CANCERUL FURĂCIUNILOR - partea 1: cum te afectează pe tine

N-am mai scris niciodată articole cu titlu de ziar de can-can. Pentru că nu am crezut că e cazul. De data aceasta însă, simt cum un fenomen teribil de nociv ne scapă de sub control şi extirparea lui trebuie să înceapă de undeva. Bun venit în seria noastră de articole pe teme legate de oncologie biciclistică, specializată în tumori maligne ale scenei, care riscă să-i roadă serios din viaţa-i altfel frumoasă! Subiectul principal este achiziţia de biciclete furate din afara ţării şi este ca o injecţie: cam neplăcută, dar importantă pentru sănătate. N-o să vă placă, dar aia e.

Încă o bicicletă furată...


În ultimii ani, am urmărit acest fenomen nefericit la prima mână, am scris despre el aici, aici şi aici, am dus muncă de convingere cu o grămadă de oameni şi mi-am bătut gura despre el pe unde am putut. Am mers prin târguri, am şters zeci de anunţuri şi zeci de conturi, am raportat altele, am luat legătura cu diverse magazine şi posesori din afara ţării, păgubiţi cu toţii evident, am discutat cu poliţia şi cu oameni din industrie, cu mai mulţi colegi de breaslă şi cu alte persoane direct interesate. La un moment dat, prin iarnă, am clacat şi am spus că-mi bag picioarele. Un văr mă dusese la un cunoscut de-al lui de printr-un sat, să-l sfătuiesc ce bicicletă să-şi ia. Combinatorul avea o casă în construcţie şi vreo trei camere de vreo 8 x 9 m pline ochi cu biciclete "dă la băieţi", "aduse de afară". Se dădea mare că urmează să mai primească un transport peste două zile. Bicicletele erau preponderent în stare proastă şi, spre deosebire de alţi samsari, ăsta nici nu îşi bătea capul să le pună cât de cât la punct. Le vindea aşa cum erau, aburindu-i pe oameni cu texte slabe. Pe moment m-am deprimat şi m-am resemnat, spunându-mi "Ce Don Quijote mai sunt şi eu, să mă lupt cu ditai armata de mori de vânt?". Totuşi, există şi un lucru bun în povestioara asta: vărul meu, aşa chibzuit la bani cum e, rămâne un tip de bun simţ şi nu i-a plăcut toată mascarada bişniţarului. L-am dus la un magazin de biciclete şi şi-a cumpărat un 29er nou, cu acte în regulă şi a plecat acasă fericit. Deci se poate. Şi la fel cum e văru'-meu mai sunt o grămadă de oameni. Pentru ei scriem materialul ăsta.

Bicicleta Laurei Istrate, furată în plină zi din Brașov. Video mai jos.




De data asta, ne-am gândit să-l abordăm altfel, să fim mai eficienţi şi să-l împărţim în segmente, astfel încât toată lumea să poată pricepe de ce cumpăratul de biciclete furate din afară este o ecuaţie fără învingători, doar cu multipli învinşi şi cu efecte negative cu bătaie lungă. Foarte lungă.

Oricât ne-ar plăcea nouă să povestim despre moralitate, principii şi o şire a spinării impecabilă, adevărul este în continuare că suntem o ţară sensibil mai săracă decât cele cu care ne place nouă să ne comparăm şi că ne revoltăm în principal când ne afectează la stomac sau când cineva îşi bate joc de munca noastră.

Big Hit-ul lui Santi, furat din Sibiu.


Prin urmare, ca să nu mai batem apa în piuă, în primul articol discutăm despre

Cum eşti tu, omul de rând, afectat direct de bicicletele furate pe care le găseşti de cumpărat prin târguri şi pe internet?

S-ar putea să fii printre cei care au impresia că ei n-au treabă cu fenomenul sau că "nu e atât de grav". Sunt mai multe argumente de rang practic pentru care cumpărarea unei biciclete posibil furate din afara ţării se leagă şi de tine.

