The personal stash: angrenajele mele rătăcite

Împieliţatu' m-a pus deunăzi să dau share pe Facebook unei poze cu o colecţie de angrenaje a unui obsedat de pe unul dintre forumurile de afară pe care le frecventez. M-a mai mâncat în fund să mai pun şi întrebări, să mai încarc şi o poză cu o cutie de pe aici şi, tadaaam!, iaca obligaţia morală să dau explicaţii detaliate. Bun, dar dacă facem o treabă, să o facem până la capăt, nu?

Vedeţi voi, dragii mei, braţele de angrenaj sunt pentru o bicicletă ce sunt pentru o maşină jantele: piesa preferată de schimbat, upgradat, modificat; cea care face sau desface întregul vehicul. Nu doar din punct de vedere optic, dar şi din punct de vedere funcţional, fiindcă braţele de angrenaj sunt responsabile pentru transmiterea forţelor generate de muşchii noştri cât mai eficient către sol, prin diverşi intermediari. Nu e astfel de mirare, că unele dintre ele au ajuns veritabile obiecte de cult, generatoare de fetişuri şi, pe scurt fie spus, şi-au depăşit de mult condiţia.

La fel de bine pot însă repeta un clişeu american foarte popular: "They don't make 'em like they used to..." Iar asta e cât se poate de adevărat şi e bine şi e rău în acelaşi timp. E bine pentru că lucrurile evoluează, merg înainte şi e firesc să fie aşa, e rău pentru că perioada actuală e definită de hype, hei-rup, consumism şi de lucruri despre care mai degrabă ni se spune că avem nevoie decât avem cu adevărat nevoie. Una-ntr-una, angrenajele au evoluat din anii '90, perioada lor de absolută glorie, şi până acum. Peisajul e mai puţin colorat, la propriu şi la figurat, şi, dacă atunci era dominat de eferverscenţă, creativitate şi sălbăticie, acum ne aflăm în plină fază sterilă şi funcţională, boring as fuck.

Pătrat, ISIS, Octalink, BB30, GXP, Howitzer, press-fit, caneluri, rulmenţi exteriori, 5 braţe, 4 braţe, 68-73-83 mm - toţi termenii ăştia au fost asociaţi cu braţele de angrenaj în ultimii 20 de ani. Vă propun o mică trecere în revistă cu studiu de caz pe ce am pe acasă, fiindcă e al naibii de la îndemână.

Plecăm însă, aşa cum e normal, de la imaginea iniţială, care a stârnit atâta vâlvă socială în online:

Nu are sens să intrăm în detalii. Omul declară că asta este "o parte a colecţiei" sale. Avem aici cam de toate, de la aparent banale Shimano M900 şi M730 ori Campa, până la Magic Motorcycle, Morati, Onza Ti, Cook Bros. F-Series, Boone Helix, MRC Steely Danz, Bullseye, Caramba Double Barrel, Kooka, Profile, Syncros Revolution, L&M Stardrive, Cucamonga, Avalon şi câte şi mai câte.

Asta e o imagine mai umană cu o altă colecţie. XTR M960, XTR M970, Race Face Turbine LP, Syncros Revolution din CrMo, CODA Magic, celebrele CODA 701M (complet CNC, fără şuruburi), Cook Bros E-Series şi încă două cu care nu vreau să îmi bat capul acum.

Continuăm cu ce avem prin gospodărie:

Ăstea sunt braţele de pe Supreme DH V.3, venite stock pe un Session. Ca de multe ori când îţi faci bike-ul pe piese, ai opţiuni mult mai puţine decât îţi imaginai. Nu voiam Saint sub nici o formă, Descendant nu era, iar onorabilul Holzfeller nu se potrivea. Mi-am pus, deci, braţele no-bullshit de la Race Face, forjate nu frezate, deci mai rezistente dar mai grele şi făcute din excelentul aluminiu 7050, Inserţii de CrMo şi tot ce trebuie. Nu regret o secundă! Fuck the lightweight hype!

