Red Bull MoonTime Bike 2013. Crema MTB-ului românesc la Bucureşti

Şi chiar a fost mtb românesc sâmbătă seară în parcul Tineretului dacă ne uităm la lista de înscrişi, peste 95% fiind ciclişti autohtoni. Red Bull MoonTime Bike este un concurs tânăr, cu doar 2 ediţii la activ însă devenit rapid popular datorită organizatorilor, echipa NoMad Multisport, sponsorului, Red Bull şi locaţiei, parcul Tineretului din Bucureşti. Dacă adaugi şi caracterul exclusivist al evenimentului, doar cei mai buni 15% din finisherii la Prima Evadare şi 30% la alte maratoane puteau participa, şi obţii reţeta pentru concursul aproape perfect. Spun „aproape” pentru că Red Bull MoonTime Bike putea beneficia din partea organizatorilor de un traseu şi mai spectaculos dacă ar fi obţinut aprobările necesare. Însă cum la noi ciclismul încă este văzut drept o simplă „plimbare în parc”, îmi şi închipui răspunsurile pe care le-au primit: „Dar de ce aveţi nevoie de un traseu atât de greu, că doar ieşiţi cu bicicletele în parc…”

Anyway, sâmbăta trecută la ora 18:30 s-a dat startul celei de-a doua ediţii a concursului de cross country mtb Red Bull MoonTime Bike. Marea majoritate a celor mai buni ciclişti de la ora actuală din România au fost prezenţi. Motivele sunt mai multe însă cele mai importante sunt vizibilitatea pe care o oferă concursul şi premiile. Dar concursul este incitant şi îi atrage pe biciclişti şi pentru că se desfăşoară noaptea, doar prima şi puţin din a doua tură fiind pe lumină cât de cât. Azi Red Bull MoonTime Bike este singurul concurs de acest gen care se desfăşoară pe întuneric.

Cicliştii au avut de parcurs 7 ture a câte 5 km fiecare, acumulând o diferenţă de nivel de 100 m / tur, iar urcarea cea mai mare fiind de 25%. La specificaţiile astea traseul nu este cel mai greu din ţară în comparaţie cu alte XC-uri, însă amploare pe care o are evenimentul şi faptul că se desfăşoară la lumina lanternelor îl fac sa fie deosebit.

Start la ediţia a 2a a cursei de mtb xc Red Bull MoonTime Bike. Foto: Dan Mazilu


Concursul a beneficiat de o grijă aproape exagerată din partea organizatorului. Daniel Sărdan, reprezentantul NoMad Multisport, ne spune că au fost 75 de voluntari pe traseul lung de doar 5 km. La asta s-au adăugat jandarmii şi 30 de agenţi de pază. Apoi s-au mai adăugat şi un echipaj medical pe ATV şi încă un echipaj alcătuit din oameni multicalificaţi care includea cascadori şi scafandru asistaţi de un vehicul de intervenţie cu tracţiune 6x6. Din aceasta echipa de intervenţii extreme a făcut parte şi Daniel Pisică, coechipierul lui Coconea de la Red Bull X-Alps. Ambulanţele au fost 4 la număr de tip C, cele mai dotate.

Sincer asemenea desfăşurare de forţe de salvare nu am mai văzut la noi în ţară şi m-am plimbat pe la câteva evenimente. Cu o asemenea desfăşurare de forţe de intervenţie ai spune că nimic rău nu li se mai poate întâmpla concurenţilor în timpul cursei. Ei bine, pe oameni nu îi poţi împiedica să se lovească. Poţi doar să îi asişti şi îngrijeşti după ce „o comit”, lucru care s-a şi întâmplat.

În cursă s-a plecat tare din start. Un asemenea eveniment scurt nu poate fi decât intens. Dacă arunci o privire pe traseu vezi că sunt destul de multe linii drepte pe asfalt, însă surprinzător nu ai timp de odihnă, decât dacă ai venit la plimbare, în parc. În funcţie de strategia concurenţilor, fiecare aborda zonele în funcţie de experienţă şi dorinţa pentru podium.

