Cockpit-ul bicicletei: pipa și ghidonul

Cockpit-ul unei biciclete reprezintă spațiul dintre șa și ghidon, practic zona cu care riderul este în contact direct în timp ce se dă pe bicicletă. Cockpit-ul este totodată, partea bicicletei cea mai ușor de personalizat, în funcție de preferințele fiecăruia, tipul de teren pe care ne dăm și geometria bicicletei. Practic, orice rider își poate alege în anumite limite modul în care va fi poziționat pe bicicletă, modificând caracteristicile sau poziția elementelor care compun cockpit-ul.

În acest articol vom vorbi în special de partea din față a cockpit-ului, mai precis pipa, ghidonul, așezarea manetelor de frână și de schimbător, precum și de alegerea manșoanelor. În mare parte ne referim la bicicletele de downhill și enduro, dar aceste aspecte teoretice sunt totuși valabile pentru aproape orice tip de riding și pentru orice tip de bicicletă.

Pipa

Pipa este piesa care face legătura dintre gâtul furcii și ghidonul bicicletei și este construită de cele mai multe ori din aluminiu, dar există și variante realizate din oțel, titan sau chiar carbon. Pipele pot fi clasificate după diametrul prinderii/modul de prindere pe gâtul furcii pe care se montează, diametrul de prindere pentru ghidon, lungime și unghiul de înălțare sau rise. Pipele direct mount sunt cele care au prinderea cu furca prin podul superior al acesteia în patru puncte, evitând astfel o dereglare a direcției orientării furcii față de ghidon în cazul unei căzături.

Gravity, un direct mount de la FSA!

Lungimea pipei influențează lungimea cockpit-ului (prin mărirea sau micșorarea distanței ghidon-șa) și deci, poziția riderului pe bicicletă, care atrage după sine o multitudine de efecte. Totodată, prin lungimea pipei se poate regla și balansul greutății față de punctul de contact al roții cu solul. Bicicletele concepute pentru coborâre, în special cele noi, au deja pipele cu mult în spatele punctului de contact, prin intermediul unghiului de atac al furcii (head angle) care împinge roata în fața locului de inserție al furcii în cadru și al pipelor scurte (40-50mm).

Diferențe între punctele de contact cu solul și punctele unde este concentrată greutatea.

Lungimea pipei stă în strânsă legătură cu celelalte elemente ale cockpit-ului, aici amintim și backsweep-ul ghidonului care mai poate anula din lungimea pipei. Făcând abstracție de unghiurile ghidonului, constatăm că lungimea pipei influențează manevrabilitatea astfel: o pipă mai scurtă va vira roata la o mișcare mai scurtă din partea riderului și mai rapid, în timp ce o pipă mai lungă va vira roata mai târziu dar cu mai multă precizie, în urma unei mișcări mai ample a riderului.

Lungimi diferite pentru efecte diferite!
sursa: triridemtb.com

Înălțimea pipei influențează și ea poziționarea greutății riderului pe bicicletă, astfel, o pipă fără rise, montată direct pe gâtul cadrului, fără distanțiere sub ea, va oferi un control mai bun mulțumită distanței mici dintre roată și ghidon. În același timp, în cazul unei coborâri abrupte, greutatea va tinde să se mute în partea din față a bicicletei, mai precis pe roata din față, făcând spatele mai greu de controlat, punând totodată presiune pe brațele riderului, ducând adesea la propulsarea peste ghidon a acestuia (cazul 1). O pipă montată desupra unui/unor distanțiere, va trimite greutatea riderului către spatele bicicletei, luând presiunea de pe brațele acestuia și contribuind la distribuirea corectă a greutății (cazul 2).

Efectele diferitelor înălțimi ale cockpit-ului.

Ghidonul

Reprezintă piesa care folosește la transmiterea mișcării de la mâinile riderului către roata virantă, prin intermediul furcii și a rulmenților dintre aceasta și cadru. Ca și pipele, ghidoanele pot fi construite din diferite materiale și au diametre de prindere cu pipa, lățimi, înălțări și unghiuri diferite.

Același ghidon, rise-uri diferite!

Lățimea ghidonului stă în strânsă legătură cu lungimea pipei. De ce? Am spus deja că lungimea pipei are influențe asupra virării, iar sub acelaș motiv tehnic se află și corelarea între virare și lățimea ghidonului. Astfel, un ghidon mai lat, întotdeauna va trebui virat mai mult decât unul mai îngust pentru aceeași modificare a direcției roții viratoare, dar aceasta va fi făcută cu mai multă precizie. Așadar, se poate observa o oarecare echivalență în ceea ce privește virarea, între un cockpit cu pipă lungă și ghidon îngust și un cockpit cu pipă scurtă și ghidon lat. În același timp, un ghidon lat va efectua virarea sub acțiunea unei forțe mai mici și deci, cu un efort scăzut, necesitând totuși o mobilitate crescută (înrucât distanța parcursă de mâini va fi mai mare). Totodată, forțele transmise riderului de către formele traseului (viraje sau obstacole), vor fi mai ușor de controlat de o priză mai largă pe ghidon.


Ca exercițiu, putem încerca executarea câtorva flotări cu palmele apropiate una de cealaltă, apoi a altor câteva cu palmele distanțate mai mult (puțin mai mult decât lățimea umerilor). Vom constata că în cel de-al doilea caz, flotările vor fi executate cu o mai mare ușurință și cu mai multă stabilitate. Același lucru se întâmplă și în legătură cu poziția mâinilor pe ghidon.

Un alt efect al lățimii ghidonului este poziția pe bicicletă, prin modificarea poziției centrului de greutate. Astfel, în cazul unui ghidon mai lat, trunchiul va tinde să se apropie de cockpit și deci, centrul de greutate va coborî. În același timp, apropierea mâinilor pe ghidon se traduce printr-o poziție mai înaltă deasupra bicicletei, și deci, un centru de greutate poziționat mai sus.

Trebuie menționat totuși că lățimea ghidonului are influențe și asupra respirației și implicit a circulației sângelui în organism, dar și asupra aerodinamicității. Ca urmare, un ghidon mai lat permite mărirea volumului cutiei toracice, facilitând shimbul de gaze, permițând păstrarea unui ritm cardiac cât mai scăzut dar afectând totodată aerodinamicitatea ansamblului rider-bicicletă, în timp ce ghidonul îngust limitează volumul cutiei toracice, putând provoca o creștere a ritmului cardiac, dar oferă o poziție mai aerodinamică.

Unghiurile ghidonului, respectiv rise, backsweep și upsweep, contribuie, de asemenea la personalizarea spațiului de pe bicicletă. Rise-ul are cam aceleași efecte ca rise-ul pipei sau poziționarea distanțierelor și reprezintă înălțarea ghidonului. Upsweep-ul reprezintă unghiul realizat de ghidon cu planul orizontal ce trece prin orificiul de prindere al ghidonului din pipă. Backsweep-ul este reprezentat de unghiul format de capetele ghidonului cu planul vertical ce trece prin orificiul de prindere al ghidonului din pipă. Ambele unghiuri își aduc aportul când vine vorba de confort și manevrabilitate, dar în moduri diferite de la un rider la altul, preferințele personale diferind atunci când discutăm despre cele două caracteristici ale ghidonului.

upsweep cu roșu și backsweep cu verde
sursa: mbr.co.uk


Continuarea articolului, cu detalii despre alegerea manșoanelor și poziționarea manetelor de control pe ghidon, în a doua parte, în scurt timp!
Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site.

Actualizați browserul acum! ×