Simpaticii de la Commencal s-au gândit că dacă V.3-ul tot e nou-nouţ trebuie să aibă şi BB de tip press-fit de ultimul răcnet. Găseşte tu braţe de DH pe press-fit în România lui 2011! Slavă cerului că ăia de la Sixpack au adaptoare pentru aşa ceva, că dacă nu încă mă uitam la bicicletă în loc să mă dau cu ea! Nici o problemă de aproape un an!

Braţele ăstea Bontrager King Earl de 175 stau pe MaxMax-ul de joacă pe un BB Howitzer Team, au şurufe autoextractoare, şuruburi poansonate cu Truvativ de pe unul dintre primele angrenaje cu ISIS care au apărut în ţară (ca. 2003), o placă BTS de 34 cu logo ascuns şi nu le-aş da pentru nimic în lume. Motiv pentru care mi-am mai luat încă un set. ;)

Angrenajul ăsta Bontrager Race Lite pe GXP de prin 2006 completează o bicicletă tare dragă mie, Cannondale-ul Jekyll de 2002 care a venit cu nişte mizerii de braţe "de casă". Are nişte foi cam triste şi cam urâte, dar care merg bine şi nu am ce comenta.

Atenţia pentru detaliu contează. Da, ălea sunt nişte pedale FUNN Soljam Viper de primă generaţie.

Ca şi restul braţelor Bonty, care sunt Truvativ-uri deghizate, şi ăsta e la fel: un Stylo altfel finisat. Notati cum s-a exfoliat stratul de lac fumuriu. Cât contează asta? Păi fix cam cât te uiţi la angrenaj în timp ce te dai: nada!

Nişte braţe one-piece de BMX branduite GT pe cruiser. Urâţele şi fragile, cu o ciudăţenie de placă de oţel de 43 pe compact drive, vor face la un moment dat loc unui set de three piece-uri pe American BB, aşa cum se cuvine. Still looking...

Braţele pe care mi le-am dorit juma' de viaţă şi care îmi provoacă dureri de cap de fiecare dată când pun BMX-ul la profil. De ce? Pentru că fiecare copil care a aflat ce-i aia Profile are impresia că-s ceva binefăcător, că-s extrem de prost şi că sigur o să i le dau ieftin fix lui. Sunt de 180, c-aşa-i în tenis, veniseră cu o placă Odyssey terminată şi bine c-am găsit Imperial SS-ul ăsta de 39 la Drishk, dar cumva tot e mic. No worries, în rest e absolut regal totul!

Axul pedalier Odyssey care ţine lucrurile împreună. Era fain să fie Profile, dar nu mofturim! De ce-s aşa urâte şuruburile de la braţele de BMX???

Alte braţe no-bullshit pe un bike de prin 1995. Truvativ Five-D cu bash şi fără probleme.

Shimano non-series Hollowtech II de nivel LX pe Enduro-ul de 2008, cel mai fain bike all-around pe care m-am dat până acum. M-am temut că o să-l simt moale, dar mi-am dat seama că nu are sens. Banal, urâţel, dar corect, funcţional şi onorabil. Bucuraţi-vă când bicicletele sunt echipate cu astfel de piese care nu arată, dar tac şi fac. E semn că product manager-ul şi-a făcut bine treaba şi că nişte bani au fost investiţi cu cap în altă parte. Later Edit: Am descoperit că de fapt braţele ăstea sunt de nivel XT. Deci şi mai bine şi aşa se explică şi cât de solide sunt. Iertaţi-mi ignoranţa!

Race Face Turbine LP de 175 mm pe GT-ul Karakoram din 1993. De un argintiu discret şi atipic, nu tocmai period-correct şi cu foi compact drive alandala, dar funcţional şi rigid pe un monobloc Deore LX BB-UN 52. O să mai ţină o viaţă!

Shimano FC-M563 de 170 mm pe celălat GT Karakoram de 1993. Nici el foarte period-correct, fiindcă e cu foi compact drive şi aici stătea în mod natural un M560 cu foi pe standard drive, deci cu diametrul găurilor mai mare. Merge bine, nu face figuri şi are un dop urât dar original de plastic. Bleah!