Iată-le înșiruite aici:



1. Bicicletele furate care se vând prin târguri nu au garanţie; dacă păţeşti ceva cu vreuna, eşti complet descoperit.

Poate că vi se pare mai puţin important, dar garanţia e un lucru esenţial când vine vorba de achiziţia unui produs şi, din fericire, din ce în ce mai mulţi români ţin cont de asta. Mărcile importante oferă garanţii serioase, unele pe viaţă, la cadrele bicicletelor şi oferă înlocuire la preţ preferenţial pentru cele ieşite din garanţie, iar magazinele şi importatorii sunt partenerii lor cei mai importanţi. În primul rând, asta reprezintă o asumare a răspunderii şi un semn de încredere în capacităţile de producţie. În al doilea rând, acestea sunt servicii importante pentru clienţi, pentru că, înainte de orice altceva, ţin de siguranţă. N-aţi cumpăra o maşină fără acte de provenienţă, de la un dubios pe care nu-l mai vedeţi niciodată în viaţă, aşa-i? Atunci de ce aţi cumpăra o bicicletă? Şi bicicleta este un vehicul şi îţi poate pune viaţa în pericol, dacă nu e sigur. Câţi samsari ştiţi care să ofere garanţie pe marfa vândută? Exact! Niciunul! La ei funcţionează "după mine potopul" şi la revedere. De ce să-şi bată capul cu garanţii? Garanţii de care? Din gură? Din inimă? Un mod simplu de a verifica sursa de provenienţă a bicicletei este să-l întrebi pe comerciant dacă are acte de achiziţie pentru ea. Dacă nu are şi încearcă să o dea întoarsă, e clar. Dacă spune că îţi face el "un act de mână", la fel. Şi falsurile sunt uşor de recunoscut. Oricum, câtă vreme aceste acte nu sunt oferite de o entitate juridică înregistrată la fisc, ele sunt practic nule. Deci nu credeţi vrăjeala cu "îţi fac eu acte, şefu'!", că nu ţine.

Și încă una...


2. Bicicletele furate pot fi parte dintr-o investigaţie internaţională şi reprezintă corp delict; dacă reţeaua este anchetată, atunci poţi rămâne fără bicicletă.

Deşi unii nu cred în aşa ceva, teoretic mecanismul este fix acesta, în ciuda principiului "cumpărătorului de bună credinţă", cu care defilează unii. Bicicletele au serii, iar acestea pot fi verificate în baze de date internaţionale.. Dacă achiziţia a fost mijlocită de un telefon sau un e-mail, iar poliţia investighează, cu mandat judecătoresc, telefoanele date de pe numărul celui care a făcut tranzacţia sau calculatorul acestuia, poate ajunge la voi şi şi voi trebuie să vă supuneţi anchetei. Este posibil să nu rămâneţi de tot fără bicicletă, dat fiind faptul că poate nu aţi ştiut despre proveninţa ei ilicită şi puteţi dovedi asta, dar e cam neplăcut să faci plimbări pe la poliţie pentru un lucru cumpărat cu bună credinţă din banii munciţi de tine. De ce ai vrea aşa ceva? De ce umilinţa asta? Dacă vă spuneţi că acest lucru nu vi se poate întâmpla, fiindcă nu stă nimeni să verifice fiecare bicicletă în parte, vă înşelaţi. Miza pentru autorităţi nu o reprezintă bicicleta furată, ci evaziunea fiscală masivă practicată de cei care vând aceste biciclete. Fiindcă niciunul nu vinde numai o singură bicicletă, ci zeci, poate sute. Iar statul vrea banii cu care îi eşti dator şi pe care magazinele şi restul oamenilor corecţi le plătesc fără să crâcnească sub formă de impozite, tot anul. Încă ceva: în afară ţării, asigurările pentru biciclete sunt un lucru comun, iar companiile de asigurări sunt blindate de jurişti şi nu o să stea cu paguba în ogradă, doar fiindcă cineva din România a vrut să cumpere ceva mai ieftin. Trăgând linie, nu e exclus, dacă îţi cumperi o bicicletă furată, să ai ghinionul să rămâi fără ea şi să rămâi şi în colimatorul poliţiei ca potenţială parte dintr-o reţea. Grijă mare!

