturor din afara zilelor de concurs, nu pentru linii rapide. La capătul platului istovitor începe o linie care se termină într-o dublă măricică după care nu vrei să frânezi dacă vrei să o dai pe cea de peste şanţul care urmează. De fapt, dacă e să fiu sincer, asta e cea mai grea săritură a traseului, mult mai grea decât jump-ul mare sau orice altceva. Fiindcă dacă frânezi şi nu ai un pic de pop, clar dai cantă. Intrăm în bucata superîngustă care începe cu o contrapantă de dreapta afânată şi frântă în capăt care te aruncă într-o potecă decupată mal şi imediat după într-o gâlmă care te face să iei aer peste un colţ dacă ai coaie. Laşi de frâne şi te ţii apoi bine de ghidon şi zici aleluia dacă ai reuşit pe când traseul se deschide din nou ceva mai jos. Urmează diverse contrapante şi linii care şerpuiesc prin pădure până dai în ultima linie aeriană (sic). Întâi avem un kicker fain care te aruncă fix în curba de dreapta pe care vrei să o iei larg, ca apoi să o tai şi să ţii linia. Urmează un mormoloc enervant de fost minikicker pe care mai bine alegi să nu îl sari şi intri cu milionul la oră în ultima săritură mai mare a traseului, o dublă care e şi cea mai spooky, dat fiind faptul că nu vezi unde se termină, e destul de întuneric şi practic sari cam în nimic. Ţine-o jos peste drop-ul de la cireşul istovit de pe orizontală şi intri în ultima bucată. Atenţie, că vine tirbuşonul: o şicană rapidă şi abruptă stânga/dreapta, unde mai mult ca sigur suspensiile ajung la capăt dacă mergi tare şi unde ai şanse bune să fii aruncat din şa de căluţul nărăvaş. Curbă de dreapta abruptă cu o contrapantă afânată şi apoi încă o şerpuire până în jump-ul de finish. Dacă vreţi traducerea, urmăriţi-l pe Costi:
Despre ziua de calificări v-am spus câte ceva: localnici la forjă, Gelly pe bike de împrumut pe doi, Morena accidentat şi aşa mai departe... Ziua de concurs a început sub ameninţarea ploii şi până la urmă totul a fost la limită. S-au mai dat câteva ture de antrenament, s-au cizelat linii şi s-au făcut pronosticuri. Geza şi-a întărit suspensiile atât de mult încât şi-a rigidizat practic bicicleta, iar Petardă avea un licăr în ochi care întotdeauna îmi dă frisoane, pentru că poate însemna orice şi de obicei nu înseamnă decât că iadul se va dezlănţui pe undeva.
Doctorul a plecat din nou primul, ca deschizător şi a stabilit un timp care avea să se menţină ca etalon, dar care nu a contat, fiindcă un gentleman nu participă la propriul lui concurs.
La Copii a câştigat Marian Onc, deşi toată lumea se aştepta ca Alexis "Pepsi", fratele mai mic al Doctorului, să iasă învingător. Alexis s-a zdruncinat bine cu o zi înainte şi s-a cam speriat. Să sperăm că revine la anul! Impresionant, pe locul 3, Maximilian Gagea cu o bicicletă despre care mai bine nu mai spun nimic. Fain să îi vezi pe kinderi la concurs!
Fetele sunt un vector important pentru orice eveniment şi e important să le atragem la concursuri. De data asta au fost cinci, ceea ce e de foarte bine. Cristina, începătoarea care luase locul doi în calificări, a căzut pe ultima parte, iar asta i-a fost de ajuns lui Mădă, care i-a luat câteva secunde. Alte secunde bune mai sus, localnica Petra, de a cărei victorie nu cred că se îndoia nimeni. Fain şi la fete!
Clasa Masters a avut şi ea doar cinci participanţi şi a reprezentat un galop de sănătate pentru Popo. Huba l-ar fi putut ameninţa, teoretic, dar a ales să nu se dea prea mult şi să o motiveze pe consoarta Mona cu "Lasă frânaaa!" cu o zi înainte. Sper să vedem mai mulţi rideri la Masters la celelalte concursuri pe viitor, astfel încât să se justifice şi această clasă.