Spre exemplu Eduard Grosu, de la NoMad Merida CST, este specializat pe curse de şosea şi acum o săptămână tocmai câştigase o cursă la Milano desfăşurată tot noaptea, Red Hook Criterium. Grosu era în formă foarte bună şi îi plăcea foarte mult ideea concursului, atmosfera, traseul. Experienţa i-a spus ca pe durata concursului să lase tot timpul suficientă dinstanţă faţă de cel din faţă. El se lupta pentru locul întâi alături de Marius Petrache şi Lucian Logigan de la Ideal Geiger Team. „Lucian a luat la un moment dat avans vreo 15 secunde, dar nu a putut să ducă. La final de concurs mi-a spus că nu s-a simţit prea bine”, spune Eduard. La un moment dat traseul traversa doua podeţe cu o suprafaţă de rulare foarte alunecoasă. Pentru a le traversa în siguranţă trebuia să le abordezi perfect perpendicular iar după coborâre virajul la stânga trebuia făcut doar după ce ajungeai înapoi pe dalele de beton. Dar în tura 3 se pare că Eduard, locul 2 în acel moment, a intrat pe podeţe mai repede decât cel din faţa sa, Marius Petrache care a căzut exact la ieşirea de pe pod. El nu a mai putut evita şi a intrat direct în el. Eduard s-a ridicat şi a continuat însă şi-a dat seama repede că nu mai poate frâna. Avea degetul rupt şi ceva contuzii la coaste. A trebuit să abandoneze. Cu cei doi pretendenţi la podium ieşiţi din cursă calea a fost liberă pentru Lucian Logigan şi ceilalţi care au completat podiumul. Partea buna a fost că la petrecerea de după cursă din Club Diamon, Eduard a sfârşit în piscina de afară la vreo 5-7 grade. Tot răul spre bine!

Final de cursă în piscină pentru Eduard Grosu. Un deget rupt nu înseamnă nimic! Foto: Florian Răducanu


Marius Petrache era şi el în formă foarte bună. Cunoştea traseul şi se antrenase de vreo 7 ori plus o zi pe ploaie. Strategia sa a fost să plece tare din prima. Pe un traseu atât de scurt nu ai când să recuperezi dacă se întâmplă ceva. Însă antrenamentul i-a permis să meargă în ritmul său, poate doar puţin peste. „Am testat să văd cine se ţine de mine. În funcţie de cine rămânea urma să mă ocup de el mai târziu”, spune Marius. „În tura 3 Luci a luat ceva avans însă împreună cu Grosu l-am ajuns şi l-am şi depăşit cu vreo 50 de metri”. Din păcate pentru el concursul s-a terminat prematur când a căzut şi s-a accidentat grav la coborârea de pe al 2lea podeţ. Marius a început virajul la stânga prea devreme, a derapat şi a căzut. Lovitura a fost puternică încât a necesitat intervenţia echipelor de salvare.

Marius Petrache, la o fracţiune de secundă înaintea accidentului. Foto: Bogdan Buda


Daniel Roşioru, de la Felt-Sidi MTB Team, locul 2 la categorie, ne spune că a fost un concurs greu pentru el. „A fost un concurs dificil şi solicitant”, spune el. „În ultimele 3 ture m-au apucat nişte crampe incredibile. Eu am şi făcut pauză în ultimele 2 săptămâni aşa că pregătirea mea nu era cea mai bună. Abia în tura 3 am găsit o trasă mai bună pentru zona cu rădăcini, iar la coborârea pe frunze de lângă Polivalentă trebuia atenţie mare. La un moment dat am încercat chiar şi push-bike ca să mai scap de crampe, dar nu a fost o idee bună. În timpul cursei m-am alimentat cu 3 geluri consumate unul la start şi două pe parcurs. Apa din bidoane îmi era dată de colegii de la standuri. Bicicleta a mers perfect însă dacă nu aveai anvelopele potrivite pentru terenul umed pe unele urcări trebuia să faci nişte zig zag-uri pentru a mai micşora înclinaţia şi căpăta aderenţă”.