(Am verificat informațiile juridice din acest paragraf la niște juriști și niște procurori. Poți rămâne fără bicicletă și dacă ești cumpărător de bună credință. Paguba rămâne l tine.)

Culmea tupeului!


3. Vrei să-ţi vinzi bicicleta? Pregăteşte-te să dai piept cu o concurenţă necinstită din partea vânzătorilor de furăciuni!

Acesta este unul dintre cele mai simple argumente şi, din păcate, şi punctul în care sunt afectaţi şi oamenii 100% cinstiţi, care nici măcar nu au cumpărat o bicicletă furată, atraşi fiind de mirajul preţului. Nu toţi sunt colecţionari şi îşi permit să aibă zeci de biciclete. Pentru un om obişnuit, e un lucru absolut firesc să vândă un obiect pentru a face loc altuia mai bun sau poate când are nevoie de bani sau nu-l mai foloseşte. Dacă ai cumpărat din magazin o bicicletă care, să zicem, a costat 3000 RON şi e echipată cu un onorabil mix de Shimano Alivio şi Deore plus o furcă mai simplă, cu braţe de oţel şi vrei să o vinzi după o vreme la un preţ decent, luând în calcul uzura ei fizică şi morală, poţi avea o surpriză neplăcută. Mai exact să constaţi că pentru a putea vinde bicicleta asta va fi nevoie să o dai sub preţul pieţei, deoarece eşti brusc în competiţie cu nişte băieţi care au un stoc nelimitat de biciclete, tot de anul trecut, dar cu piese XT şi furci Reba, poate Fox, şi care sunt oferite "la superofertă" la acelaşi preţ cu a ta. Cum să le faci faţă? De unde au bicicletele ăstea? Cum le pot vinde la asemenea preţuri? Simplu! Pentru că sunt cel mai probabil furate, au preţ de plecare zero şi fiecare verigă din reţeaua de infractori îşi pune câte un procent de profit. Vă invit acum să calculaţi care este marja de profit pentru un produs care nu te-a costat nimic, pentru că nu l-ai cumpărat, ci l-ai furat! Nu mă pricep prea bine la matematică, dar e logic că profitul dubioşilor este unul care tinde spre infinit, spre deosebire de tine care oricum vinzi în pierdere. Ce mai poate înseamna asta? Mai poate însemna că la o marjă de profit nelimitată şi plaja de negociere este tot la fel. Concret, de la 2200 RON pentru bicicleta aia se poate ajunge rapid la "Hai, şefu', că ţi-o dau cu 1800, numa' scapă-mă de ea!". Și apoi, ei mai au o bicicletă și încă una și încă una și încă una... Toate în competiție cu a ta! Nu uitaţi că "băjeţii" trebuie să finaţeze următorul transport de furăciuni! Partea cea mai ironică e că şi cei care şi-au cumpărat o bicicletă furată şi vor să o vândă se lovesc de aceeaşi problemă a vânzătorului cu tolbă fără fund, care le devine brusc din aliat concurent. Ce ţi-a vândut ţie cu 1800 şi tu vrei să dai cu 1600 va aştepta la rând frumos ca să se dea întâi aia a lui cu 1600, mai nouă şi mai bine echipată. Ai nevoie de bani? Asta e, ghinion!

Mitica bicicletă cu XT din sud-vestul țării. Aici sub formă de 29er.


