Trail bikes și geometria: Wheelbase și înălțimea BB-ului

Salutare tuturor!

În cele ce urmează vom continua cu descrierea geometriei unui trail bike. La fel ca până acum, vom discuta despre relevanța la dat a acestor factori, iar astăzi, mai concret, despre: Wheelbase și BB

Wheelbase sau WB

Wheelbase este distanța dintre centrele axelor roților bicicletei, ampatament pe românește. Vom folosi terminologia în limba engleză, fiindcă este mai comună. Precum am aflat deja din articolele anterioare, dimensiunea WB-ului este una compusă din dimensiunile cumulate ale Reach-ului și a CS-ului, la care se mai adaugă proiecția pe orizontală a HA-ului. Pentru definitivarea reală a WB-ului, mai trebuie să ținem cont și de decalajul furcii. În cele mai dese cazuri discutăm de un decalaj dublu, odată realizat prin umerii furcii, iar a doua oară prin urechile de prindere ale roții. Acest decalaj dublu se numește Fork Offset, iar dimensiunea orizontală a acestuia este ultimul component al ecuației WB-ului. Mai simplu: WB = CS + Reach + HA + FOff.

WB sau suma dintre CS, Reach, Proiectia HA si FOff (decalajul furcii)



În timp ce ne dăm, putem spune că WB-ul ne influențează mai mult în mod indirect. Da, știm deja că un WB mai lung se traduce prin stabilitate iar unul mai scurt prin manevrabilitate, dar, indiferent de dimensionarea WB-ului, dinamica bicicletei va fi intotdeauna dictată de dimensiunile elementelor cuprinzătoare sau, mai bine spus, de proporționalitatea dintre acestea. Astfel putem avea o bicicletă cu WB mai mare, foarte stabilă dar totodată și manevrabilă; sau putem avea o bicicletă cu WB scurt deloc stabilă și nici manevrabilă.

Dispunerea este mai importantă decât dimensiunea, altfel...
Sursa: forum.metrouusor.com



Astfel, în momentul în care ne alegem prioritățile în ceea ce privește geometria, trebuie să ținem cont de faptul că WB-ul va fi mai puțin relevant ca dimensiune. Mult mai importante sunt elementele din care acesta este compus și despre care am discutat în cea mai mare măsură în articolele precedente.


Bottom Bracket Height sau BB

Aici este vorba despre înălțimea axului pedalier față de sol. Aceasta este cea mai frecventă cotare dar totodată este și una greșită. Spun greșită pentru că această depinde în totală măsură de razele roților cu tot cu anvelope incluse, adică de distanța concretă de la sol până la centrul axului roților. Această rază din păcate lipsește cu desăvârșire din tabelele de geometrie ale diverșilor producători și poate fi destul de variată. Să ne gândim doar la balonajul anvelopelor sau forma jantelor.

Cotarea cea mai des întâlnită. Nu neapărat și cea mai corectă



Alți producători cotează poziția axului pedalier mai corect, sub denumirea de BB Drop, situație în care vom măsura distanța verticală dintre centrul axului pedalier și orizontala axelor roților. Astfel, dimensionarea poziției BB-ului nu va mai fi afectată de dimensiunile variabile ale razelor roților. Această dimensiune poate fi negativă sau pozitivă. Dacă axul pedalier sau carcasa acestuia (BB /bottom bracket shell) este situat mai sus față de orizontala roților, avem un caz de dimensionare pozitivă. O dimensionare negativă însemnând o poziționare a axului angrenaj sub acea orizontală. (WB-ul de fapt)

A doua modalitate de cotare, întâlnită mai rar, dar mai corectă



Din păcate, datorită acestor două metode diferite de cotare, suntem adesea puși în situația de a compara mere cu pere când ne alegem jucăriile.

Un BB mai ridicat față de sol produce prea puține efecte pozitive la dat așa deci vom discuta cu precădere despre cazurile unui BB mai coborât, pentru că aceasta este situația care generează cele mai multe beneficii.

Dacă este să luăm planul lateral, vom putea observa două puncte principale de contact dintre noi și bicicletă atunci când suntem în poziția de atac, adică ridicați din șa. Acestea sunt ghidonul și BB-ul. Centrul nostru de greutate se va împărți, deci, între aceste două puncte, dar va avea întotdeauna o poziționare mai apropiată de BB. Să înțelegem deci, că o parte mai mare din greutatea noastră este poziționată deasupra BB-ului.

Cele două puncte de contact. Centrul de greutate este mai apropiat de către punctul de contact nr. 2 sau BB-ul



Știm bine deja din seria de tutoriale ”Cum să...” că bicicleta se conduce mai mult din trunchi (adică din centrul de greutate) decât din ghidon. Poziția centrală are o foarte mare legătură cu poziționarea corectă a centrului de greutate, pentru a facilita trecerile de la o tehnică la alta sau pentru a ne crește controlul și stabilitatea.

Bun, dar atunci am putea spune că asta implică doar poziționarea între cele două roți pe direcția de mers și nu prea are o mare legătura cu înălțimea BB-ului, sau?