Juniorii au mers suficient de tare cât să prindă locuri bune şi la Elite. Previzibil. Sebică din Sinaia a ales probabil să meargă pe mână sigură şi a ajuns pe doi, Cipri din Baia Mare la mai puţin de două secunde, pe trei, iar pe unu Ionuţ Sava din Braşov, cu echipă nouă, haine fresh şi o căzătură în finală. Wow!
Clasa Elite e însă pâinea concursului şi erau destule motive să ne aşteptăm la o cursă captivantă: linii, atitudini, biciclete, setări, nebunie. Organizatorii au luat decizia înţeleaptă de a reduce distanţa dintre timpii de start la un minut. Furtuna îşi arăta colţii şi fix când s-a încheiat oficial concursul a tras nişte rafale care i-au făcut pe rideri şi aparţinători să vadă cât de rapid ştiu să împacheteze. Apoi soarele a ieşit relaxat şi ne-a făcut cu ochiul dinte nori. Troll!
Omul meu Chilea vede alte linii decât restul şi asta e foarte bine. Cu o zi înainte experimenta cu o trasă de chicken line la kicker-ul mare care s-a dovedit a fi mai rapidă fiindcă te propulsa în curba de dreapta fără să pierzi viteză prea multă. Petardă agăţase tot sâmbătă malul în zona îngustă, iar restul aveau sigur ceva de demonstrat după ce clujeanul cu bike de împrumut se pusese în faţa lor. A propos, Gelly, când naiba îţi iei şi tu o bicicletă? Cel mai închegat dintre localnici, Andrei "Medeshawn" a tras o sperietură sănătoasă după şi-a pulverizat roata în ultima tură de antrenament. Altă roată şi reset! Cezar a ajuns jos pompat şi chiuind: "Băi, nu ştiu, dar dăcă îi dai mai tare decât i-am dat eu acum pe ultima bucată eşti foarte foarte prost! Era să mor!" Ceva mai înainte cârcotaşul-şef NEcs îmi spunea despre "un băiat cu Supreme albastru" că s-a dat cel mai fain şi rapid pe kicker-ul mare, a ţinut bicicleta jos şi a intrat perfect în viraj. Ehe! Locul 7 şi nemulţumire. Lui Mirciulică i-a sărit lanţul în prima bucată şi asta i-a dat peste cap toată cursa; ghinion! Celălat Mircea, bunul nostru prieten din Pucioasa a fost spectacolul zilei de sâmbătă la whoops-uri şi nici azi nu s-a dezminţit cu liniile lui sketchy. Locul 20. Local-hero Medeşan a prins locul 5, câştigătorul de anul trecut, Sergiu Paşcu a ţinut-o pe 9, iar Gelly a ajuns pe 3. Pe unu şi pe doi? Petardă şi Geza, despărţiţi de 17 sutimi. Timpul Doctorului a rămas neclintit: 3:40.29. Peste trei secunde. Un statement fără doar şi poate!
Iată tot clasamentul:
Şi, din nou, fotografii faine de la Ella Zegrean. Ne înclinăm!
Paul Ţoşcă prin pădure - focused! foto: Ella Zegrean
Ciprian Ungureanu. Colorat. foto: Ella Zegrean
"Băiatul cu Supreme albastru" ştie whip-uri. Cezar B! foto: Ella Zegrean
Chilea cu tabletop-ul de Câmpia. ;) foto: Ella Zegrean
Cezar o ţine jos. foto: Ella Zegrean
Viezeru' de la Garage Racing pe kicker-ul mare. foto: Ella Zegrean
Petardă are stil la orice oră. foto: Ella Zegrean
Sebică - în control la whoops-uri. foto: Ella Zegrean
Still focused - Ciprian Popescu. foto: Ella Zegrean
Nimăt, ochi ager în cealaltă contrapantă de sus. foto: Ella Zegrean
Comisia pentru Inspecţie Tehnică Periodică a Calităţii Săriturilor, clubul five-O din Baia Mare. Şi un elev. foto: Ella Zegrean
Miki de Bistritz Bike Shop ştie liniile. foto: Ella Zegrean
Geza. Rubber side down. foto: Ella Zegrean
Alegeţi! foto: Ella Zegrean
Mona şi Huba: "Lasă frâna!!!" foto: Ella Zegrean
Sebică se bucură de orice contrapantă. foto: Ella Zegrean
Gelly "De Împrumut" şi o linie clar rapidă! foto: Ella Zegrean