Shimano Deore XT FC-M737, posibil apogeul rafinamentul angrenajelor în 5 braţe de la Shimano, fiindcă tot ce a urmat după a fost în 4. XT-urile au fost întotdeauna superioare LX-urilor din punct de vedere al materialului şi al raportului rigiditate/greutate. Bijuterii care stau pe Stevens-ul de oţel pe care îl am din clasa a doişpea.

Shimano Deore LX FC-M560-urile antemenţionate, pe Wheeler-ul de 1994 al vară-mii. Am văzut braţele ăstea prima oară pe un Diamondback de 1993 şi apoi pe nişte biciclete nebranduite care au stat ani de zile în magazinul Suisse din Braşov din complexul Astra şi care încă mai există şi zac neiubite pe undeva. Îmi plac încă de atunci.

Divizia de lux! Când Steve Boehmke a dezvoltat la început de ani '90 pentru Shimano grupa XTR a pus totodată piatra de mormânt pentru multe mărci "de boutique" care erau mai mult culoare şi vrăjeală decât treabă serioasă. Angrenajele sunt incredibil de bine făcute, foarte apreciate şi ajung, dacă sunt noi cu ambalaj original şi alte prostii, la nişte scoruri uluitoare pe eBay, unde tot felul de demenţi cu bani sunt dispuşi să plătească oricât. Atenţie, asta nu înseamnă că toate valorează la fel de mult! Pentru cel din stânga şi pentru restul de grupă M900 am luat în iarnă un Gitane cu totul, iar pe cel din dreapta, cu foaie FSA de downhill, îl am de la Zemi din 2003. Expertul rezident în braţe (ăla de mai sus cu ditai colecţia) spune că sunt, comparativ, sensibile la coroziune. Mie mi se fălfâie. Am auzit şi eu de polish.

Nişte nonsensuri de braţe Cannondale de pe Jekyll. 5 braţe, deci foi greu de găsit, Hollowtech de primă generaţie, deci monoblocuri greu de găsit, aluminiu moale (caneluri aproape puşcate, filet dus parţial) şi moi şi la pedalat. De ce dracu' să faci aşa ceva şi să-ţi dai cu firma în cap??? Mai bine nişte Alivio decente din aceeaşi perioadă! Pe de altă parte, Cannondale nu au fost niciodată renumiţi pentru calitatea sau strălucirea produselor sub egidă proprie, spre deosebire de concurenţa de la Trek, GT şi mai ales Specialized. Excepţii foarte importante: braţele CODA Magic (practic o preluare directă a braţelor Magic Motorcycle) şi superbele CODA 701M despre care povesteam mai sus şi care erau, la vremea lor, dedicate noului monobloc XTR pe caneluri .

Ultima achiziţie sunt braţele ăstea Deore XT FC-M751, adică primele braţe Shimano decupate pe dinăuntru şi pe caneluri în afară de XTR. FC-M750, apărute în 1999, aveau interfaţă pe pătrat, în rest identice. Hollowtech şi Octalink de primă generaţie, foi de aluminiu (cea din mijloc, evident, dusă), monobloc impecabil şi pedale pe care încă nu le-am dat jos. Sper să nu am surprize!

Deore LX FC-M563, aici în versiune argintie, venite cu Breezer-ul Jet Stream pe care l-aţi mai văzut pe aici. 175 mm, 5 braţe cu foi Hyperdrive C (adică pe compact drive), foi de oţel cu aluminiu şi calitate decentă care încă mai duce.

Braţele ăstea Vuelta sunt nişte copii după nişte braţe Specialized Strongarm care nu erau nici ele prea strălucite şi, din ce îmi aduc eu aminte, erau produse de Sugino în Taiwan. Diferenţa e că Specialized-urile (care au dus câteva generaţii bune, a propos) aveau o prindere ceva mai ortodoxă pe compact drive şi pe noul standard de patru adoptat de majoritatea jucătorilor din industrie. Ăstea au trei foi de oţel care se prind toate pe montura unde la alte braţe se pune foaia mică. Ce sens are asta? Nonsens! Vuelta fac altfel câteva piese bunicele.