Daniel Roşioru, în timp ce venea tare din spate pe una din urcări. Foto: Dan Mazilu


Răzvan Jugănaru, de la Giant Team Romania, aş vrea să-l numesc marea revenire a sezonului. Răzvan a suferit un accident grav cu 5 luni în urmă când ajuta la organizarea unui concurs de mtb. Fiind pe ATV se ducea în viteză să ajute un concurent. La 40-50 kmh a căzut iar ATV-ul s-a răsturnat peste el. A suferit o dublă ruptură de ficat în urma căreia a trebuit să stea în spital nemişcat 2 săptămâni. Acum şi-a mai revenit iar acest concurs a fost pentru el primul de la accident. „Moralul meu era excelent, eram atât de bucuros să mă aflu iar pe bicicletă la un concurs, am simţit că trăiesc iar!”, spune Răzvan. „Pregătirea psihică m-a ajutat foarte mult la acest concurs, nu mă aşteptam să termin în Top 10 la general. Foarte frumos evenimentul, organizarea, se apropie foarte mult de cursele din afară. În cursă eu am tras destul de tare pentru nivelul fizic pe care îl am acum, dar totuşi mult sub nivelul meu. Dacă încercam să forţez simţeam cum ficatul mă atenţionează că fac ceva greşit. Strategia mea a fost să nu plec tare, să merg constant şi să nu dau şocuri organismului. Pe urcările cele mai mari o luam mai larg pentru a nu avea variaţii mari de efort”. Răzvan a terminat pe 5 la categorie şi pe 7 la general.

Răzvan Jugănaru, începând urcarea de la Cocioc. Foto: Dan Mazilu


Marius „Maus” Ionaşcu, de la Maus Bike Tibiscus, un veteran al curselor de mtb, o vedetă a categoriei 40+ şi „de-al casei” pe podium a sosit în Bucureşti cu puţin timp înainte de startul cursei având timp să dea doar vreo 5 ture de recunoaştere. Din păcate nu a fost ziua lui Maus, sau mai bine spus noaptea, întrucât datorită unei defecţiuni tehnice la bicicletă nu a putut performa la întreaga sa capacitate. „Din timpul antrenamentelor observam că lanţul urcă din ce în ce mai greu pe foaia mare”, povesteşte el. „Am plecat în concurs cu schimbătorul faţă aproape complet nefuncţional şi în curând nu mai puteam urca deloc lanţul pe foaia mare aşa că a trebuit să fac aproape tot concursul pe foaie mică. Pentru mine a fost extrem de greu pentru că eu sunt cu forţa nu cu cadenţa mare şi îţi imaginezi cât de tare trebuia să dau ca să ţin cât de cât pasul. În timp ce pe plat eu reuşeam să ating cel mult 32 kmh, ceilalţi treceau pe lângă mine cu peste 40 la oră. Am fost foarte supărat, obosit, iar după cursă m-a şi luat frigul aşa că am plecat imediat. La antrenamente traseul mi s-a părut uşor, de fugă, însă în tura 3 m-am curăţat. Am simţit că mă hiperventilez moment în care am spus stop. Eram pe 2 atunci, moment în care m-au depăşit rând pe rând Ulisse Gheduzzi şi Francisc Sarosi, de la Ideal Geiger Team, apoi Robert „Robike” Gustav, de la NoMad Merida CST, cei cu care mă băteam pentru podium la categoria mea. Specialitatea mea sunt maratoanele, abia după 40 de km eu mă încălzesc. Sunt foarte dezamăgit de performanţa mea, dar am învăţat multe în cursa asta. În rest traseul foarte fain şi atmosfera excelentă!” Maus a terminat pe locul 5 la categorie.