Doctoru' nu plagiază doctorate pe traseul de casă, ci e şeful de comisie! foto: Ella Zegrean
George Nedelcu is a Happy Rider! foto: Ella Zegrean
Chilea o arde chill. foto: Ella Zegrean
La bustul gol. foto: Ella Zegrean
Tudor Dominte şi stilul de Câmpulung. foto: Ella Zegrean
Ciprian Ungureanu în poziţie de race. foto: Ella Zegrean
Mai agitat ca un Pepsi: Alexis Moldovan. foto: Ella Zegrean
Nu e 1984, dar Andrei s-a întors! Welcome back, bro! foto: Ella Zegrean
Chilea are timp şi de flirturi cu fotografele drăguţe. Câtai tupeul! foto: Ella Zegrean
Împăratul Ursuleţilor™ Mircică, într-o poziţie care îl defineşte. foto: Ella Zegrean
Bebe la flow. La Flow Ride. foto: Ella Zegrean
Localnicul John droppeneşte spre table-ul mare. foto: Ella Zegrean
Forfotă mare la finish. foto: Ella Zegrean
O parte din comitetul de organizarede la Bistriţa DH. foto: Ella Zegrean
Irezistibil! foto: Ella Zegrean
Bebe cu zâmbet la purtător. O zi faină, nu? foto: Ella Zegrean
Echipa FunRide. Oameni faini! foto: Ella Zegrean
Virgil e mulţumit! Imagini în producţie. Cheers! foto: Ella Zegrean
Echipa de Cluj de la Kingpin Shop cu NEcs şi Chilea. foto: Ella Zegrean
Aplauze meritate! foto: Ella Zegrean
Fetele noastre. foto: Ella Zegrean
Viitorul DH-ului la Bistriţa. foto: Ella Zegrean
Clasa Masters vrea ostaşi! Pe cine? ;) foto: Ella Zegrean
Juniorii superrapizi - munca la sapă aduce beneficii! foto: Ella Zegrean
Un copil de ţi-e mai mare dragul de el! foto: Ella Zegrean
Trofee creative via Bistriţa DH. foto: Ella Zegrean
Gelly şi altă diplomă meritată! foto: Ella Zegrean
Ce e de reţinut după tot concursul ăsta? Simplu: că oamenii care pun suflet fac lucruri faine. Foarte faine! Totul e pe stilul "am pus mână de la mână" şi se vede. Experienţa ne arată că tot timpul lucrurile ăstea ies cel mai bine şi mai puţin evenimentele cu bugete mari gestionate anapoda. Acum, sigur, orice racer purist o să comenteze că nu e faină bucata de plat şi de uphill sau că e un traseu on/off unde dacă ai făcut o greşeală eşti afară din cărţi. Şi ce dacă? Timpul este martorul tuturor şi doar el contează. Şi, că tot veni vorba de asta, remarcabilă cronometrarea serioasă cu fotocelulă în start şi finish. Asta este esenţial pentru un sistem de concurs în care participanţii se luptă cu ceasul, am mai spus-o. Nu ai o cronometrare impecabilă, nu exişti, pentru că nu respecţi concurenţii! Deci, ca să îl parafrazez pe Warner şi să îl copiez pe Kiks: "Look at the timing!" Singura scăpare organizatorică, modificarea minoră a unei secţiuni de traseu, a fost asumată şi ea bărbăteşte, iar Doctorul a insistat să ne spună personal, deşi nu i-a cerut nimeni socoteală în sensul ăsta, că anul viitor marcajele vor fi ferme şi vor rămâne aceleaşi de joi până duminică. Bun!
Bonus: tariful relativ mic de înscriere care include şi cazare, atmosfera de comunitate de la internat, petrecerile de vineri (festival la Herina cu Şuie, good vibes & co.) şi de sâmbătă seara (lejereanu la "Vama Veche" lângă ştrand) , pentru cine a avut energie şi în general oamenii foarte prietenoşi din Bistriţa care i-au făcut pe toţi să se simtă ca acasă. Puneţi în balanţă un şofer care face 10 ture pe zi cu maşina pe un traseu anevoios şi totuşi zâmbeşte tot timpul cu un angajat blazat de transport pe cablu care apasă doar două butoane şi totuşi simte nevoia să ţipe la tine şi înţelegeţi imediat la ce mă refer!
Foarte frumos spus!