4. Magazinul din care cumperi, care funcţionează în legalitate, s-ar putea închide.

Am mai pomenit tema concurenţei necinstite şi e musai să o reluăm, fiindcă e importantă. Pe de o parte sunt dubioşii, vânzători de furăciuni, care operează cu profituri maxime şi nu plătesc nici un leuţ impozite. De cealaltă parte ai magazinul tău local, care operează cu nişte adaosuri din care trebuie plătite salarii, utilităţi, chirii, taxe. Cu de toate pentru stat, practic. Cum să fie asta o comparaţie corectă? Cum să supravieţuiască? Dar nu despre principii vorbim aici, am spus-o din capul locului, ci despre cum te afectează pe tine, cumpărătorule. Chiar dacă nu ţi-s simpatici ăştia de la magazin şi chiar dacă mai au multe de învăţat, e bine să ştii că sunt. Nu? Că dacă ai nevoie de o cameră, de un lanţ sau de nişte cuvete le poţi lua de acolo. Cine ştie, poate fac o promoţie la o bicicletă faină, care-ţi place, şi-ţi convine şi preţul. Dar dacă nu-i mai ai acolo? Nu-ţi doresc să te confrunţi cu situaţia în care să fii nevoit să călătoreşti în altă localitate pentru nişte amărâte de piese de bicicletă, cum am trait-o unii dintre noi pe piele noastră acum ceva vreme. Acum 15-16 ani mergeam până la Sibiu sau Târgu Mureş să-mi iau piese şi la Miercurea Ciuc să-mi cumpăr o banală pereche de mănuși; câte o zi pierdută pe drum. Timpul tău cât valorează? Dar voia bună, distracția??? Poate că vei spune că în ziua de azi poți să îți cumperi orice de pe internet și e parțial adevărat, dar ești sigur că vrei să-ți amâni tura de azi până poimâine când ajunge coletul cu o cameră nouă? Evident, exagerez, dar perspectiva asta e una cât se poate de realistă. Știm din surse sigure de magazine care și-au restrâns activitatea sau chiar s-au închis. Unii cu datorii la bancă, credite girate cu apartamentele în care stau, lucruri serioase. Deci niște oameni care suferă deja din cauza asta și care aveau niște business-uri perfect oneste. Doar pentru că românului îi place să cumpere mai ieftin, ca apoi să se poată da mare cât de combinator e, în vreme ce adevărații combinatori își freacă palmele și numără lovelele obținute pe seama lui.

Băieții din Timișoara operează atent pe str. Liviu Rebreanu


5. Îți plac concursurile bine organizate? E timpul să uiți de ele! La fel și cu echipele și riderii.

Oh da! Alt scenariu apocaliptic la care unii vor da din mână a pagubă. Pai da, fiindcă fix pagubă e! Dacă vă uitați puțin la evenimentele de prim rang din România, o să observați că toate sunt organizate/sponsorizate/susținute de cei din mica noastră industrie locală de profil, adică importatorii, distribuitorii și magazinele. Este mersul firesc al lucrurilor, în fiecare țară este așa. Există și excepții cu sponsorizări serioase care vin din afara sportului, dar ele sunt rarissime, iar grosul tot ăștia mici din scenă îl susțin. Mai niște cauciucuri la concursul ăla, mai o cască pe dincolo, mai vreo 5 perechi de mănuși dincolo, dacă tragi linie, se cam adună. Vă invit să-imi arătați un sportiv de top din România, din orice disciplină a ciclismului, care să nu fie sponsorizat de un importator sau magazin local! Unul! Apoi vă invit să vorbiți cu oricare dintre acești sportivi despre tema asta a bicicletelor furate. Nu vă fie teamă, sunt oameni prietenoși și comunicativi, în cea mai mare parte a lor. Ideea de bază e simplă: sportul acesta se dezvoltă doar prin investiții și susținere de la cel mai de jos nivel la cel mai înalt. Dacă românii vor continua să cumpere nonșalant biciclete furate la superofertă, atunci toate lucrurile ăstea bune vor fi din ce în ce mai puține și în cele din urmă ar putea chiar dispărea. Nimeni nu vrea asta, de fapt. Ah, și ați văzut vreun sportiv sau vreun eveniment sponsorizat de băeții care vând prin târguri? Să fim serioși!