Nu mai ţin minte de unde naiba le am pe ăstea, dar se pupă şi hipsterii ar trebui să le cunoască. Driveside de Sugino pe standard drive într-un aranjament original de găuri şi braţ stâng de Suntour, pe când Suntour încă se bătea cu Shimano de la egal la egal pe piaţa de MTB. Sugino trăieşte un mic revival datorită culturii fixie foarte recente, în timp ce Suntour încă încearcă să revină. Braţe onorabile şi interesante. Oare pot să le găsesc perechea???

Angrenaj taiwanez Cyclone de 175 mm pe compact drive, care venea probabil ca echipare de bază pe vreo bicicletă echipată cel mult cu STX sau LX prin 1997. Nu e cu nimic mai prejos faţă de LX-urile de mai sus, doar că e finisat mai din topor. probabil e mai greu şi are nişte foi de oţel cam grele şi ele pe care le-am folosit la altceva mai fancy, probabil XT-ul M737 ale cărui foi de aluminiu s-au dus de mult.

Colecţionarul de mai sus spune că braţele ăstea sunt, după mintea lui, cele mai bune din lume. Afirmaţia asta e foarte interesantă, pentru că omul are cam orice a mişcat în materie de braţe de top sau interesante, chiar şi prototipuri, şi cele noi sigur nu îi sunt străine. Grupa Deore XT M730 e considerată de majoritatea experţilor ultimul demers al Shimano de a produce componente concepute în jurul ideii de durabilitate şi într-adevăr chestiile ăstea ţin ridicol de mult. Mie mi-au parvenit aiurea şi probabil că le voi polişa şi le voi folosi într-un context adecvat. Aici citatul lui Der Alex, desprea care vă spuneam: "Overall, if you consider availability, durability, corrosion resistance, possible q-factors, available crank lengths, compatible rings and bottom brackets, frame compatibility, stiffness and weight there is one superior crank. I am using these cranks at my workhorse MTB. They are the very same that came on my first MTB. They have seen three or four frames (two of them broke) and a lot of chainrings. They get 3000-5000 miles each year and they are 19.5 years old now. They last very, very long when mounted correctly as they really can take a beating. They are silver Shimano´s XT FC-M730. Mine are 180mm. The best! But I have to admit that other cold forged high quality cranks are quite close." Reţineţi, vă rog, că omul ăsta e foarte scump la vorbă, apare rar pe forum şi e tratat de alţi useri de acolo ca un guru. Extrem de interesant personaj!

Alt set de Deore LX FC-M560. Imaginaţi-vă că acum doi ani un idiot nerecunoscător mi-a îndoit singurul set de braţe din ăstea pe care îl aveam atunci şi, în loc să se activeze să găsim altele, a tras din umeri, ceva de genul "Pu'a 'ea, frate, ce să fac???" Ironia e că acum am vreo 4 seturi de braţe din ăstea, după cum se vede, plus cele îndoite de imbecil. Şi eu care mă temeam că nu mai găsesc veci aşa ceva! Tot braţe din ăstea erau şi pe Santa Cruz-ul Chameleon pe care mi l-au furat în 2002, deci probabil că am ceva legătură emoţională specială cu ele...

Mult timp nu am visat că aş putea avea aşa ceva. Shimano XTR FC-M951 cu spider pe standard drive în 5 şi foi SG-X de pe un set de LX-uri. A doua încarnare a XTR-ului a produs un val important în industrie şi a influenţat optic o serie de alte produse. Griul mat a rămas de legendă. Braţele ăstea au venit din Anglia cu al doilea GT Lobo şi erau cu un chainguide MRP. Versiunea comună era în 5 braţe, dar fiindcă puţinii producători de chainguides nu făceau atunci plăci exterioare în 4, erau folosite versiunile ăstea în 5. Paola Pezzo a câştigat Olimpiada de la Atlanta din cu braţe din ăstea şi toată lumea băloşea la noua grupă care încă nu ajunsese în magazine şi, evident, la Paola. Care a ajuns apoi în Playboy. Marketing!

