De ce ne dăm?
Afară plouă. Norii cenuşii îmi afectează starea de spirit. Atmosfera e apăsătoare, pereţii mă strâng. Lenea mă deturnează de la cele propuse. Pare că sunt prins în lumea lui Bacovia. TREBUIE să ies!
Şi ies.
E frig. Primul strop de ploaie ce cade pe cozoroc dă naştere unui sunet gol. Urmează alţii şi alţii, efectele lor formând parcă o simfonie.
Mă pun în mişcare. Prima curbă - primul moment în care văd ca nu ţin frânele. Uitasem că peste iarnă lichidul de frână DOT 5.1 trage apă din atmosferă.
Mai fac câţiva zeci de metri şi faţa îmi este acoperită de mizeria de pe jos. La naiba cu Bucureştiul ăsta, un oraş prea mare pentru a fi administrat cum trebuie.
Apoi orele trec.
Ajuns în apropierea casei, mă întâlnesc cu o vecină mai mămoasă. “Vai mamă, de ce ieşi pe vremea asta cu bicicleta, rişti să răceşti! În plus, nu vezi cât de murdar eşti, ce o să-ţi zică soţia?”. Îi zâmbesc şi-i mulţumesc pentru grijă. Îi explic totuşi că echipamentul este adecvat pentru condiţiile de afară, iar murdăria se spală. Între noi fie vorba, i-am mai explicat lucrul ăsta şi cu alte ocazii, dar bătrâneţea lasă urme.
Nu i-am explicat atunci de ce ies cu bicicleta, ceva m-a oprit să o fac. Aş fi putut să-i spun că mă dau pentru că:
Probabil că nu ar fi înţeles.
Intru pe uşa casei. Soţia mă întâmpină cu zâmbete. “Ţi-au lipsit, nu-i aşa?”
Pe moment nu am înţeles de ce a folosit pluralul, cu timpul însă mi-am dat seama: datorită celor de mai sus şi multor altora.
Mă dau pentru că îmi calmează sufletul şi îmi dă puterea de a merge mai departe!
Dar voi, voi de ce vă daţi?
R
Şi ies.
E frig. Primul strop de ploaie ce cade pe cozoroc dă naştere unui sunet gol. Urmează alţii şi alţii, efectele lor formând parcă o simfonie.
Mă pun în mişcare. Prima curbă - primul moment în care văd ca nu ţin frânele. Uitasem că peste iarnă lichidul de frână DOT 5.1 trage apă din atmosferă.
Mai fac câţiva zeci de metri şi faţa îmi este acoperită de mizeria de pe jos. La naiba cu Bucureştiul ăsta, un oraş prea mare pentru a fi administrat cum trebuie.
Apoi orele trec.
Ajuns în apropierea casei, mă întâlnesc cu o vecină mai mămoasă. “Vai mamă, de ce ieşi pe vremea asta cu bicicleta, rişti să răceşti! În plus, nu vezi cât de murdar eşti, ce o să-ţi zică soţia?”. Îi zâmbesc şi-i mulţumesc pentru grijă. Îi explic totuşi că echipamentul este adecvat pentru condiţiile de afară, iar murdăria se spală. Între noi fie vorba, i-am mai explicat lucrul ăsta şi cu alte ocazii, dar bătrâneţea lasă urme.
Nu i-am explicat atunci de ce ies cu bicicleta, ceva m-a oprit să o fac. Aş fi putut să-i spun că mă dau pentru că:
- E distractiv
- Uneori e foarte greu
- Mă reface
- E obositor
![]() |
Uneori e mai greu decât te aştepţi... |
- E linişte
- Îmi dă fiori/tresăriri
![]() |
Alteori te întrebi cine te urmăreşte din tufiş |
![]() |
Sau cum rezistă ceva atât de plăpând exact în mijlocul cărării |
- Nu prea mai mă ţin genunchii să alerg
- Mă ajută să mă relaxez
- Nu e la calculator, ci în natură
![]() |
Dacă nici în poză nu o pot prinde, apoi cum să ţin pasul cu căpriţa asta? |
- Îmi dă senzaţia de sufocare atunci când ajung în vârful căţărării lungi
- Îmi place să pedalez când plouă sau când mă fac ca porcul pe haine
- Descopăr locuri pe care altfel nu le-aş vedea
![]() |
Valea Mălăieşti - de vis! |
- Îmi deconectez creierul de la stress-ul zilnic şi mă gândesc doar la cărare, la pantă, la următoarea curbă, la cât mai am până la destinaţie
- Mă bucur alături de prieteni de timpul petrecut împreună.
