De ce ne dăm?

Afară plouă. Norii cenuşii îmi afectează starea de spirit. Atmosfera e apăsătoare, pereţii mă strâng. Lenea mă deturnează de la cele propuse. Pare că sunt prins în lumea lui Bacovia. TREBUIE să ies!

Şi ies.
E frig. Primul strop de ploaie ce cade pe cozoroc dă naştere unui sunet gol. Urmează alţii şi alţii, efectele lor formând parcă o simfonie.
Mă pun în mişcare. Prima curbă - primul moment în care văd ca nu ţin frânele. Uitasem că peste iarnă lichidul de frână DOT 5.1 trage apă din atmosferă.
Mai fac câţiva zeci de metri şi faţa îmi este acoperită de mizeria de pe jos. La naiba cu Bucureştiul ăsta, un oraş prea mare pentru a fi administrat cum trebuie.

Apoi orele trec.

Ajuns în apropierea casei, mă întâlnesc cu o vecină mai mămoasă. “Vai mamă, de ce ieşi pe vremea asta cu bicicleta, rişti să răceşti! În plus, nu vezi cât de murdar eşti, ce o să-ţi zică soţia?”. Îi zâmbesc şi-i mulţumesc pentru grijă. Îi explic totuşi că echipamentul este adecvat pentru condiţiile de afară, iar murdăria se spală. Între noi fie vorba, i-am mai explicat lucrul ăsta şi cu alte ocazii, dar bătrâneţea lasă urme.

Nu i-am explicat atunci de ce ies cu bicicleta, ceva m-a oprit să o fac. Aş fi putut să-i spun că mă dau pentru că:

• E distractiv
• Uneori e foarte greu
• Mă reface
• E obositor

Uneori e mai greu decât te aştepţi...

• E linişte
• Îmi dă fiori/tresăriri

Alteori te întrebi cine te urmăreşte din tufiş

Sau cum rezistă ceva atât de plăpând exact în mijlocul cărării

• Nu prea mai mă ţin genunchii să alerg
• Mă ajută să mă relaxez
• Nu e la calculator, ci în natură

Dacă nici în poză nu o pot prinde, apoi cum să ţin pasul cu căpriţa asta?

• Îmi dă senzaţia de sufocare atunci când ajung în vârful căţărării lungi
• Îmi place să pedalez când plouă sau când mă fac ca porcul pe haine
• Descopăr locuri pe care altfel nu le-aş vedea

Valea Mălăieşti - de vis!

• Îmi deconectez creierul de la stress-ul zilnic şi mă gândesc doar la cărare, la pantă, la următoarea curbă, la cât mai am până la destinaţie
• Mă bucur alături de prieteni de timpul petrecut împreună.

În compania potrivită, până şi un banal petic de pământ are farmecul lui

Probabil că nu ar fi înţeles.

Intru pe uşa casei. Soţia mă întâmpină cu zâmbete. “Ţi-au lipsit, nu-i aşa?”
Pe moment nu am înţeles de ce a folosit pluralul, cu timpul însă mi-am dat seama: datorită celor de mai sus şi multor altora.

Reflexiv

Mă dau pentru că îmi calmează sufletul şi îmi dă puterea de a merge mai departe!


Dar voi, voi de ce vă daţi?
R