Marius "Maus" Ionaşcu în zona de traversare pe sub podul mare. Foto: George David


Marian Frunzeanu, de la Giant Team România, ne spune că pentru el s-a simţit oboseala acumulată de-a lungul anului. Cross country-ul nu este prima sa alegere. La fel ca pentru Maus, specialitatea lui Marian sunt maratoanele lungi cu urcări cât mai mari. „Traseul nu a fost exagerat de tehnic”, spune el. „La început am pierdut vreo 20-30 secunde faţă de lideri însă nu m-am panicat pentru că ştiam că pot recupera. Accidentările din timpul concursului nu m-au afectat pentru că s-au întâmplat la alte categorii de vârstă. Pe traseu nu prea erau porţiuni unde să-ţi poţi trage sufletul. Peste tot erai tentat să recuperezi. M-am concentrat mai mult asupra mea, să nu fac greşeli, să fiu atent la traseu, la zonele tehnice. Bicicleta a mers perfect, iar pe urcări eram clar avantajat. Dacă începeam o urcare în 4 persoane terminam singur. Iar după ce se termina căţărarea eu continuam în sprint în timp ce ceilalţi trebuiau să o ia mai uşor. Fiind rutier la origine şi zonele asfaltate de plat mă avantajau. Aşa zone nasoale nu prea au fost. Doar la rădăcini şi pe final unde am căzut uşor moment în care m-au depăşit doi. Cât despre eveniment, Daniel confirmă încă o dată că organizează chestii bune. Cu siguranţă la anul voi participa din nou”. Marian Frunzeanu a terminat pe 3 la categorie.

Marian Frunzeanu trăgând tare chiar şi după căţărări. Foto: Dan Mazilu


Am vorbit şi cu oameni mai puţin premianţi însă la fel de pasionaţi, ba chiar şi mai pasionaţi. Pe scena mtb-ului românesc a apărut de curând un personaj perfect de luat ca model de cei care vor mai mult de la condiţia lor de biciclişti. Sebastian Vrânceanu aka Memo este nou în domeniu, însă lucrul ăsta nu l-a împiedicat să devină foarte repede un concurent popular la foarte multe evenimente. „M-am apucat de mtb de doar 5 luni însă deja am 15-16 concursuri la care am participat anul ăsta”, povesteşte Memo. „La Red Bull MoonTime Bike mi-am propus să fac 5 ture în timp ce cei mai buni făceau 7, lucru pe care l-am reuşit. Cred că la evenimentul ăsta am fost unul din cei 2-3 concurenţi cu peste 100 kg”. Memo face parte din echipa Guerribike. Împreună cu aceasta şi susţinut de Radio Guerrilla, unde activează, ajută la promovarea ciclismului în România. „Atmosfera a fost genială la concurs, un eveniment impecabil. 2013 este primul meu an de mtb, iar MoonTime Bike primul meu concurs pe nocturnă. Am văzut o grămadă de situaţii de fair play, şi inclusiv pe mine m-au ajutat mecanicii de la Giant când am avut probleme cu bicicleta. Pe tot traseul m-am simţit bine. Doar pe singura urcare mare trebuia să mă dau jos şi să mai împing, însă pentru evenimentul ăsta m-am pregătit temeinic cu peste 30 de ture de antrenament. Cred că ăsta este şi unul din motivele pentru care am fost acceptat”. Memo nu doar are deja multe concursuri la activ ci este şi organizatorul propriului său maraton mtb desfăşurat de curând la Luncaviţa (Măcin). El a terminat pe locul 45 la categorie.