![]() |
În compania potrivită, până şi un banal petic de pământ are farmecul lui |
Probabil că nu ar fi înţeles.
Intru pe uşa casei. Soţia mă întâmpină cu zâmbete. “Ţi-au lipsit, nu-i aşa?”
Pe moment nu am înţeles de ce a folosit pluralul, cu timpul însă mi-am dat seama: datorită celor de mai sus şi multor altora.
![]() |
Reflexiv |
Mă dau pentru că îmi calmează sufletul şi îmi dă puterea de a merge mai departe!
Dar voi, voi de ce vă daţi?
R
Din aceeaşi categorie:
Comentarii (6)
Catalin Bunea 25 Septembrie 2020 10:27
M-a cuprins nostalgia citind. Ador poza Valea Malaiesti. Trebuie sa ajung acolo. (comentariu editat)
Votează:
1
M-a cuprins nostalgia citind. Ador poza Valea Malaiesti. Trebuie sa ajung acolo.
Catalin Bunea 25 Septembrie 2020 10:28
Ps: eu ma dau ca să îmi destind sufletul și mintea. Ma relaxează și ma face sa ma simt fericit! (comentariu editat)
Ps: eu ma dau ca să îmi destind sufletul și mintea. Ma relaxează și ma face sa ma simt fericit!
Dan Mihai 27 Septembrie 2020 17:44
Eu ma dau pentru ca e cea mai veche placere si pasiune, cea mai longeviva activitate din viata mea dupa mancat si cacat :)) (comentariu editat)
Eu ma dau pentru ca e cea mai veche placere si pasiune, cea mai longeviva activitate din viata mea dupa mancat si cacat :))
Luc Marin 1 Octombrie 2020 21:47
Superb ! Sa mai scri ! si mai ales dati-va cat se poate ... :) (comentariu editat)
Superb ! Sa mai scri ! si mai ales dati-va cat se poate ... :)
Cristi Milco 3 Octombrie 2020 17:29
De ce? Pentru ca, vorba sotiei cind am plecat prima data impreuna intr-o iesire mai lunga (si ce pacat e ca asemenea iesiri sunt extrem de rare, iar eu sunt un biciclist de "cursa lunga" ), de pe bicicleta ai o cu totul alta perspectiva decit de pe oricare alt mijloc de transport. Pasiune? E si asta. Placerea de a iesi in natura? Si asta conteaza. Dar, cind simt bicla sub mine, cind simt cum imi raspunde la comenzi, cum ma duce sa vad ce voi vedea intr-un mod inimaginabil cu alte mijloace, nu pot sa fiu decit fericit (comentariu editat)
De ce? Pentru ca, vorba sotiei cind am plecat prima data impreuna intr-o iesire mai lunga (si ce pacat e ca asemenea iesiri sunt extrem de rare, iar eu sunt un biciclist de "cursa lunga"), de pe bicicleta ai o cu totul alta perspectiva decit de pe oricare alt mijloc de transport. Pasiune? E si asta. Placerea de a iesi in natura? Si asta conteaza. Dar, cind simt bicla sub mine, cind simt cum imi raspunde la comenzi, cum ma duce sa vad ce voi vedea intr-un mod inimaginabil cu alte mijloace, nu pot sa fiu decit fericit
Login sau înscrie-te ca membru pentru a lăsa comentarii.