Braţele ăstea XTR FC-M952 sunt exemplul perfect pentru a ilustra notoria paranoia Shimano din anii '90. Foaia mare, mai decupată decât la M950 vine montată direct pe braţe (acolo unde era spider-ul în 5 la M950) şi poartă celelalte foi. Cercul pe care sunt situate găurile e unic şi nu se potriveşte decât cu XTR. Deci sau dai o cârcă de bani pe foi de schimb, dau cauţi alt spider ca să poţi pune alte foi de pe braţe XT sau LX. La fel şi dacă vrei foi mai mici, pentru că XTR-ul venea doar în configuraţie 26-36-46. Din fericire spider-ele se potrivesc chiar şi de la STX-RC (dacă ţineţi minte, căutam unul) şi foile XT şi LX mari (o să vedeţi mai jos) şi ele. Altă chestie interesantă e monoblocul, şi el compatibil doar cu XTR în primă fază, după care s-a impus ca al doilea standard Octalink. Monoblocurile care au venit pe generaţia asta de XTR au fost atât cartuşe normale, dar cu caneluri, cât şi unul iniţial foarte interesant cu lagăre pe ace, reglabil, dar, spune-se, şi mult mai sensibil. Ideea rămâne clară: Shimano se temea de canibalism între XTR şi grupele inferioare, de aceea a ales să limiteze opţiunile pentru foi şi monoblocuri. Interesant e că unii producători au alea să realizeze braţe high-end în jurul noului monobloc XTR pe caneluri, ca de exemplu CODA 701M sau braţele AC care veneau şi pe Lobo-ul de 1999.

Race Face Turbine LP în configuraţia de downhill de prin 1998, pe când erau popularizate de froriderii de la Rocky Mountain. Calitate canadiană impecabilă, dar, sincer, cam mult hype. Încă socotesc Turbine-urile un produs norocos al Race Face, dar nu pot să îi neg statutul de cult şi nu pot să îmi neg atracţia pentru gama Race Face de atunci. Foaia este o piesă de artă, inelul interior anti-chainsuck e haios şi, la cântecul lebedei, braţele ăstea aveau şi o versiune pe ISIS. Aţi văzut săgeata? ;)

Alte Truvativ-uri deghizate, de data asta Hussefelt. Versiunea Bontrager mai pătrăţoasă are un plus de personalitate şi nu e cu nimic mai prejos decât produsul care îi stă la bază. Interesant e că atunci când puteai cumpăra din magazin braţe ca ăstea, ele erau chiar mai ieftine decât Hussefelt-urile. Pe scurt: standardul după care judeci nişte braţe de freeride, downhill sau dirt. Aici în versiune ISIS sănătoasă, cu inserţii de oţel pentru pedale şi fix ce trebuie!

King Earl-ul e corespondentul Holzfeller-ului, doar mai simandicos finisat (dacă vă uitaţi atenţi o să vedeţi că e lucios cu mat combinat) şi, ca în cazul fratelui mai mic, mai ieftin la raft decât originalul. Din păcate nu se mai produce şi, nu, nu a avut versiune OCT, spre deosebire de Holzfeller. Un produs excelent cum rar mai vezi. Valabil şi pentru Holzfeller, evident.

Foaia asta de pe un angrenaj Deore LX FC-M569 e exact ce vă spuneam mai sus: se potriveşte pe lăcaşul de spider al tuturor braţelor Shimano din vremea respectivă (STX-RC, LX, XT, XTR) şi poartă celelalte foi, dar are un diametru comun pentru găuri, spre deosebire de solitarul XTR. O ciudăţenie interesantă.

Braţe Middleburn RS-3 cu renume şi legendă pe care le am luate pe bani de buzunar de la un ghiolban care căuta să mă impresioneze cu aşa-zisa lui mărinimie. Middleburn nu ar trebui să mai aibă nevoie de nici o prezentare; sunt Rolly Royce-uri printre braţe, la fel de exclusive şi de capricioase. Piese de artă şi un exemplu perfect pentru bunul gust, eleganţa şi subtilitatea britanică. În curând pe proiectul meu lightweight!