Memo terminând urcarea de la Cocioc şi imediat după traversarea cortului de alimentare Red Bull. Foto: Dan Mazilu


Daniel Sărdan, organizatorul evenimentului şi Team managerul echipei NoMad Merida CST, a mai povestit despre ce s-a întâmplat în cursă. „Au mai fost accidente şi abandonuri. Cojocaru Monica, de la Giant Team România, a căzut şi ea şi s-a ales cu o contuzie destul de gravă în urma căreia a ajuns la spital. Din fericire s-a dovedit a nu fi ruptură de ligament însă o săptămână tot va trebui să stea cu piciorul stâng în ghips. Sportivul nostru, Kelemen Arpad, a luat startul foarte bine însă nu a putut ţine ritmul datorită stării precare a sănătăţii. Arpad a fost înţepat în luna iulie de o căpuşa în urma căreia s-a ales cu afecţiunea Lyme. Organismul său încă se luptă cu boala. Elisei Miron, de la InterTeam Cluj-Napoca, un alt ciclist cu aspiraţii la podium, a trebuit să abandoneze datorită unei pene. Zsuzsu Gyurka, sportiva noastră faţă de care multă lume se aştepta să câştige la Feminin Open, nu a avut nici ea o zi prea bună fiind într-o perioadă mai puţin pozitivă. Ea a terminat pe 3. Nu în ultimul rând, Robert Dobai, tot de la echipa noastră, şi tot un ciclist de podium, nu a putut participa datorită unei răceli.”

Elisei Miron, undeva în cursă înainte de a abandona din cauza penei. Foto: Dan Mazilu


Câştigătorul absolut al cursei din Bucureşti a fost Lucian Logigan de la Ideal Geiger Team. El a terminat primul cele 7 ture cu un timp de 1 ora 30 minute şi 46 secunde obţinând o viteză medie de 24,2 kmh. Lucian a obţinut locul întâi atât la General cât şi la categoria de vârstă. El este multiplu campion naţional şi balcanic şi una din tinerele speranţe ale ciclismului din România.

Lucian Logigan, locul 1 la General şi categorie. Foto: Dan Mazilu


La General masculin au fost premiate primele 5 locuri, iar podiumul a fost completat de Tudor Oprea, de la Ideal Geaiger Team, locul 2 cu 33 de secunde mai mult faţă de Lucian, şi Attlila Madaras, de la Bikesport Racing Team, care a trecut linia de finiş la 47 secunde după locul 1. Locul 4 a revenit lui Vlad Dobre, de la Tuşnad Cycling Team, care a avut 3 minute şi 20 secunde întârziere faţă de locul 3, şi poziţia 5 Daniel Roşioru, de la Felt-Sidi MTB Team, cu 5:33 minute în urma locului 1.

La final Red Bull MoonTime Bike 2013 a fost un eveniment reuşit. L-am văzut de aproape prin lentila aparatului foto şi eram alături de cicliştii care abia mai trăgeau de ei însă nu abandonau. Cursa a fost foarte rapidă, intensă şi nebună, o adevărată provocare nu doar pentru participanţi dar şi pentru fotografii care doreau să plece cu amintiri de la eveniment. Pentru ca eforturile lor să nu rămână nerecompensate Red Bull MoonTime Bike a pus la cale un al 2lea concurs special pentru fotografi. Dacă ai fost la eveniment şi l-ai imortalizat în imagini eşti invitat să-ţi înscrii fotografiile la concurs. Dacă ai intrat prea târziu pentru a-ţi mai înscrie fotografiile poţi participa la desemnarea câştigătorului votând imaginile înscrise în concurs.

Felicitări organizatorilor, sponsorilor, participanţilor, premianţilor şi publicului pentru că toţi au făcut parte din acest eveniment. Aşteptăm ediţia a 3a unde sperăm să vedem un traseu şi mai interesant şi mai „amenajat” artificial.

Evenimentul a fost filmat de cei de la iRewind. În curând editarea video va fi gata şi pusă online.

Evenimentul a fost monitorizat în direct şi de ActiveTracker iar o reluarea a cursei o puteţi vedea aici.

Clasamentul general şi pe categorii de vârstă poate fi vizualizat aici, iar complet se poate consulta aici.
Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site.

Actualizați browserul acum! ×