Podiumul de concursul internațional Maros XCO, un eveniment care din păcate nu mai există.


6. Pregătește-te să uiți de acest site și și de celelalte! E susținut tot de industrie.

Vedeți reclamele din header? Dar pe ălea din stânga și din dreapta? Ele sunt dovada legăturii noastre cu industria. Sunt niște bani care țin site-ul ăsta în picioare. Mult mai puțin decât le place unora să creadă. Totuși, din banii ăia se plătește hosting-ul, se plătesc contribuțiile unor oameni care vă dau informații valoroase sau se mai plătește, atunci când se poate, câte jumătate de rezervor necesar deplasării echipei de rideri DirtBike la vreun concurs. Lucruri absolut normale. Știu că unii dintre voi ar dori ca aici pe site să nu fie nici o reclamă, iar acest site să se întrețină cu aer, bună credință și inimi curate. Și nouă ne-ar plăcea să fim milionari în lire sterline, poate moștenitorii vreunei averi fabuloase și ai unui castel pe valea Rinului, și să le dăm tuturor prietenilor biciclete faine, să facem evenimente de top fără taxă de participare și încă ceva... Ah da! ”...and World Peace!” :) Din păcate, lumea în care trăim arată un pic altfel, deci trebuie să ne coborâm cu picioarele pe pământ. În viața reală e așa: dacă oamenii nu mai cumpără din magazine, magazinele și distribuitorii încep să aibă din ce în ce mai puțini bani, poate trebuie chiar să închidă, iar noi nu mai avem cui să-i vindem bannerele ăstea, deci putem să ne luăm și noi adio de la activitate atunci când vom fi obosit să venim cu bani de acasă sau pur și simplu nu-i mai avem nici noi, cu tot voluntariatul de lungă durată asumat. Rețeta asta se aplică la orice alt site sau orice alt element de presă din țară sau din străinătate. Țineți cont că banii veniți din afara industriei sunt minimali și mai degrabă o excepție, fiindcă ăsta este un domeniu de nișă și nu orice marcă mainstream alege să-și caute public printre cei de aici, deci să investească în acest domeniu. Lucrurile ăstea nu pot fi controlate, sunt dictate de alții, mai precis birourile de marketing ale marilor corporații, care sunt mult mai puțin sensibile la ideea de ”a susține o scenă”.

Suntem mai mulți decât ei! Haideți să facem ceva!


De-a lungul timpului, ni s-a tot reproșat că luăm apărarea industriei locale de biciclete. Citiți încă odată paragraful anterior și întrebați-vă singuri dacă e logic să facem asta. După noi, acesta este mersul lucrurilor ș nici măcar nu e de adus în discuție. E firesc ca respiratul și băutul de apă.

Dacă vreți, deci, să rămâneți informați cât mai bine cu putință și să susțineți presa asta anemică locală așa cum e ea, cumpărați, vă rugăm, din magazinele de profil din România. Ei ne susțin pe noi și indirect și pe voi!

Din fericire, hoții mai sunt și prinși! Ăsta e de pe la Timișoara.


Ăstea sunt motivele practice pentru care comerțul ilicit de biciclete furate din afara țării nu merită susținut. Despre principii și morală povestim data viitoare!



Ai o părere? Scrie un comentariu mai jos și stăm de vorbă!

Suntem foarte interesați de opiniile voastre pe acest subiect și, mai ales, de cum putem limita flagelul bicicletelor furate!

Mulțumim pentru atenție!
Echipa voastră DirtBike



L.E.: Poate nu e evident, dar spre deosebire de alte articole aici am dus lipsă de imagini, deci le-am pus pe acestea, fiindcă de ele ne-am adus aminte sau le-am găsit pe grupurile cu biciclete furate de pe Facebook și ne-am gândit că e bine să nu uităm că și de la noi se fură. Dacă aveți ate sugestii privind imaginile, le primim deschiși. Merci!
Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site.

Actualizați browserul acum! ×