Legătura o vom face în momentul în care realizăm faptul că un centru de greutate mai apropiat de sol va aduce o creștere a stabilității. Industria motorsportului este poate cel mai bun exemplu al acestei dinamici, adică a unui centru de greutate poziționat central și cât mai aproape de sol. Tendința este aceeași și în cazul nostru, motiv pentru care producătorii se supun multor bătăi de cap pentru a poziționa amortizorul de spate cât mai jos și mai central cu putință.

Poziția mai joasă a centrului de greutate îi va îngădui roții de față o traversare mai ușoară peste obstacole. Totodată pe porțiunile abrupte vom fi mai ”în bicicletă”. Acestea sunt lucruri care, iată, iarăși ne ajută să ne plasăm în acea poziție centrală.

Centered and low! Sau câștig de manevrabilitate și stabilitate
Sursa: news.broncolor.com



Deși un BB coborât ne va crește stabilitatea rectilinie, prezența celui mai mare efect o vom simți în viraje. Se spune despre bicicletele de downhill cu un BB exagerat de coborât că virează ca pe șine. Și, într-adevăr, așa și este, bicicletele respective fiind foarte stabile în viraje, făcându-ne să credem, pe nedrept de fapt, că am fi mai apți decât suntem în realitate. Când de astăzi pe mâine ne putem permite la propriu dublarea vitezei de abordare a unui viraj, e clar, discutăm despre impulsuri favorabile pentru încrederea în sine cât se poate de eficiente.

Vedeți șinele de tramvai în viraj? Un BB coborât ne face deseori să credem că sunt acolo.
Sursa: vitalmtb.com



Explicația cea mai simplă pentru senzațiile inexplicabile de control crescut în viraje se datorează raportului dintre BB și centrele axelor roților pe verticală. Cu cât BB-ul este mai coborât sub orizontala dintre axe, cu atât ne va fi mai mare sporul în viraje.

Am reușit să supraviețuim dezbateri seculare de peste trei zeci de ani în legătură cu dimensiunile roților: care rulează mai bine, care este mai stabilă, care cum accelerează, efectele giroscopice ș.a.m,d,, dar cu unul dintre elementele mai relevante, mai ales pentru trail bikes prea puțin dezbătut. Și anume, această poziționare a BB-ului față de orizontala dintre axele roților.

De fiecare dată când am avut ocazia să încerc un bike de 27.5” sau un 29er, am reușit să mă obișnuiesc repede cu mai toate diferențele și le-am luat ca atare. Totuși este greu să ignorăm agresivitatea pe care ne-o îngăduie în viraje un astfel de trail bike spre deosebire de un 26”. Un BB poziționat cu mult sub orizontala axelor roților este de ținut minte când contemplăm la dimensiunile roților pe care le alegem.

Am să fac o mică mențiune, deși nu ține de tematica de astăzi: din punct de vedere al stabilității pe direcția de mers, coborârea BB-ului la 27.5” sau 29” va fi în genere compensată de creșterea razei roților. Deci, față de un trail bike echipat cu roți de 26”, nu putem spune că avem un anumit beneficiu la acest capitol.

În cele ce privește dezavantajele unui BB coborât, singurul care îmi vine în minte este acela că ajungem să ”dăm la sapă și lopată” cu pedalele. Deseori vom freca pe jos cu pedalele în viraje sau în teren accidentat. Multă lume evită geometriile cu BB scăzut tocmai din acest motiv. La urma urmei este și logic, iar contuziile la labele piciorului sunt destul de frecvente în această familie de bicicliști.

Despre dezavantaje - o poză face cât o mie de cuvinte. Brendan Fairclough - Val Di Sole 2013
Sursa: vitalmtb.com



Dacă discutăm despre un rider experimentat și tehnic, dezavantajele de mai sus pot fi ”ocolite”. Prin aplicarea diverselor tehnici discutate până acum, putem preveni situațiile în care ”săpatul cu pedalele sau cu foaia de angrenaj” să producă conseciințe. Ca să dau un exemplu în acest sens, în sezonul 2012, Murgu' avea BB-ul poziționat față de sol la 330mm! Din câte știu nu mai există nicăieri o geometrie care să îngăduie un BB atât de coborât. Cât despre dat, m-am împăcat de minune cu Murgu' întreg sezonul.

Deci,în ceea ce mă privește, indiferent de cât de accidentat este un traseu, voi opta întotdeauna pentru un BB mai coborât, deoarece suma de avantaje va fi net superioară sumei dezavantajelor. Pentru simplul fapt că un BB mai coborât ne așează mai ”în bicicletă” și ne ajută să ne găsim poziția centrală, voi recomanda același lucru și în cazul unui rider mai puțin experimentat.

În cursul săptămânii viitoare ne vom întâlni cu ultimele elemente de geometrie ale unui trail bike, poate mai puțin relevante pentru dat, dar cu importanța lor: Stack, Head Tube Length și Stand Over Height.

Până data viitoare!

Toate cele bune,
Mitzu
Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site.

Actualizați browserul acum! ×