Foi Syncros pe standard drive de aluminiu. În timp ce făceam pozele pentru articolul ăsta am realizat că nu se potrivesc pe braţele Middleburn unde le visam eu. Deci le punem pe altceva! Merci Levi pentru foaia mare!

Ăstea sunt cele mai rare şi mai exclusive braţe pe care le am. Au venit pe Intense-ul meu M1. Firma italiană 3G (citeşte "tre je") e ştiută pentru furcile pe care le făcea în anii '90 şi pentru succesul obţinut de Markus Klausmann pe o asemenea furcă (3G Urtho MK): câştig la Kaprun în 1996 şi locul 2 overall la 17 ani tot în acelaşi an. De braţe nu ştie nici dracu' nimic, deşi ele există. Când spun "nu ştie nimeni", mă refer şi la forumul de demenţi obsedaţi care le-au văzut pe toate, pe unde îmi place să îmi fac veacul. Rezumat: 3G Clava pe pătrat cu spider demontabil, cu foaie franţuzească Stronglight şi şuruburi Campagnolo.

Aşa arată faţa nevăzută a lucrurilor, la Middleburn RS-3 şi 3G Clava. Verificaţi decolteul generos de la Middleburn!

Fotografie de familie.

Cu asta am crescut: Bike Sport News, septembrie 1996. Sper că vă e clar că ştiu şi acum pe de rost toată revista asta, din scoarţă-n scoarţă. Aur!

O să închei rugându-vă respectuos să ţineţi cont de fix două lucruri:

1. Majoritatea braţelor de pe aici sunt vechi. Dacă aveţi aşa ceva pe acasă, nu vă daţi filme că aveţi vreun lingou de aur şi nu încercaţi să le vindeţi la suprapreţ, că doar o să rămâneţi cu ele şi o să fiţi penibili. Un set de braţe XT din anii '90 în stare bună cu foi merge pe la 100 RON, LX-urile mai puţin, un Race Face poate ceva mai mult, depinde de stare. Piesele NOS (new old stock) au cu totul alt statut, contează mult dacă sunt ambalate original şi pot fi vândute nemţilor sau americanilor pe sume exorbitante care uneori ajung şi la 1000 USD sau pe acolo. Sincer, cred că numai nemţii sau americanii pot fi atât de proşti ca să poată asimila aşa ceva şi ei sunt şi cei care strică piaţa. Deci, pe scurt: piesele retro nu sunt comori şi nici Rolls-uri Phantom II carosate custom. Sunt doar piese pentru cine are suflet să stea de capul lor şi să le dea o nouă viaţă.

2. Primesc des întrebarea asta şi nu răspund la ea: "Câte biciclete/piese ai?" Poate vă daţi seama şi singuri cât de enervant poate deveni de la un punct încolo, mai ales că nu ajută pe nimeni. Nu e concurs de "cine are cele mai multe nu-ştiu-ce". Sunt o persoană obişnuită care se întâmplă să iubească bicicletele şi care îşi cheltuie economiile mai degrabă pe chestii din ăstea decât pe altele. Unii îşi cumpără echipament audio, alţii schimbă jantele la maşină. To each, his own. Şi nu, nu avem un cont special pentru mofturi biciclistice la mine acasă. Ultimii bani pe care i-am primit pentru a-i cheltui pe lucruri bike-related au fost pe undeva prin 1999 când eram în clasa a unşpea şi aveam un Marin Palisades Trail. De atunci s-a întâmplat şi să mănânc pe anumite perioade iaurt cu pâine pentru a economisi pentru un cadru sau altceva. Ceea ce nu doresc nimănui. Deci cine mă întreabă tâmpenii din ăstea să nu se mire dacă îi dispare comentariul cu totul. În rest, sunt deschis pentru orice întrebare. Cheers!


Dedicaţie, la braţ cu legea:




Mereţi la dat!
Mx